ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 64 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curții de Apel Bacău.

S-a luat act că autoritățile judiciare din Italia au revocat mandatul european de arestare emis la 4 noiembrie 2019 de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Messina față de persoana solicitată A..

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 28/MEA din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare din Italia - Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Messina privind executarea mandatului european de arestare nr. x din 13 aprilie 2018 emis în dosarul numărul x, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare italiene.

În temeiul art. 104 alin. (6), (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 3 martie 2020, până la data de 1 aprilie 2020.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată a consimțit la predare, nu a renunțat la regula specialității, precizând, totodată, că dorește să execute pedeapsa în Italia.

S-a constatat că, prin Ordonanța nr. 1232/II/5/2020 din 18 februarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău numitul A. a fost reținut pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 18 februarie 2020, orele 11:30.

S-a constatat că prin încheierea din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Bacău, persoana solicitată a fost arestată pentru o perioadă 15 zile, începând cu data de 19 februarie 2020, până la 4 martie 2020, inclusiv.

Totodată, Curtea a constatat că autoritățile judiciare italiene, respectiv Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Messina, Italia au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare, din care a mai rămas de executat 1 an, 11 luni și 5 zile, pedeapsă aplicată prin Sentința 332/16-N 1350/10 RGNR din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016.

În fapt, în sarcina persoanei solicitate s-a reținut că, în noaptea de 01/02 mai 2010, în Barcelona PG în complicitate cu B., numitul A. i-a dat cu piciorul victimei C. cauzându-i vătămări corporale grave care au necesitat operație de urgență.

Fiind ascultată cu privire la cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă, și dorește să execute pedeapsa în Italia.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată are corespondent în legea penală română, constituind infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen., fiind îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, Curtea a reținut că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opționale și nu există alte impedimente în ceea ce privește executarea acestuia.

Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin Sentința penală nr. 34 din 25 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020 s-a dispus, urmare a solicitării autorităților judiciare italiene, recunoașterea Sentinței nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, prin care persoană condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen. român.

S-a dispus executarea în România a pedepsei 3 ani închisoare aplicată de instanța italiană.

În conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, și art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, durata detenției persoanei condamnate deja executate în Italia, respectiv perioada de la data de 2 mai 2010, până la 26 mai 2011, durata reținerii, arestării provizorii în vederea predării/arestul preventiv de la 18 februarie 2020, până la data de 25 martie 2020 (măsuri dispuse în dosarul nr. x/2020 în executarea M.E.A. nr. 153/2016), precum și durata arestului la domiciliu (măsură preventivă dispusă în prezentul dosar), începând cu data de 25 martie 2020, până la 23 aprilie 2020, inclusiv, dar nu mai târziu de rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 172 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a avut în vedere că, prin adresa nr. x/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanța a fost sesizată pentru a dispune cu privire la recunoașterea și executarea Sentinței penale nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Instanța de fond, verificând conținutul certificatului emis de autoritățile judiciare italiene, a constatat că persoana condamnată A. s-a prezentat personal la procesul care a condus la pronunțarea hotărârii judecătorești din Italia. Din conținutul hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare italiene rezultă că persoana condamnată a fost judecată în apel în stare de libertate, în absență, însă, în cadrul judecării în primă instanță, acesta s-a aflat în arest preventiv. Prin urmare, s-a constatat că persoana condamnată A. a fost prezentă la judecata în primă instanță în fața autorităților judiciare din Italia.

Astfel, față de informațiile transmise de autoritatea judiciară italiană prin intermediul certificatului privind persoana condamnată, s-a constatat că în cauză nu este incident cazul de nerecunoaștere și neexecutarea a hotărârii judecătorești străine, prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a constatat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nefiind cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune sau pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent.

S-a mai reținut că nu a intervenit prescripția executării pedepsei nefiind împlinit termenul de prescripție prevăzut la art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta fiind de 8 ani, și a început să curgă de la data de 16 iulie 2016, data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina.

În raport cu aspectele anterior menționate, Curtea a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 (republicată), hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile italiene fiind definitivă și executorie, faptele reținute prin aceasta în sarcina persoanei condamnate A. (cetățean român) ar fi constituit infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, nu este necesar consimțământul acestuia întrucât este cetățean român și are domiciliul pe teritoriul României, iar, în speță, nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare dintre cele prevăzute în art. 163 sau art. 167 alin. (2) din Legea 302/2004, executarea în România a pedepsei închisorii fiind de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Curtea de apel nu a procedat la revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, conform art. 105 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004, având în vedere că autoritățile judiciare italiene nu au făcut nicio mențiune în cuprinsul certificatului, ori prin intermediul unui alt înscris, privind revocarea mandatului european de arestare.

În urma rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, numitul A. aflându-se în executarea pedepsei din data de 7 aprilie 2020.

La data de 22 mai 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat Curții de Apel Bacău adresa emisă de Ministerul Justiției din Italia, prin care se face cunoscut că s-a procedat la revocarea mandatului european de arestare emis la data de 4 noiembrie 2019 față de persoana solicitată A..

Față de poziția exprimată de către autoritatea judiciară din Italia, instanța de fond a luat act de retragerea mandatului european de arestare, urmând ca persoana solicitată să execute în continuare pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, urmare a recunoașterii acestei hotărâri prin Sentința penală nr. 34 din 25 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020.

Ulterior, la data de 18 iunie 2020, Ministerul Justiției din Italia a înaintat o nouă adresă prin care se învederează faptul că numitul A. și-a exprimat dorința să execute pedeapsa în Italia, solicitându-se Curții de Apel "să exprime propria părere" cu privire la manifestarea de voință a persoanei condamnate. Din adresa menționată nu rezultă că autoritatea judiciară din Italia și-a dat acordul pentru executarea pedepsei în Italia.

Instanța de fond a reținut că aspectele invocate prin adresa anterior menționată exced prezentei contestații la executare, acestea urmând a fi eventual soluționate pe calea unei proceduri separate.

Prin urmare, a fost admisă contestația la executare formulată din oficiu de către Biroul Executări Penale al Curții de Apel Bacău și s-a luat act că Ministerul Justiției din Italia a procedat la revocarea mandatului european de arestare emis la data de 4 noiembrie 2019 față de persoana solicitată A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana condamnată A., arătând, în esență, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, că solicitarea de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Italia față de persoana solicitată este lipsită de interes, în condițiile în care, mandatul european de arestare a fost pus, anterior, în executare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Examinând contestația formulată de persoana condamnată A. Înalta Curte constată că acesta este nefondată, pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, judecătorul sesizat potrivit art. 102 sau art. 103, prin sentință definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luată față de persoana solicitată.

Dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior.

În speță, prin Sentința penală nr. 28/MEA din 3 martie 2020 a Curții de Apel Bacău a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Messina, în dosarul nr. x, privind-o pe persoana solicitată A. și, în consecință, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 34 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020 s-a dispus, urmare a solicitării autorităților judiciare italiene, recunoașterea Sentinței penale nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la 16 iulie 2016, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare a numitului A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, potrivit adresei emise de Ministerul Justiției din Italia autoritățile judiciare italiene au procedat la revocarea mandatului european de arestare nr. x/2016 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Messina la data de 13 aprilie 2018 având în vedere că Sentința penală din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, a fost recunoscută de autoritățile judiciare române printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, în raport de poziția exprimată de autoritățile judiciare italiene, în sensul de a revoca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., se constată că, în mod corect, instanța de fond a luat act de retragerea acestuia urmând ca persoana solicitată A. să execute în continuare pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 332 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Messina, definitivă la data de 16 iulie 2016, astfel cum aceasta a fost recunoscută de autoritățile judiciare române prin Sentința penală nr. 34 din 25 martie 2020 a Curții de Apel Bacău.

Pentru motivele mai sus expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 64 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 64 din 25 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2020.

GGC - CL