ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 3 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au dispus următoarele:
S-a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE România privind menținerea arestării preventive a persoanei solicitată A..
S-a luat act că predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia a fost dispusă prin Sentința penală nr. 67/MEA din 15 iulie 2020, definitivă, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x din 15 iulie 2020 de către Curtea de Apel Bacău.
În temeiul art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o durată de 20 de zile, cu începere de la 3 august 2020 și până la data de 22 august 2020, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritatea judiciară din Italia.
S-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul SIRENE, Arestului Inspectoratului Județean de Poliție Bacău, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința penală nr. 67/MEA din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, definitivă la aceeași dată, (în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. x/MEA din 15 iulie 2020), s-a dispus admiterea cererii autoritățile judiciare italiene de punere în executare a mandatului european de arestare emis de judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia, la data de 9 iunie 2020, în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP, pe numele persoanei solicitată A. și predarea acesteia către statul solicitant.
Totodată, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 20 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 și până la data de 3 august 2020, inclusiv.
Prin sesizarea din 16 iulie 2020, Biroului Sirene - Interpol a solicitat Curții de Apel Bacău să dispună prelungirea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., cu argumentarea că predarea efectivă nu poate avea loc în perioada pentru care s-a dispus arestul părții întrucât, în contextul pandemiei de COVID-19, nu există curse directe cu avionul către Italia.
Învestită cu această sesizare, Curtea de Apel Bacău, reținând dispozițiile art. 113 alin. (1), (2) și art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, a notat că, în condițiile în care procedurile privind predarea persoanei solicitate A. nu au fost finalizate, iar executarea mandatului european de arestare a fost dispusă printr-o hotărâre definitivă, prin care s-a hotărât și arestarea în vederea predării a părții, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii privative de libertate sunt pe deplin valabile și în prezent, iar durata totală a arestului este legală și rezonabilă.
Ca urmare, apreciind și asupra oportunității prelungirii arestării preventive a persoanei solicitate din perspectiva gravității faptei care i se impută acesteia în Italia (tâlhărie), Curtea de Apel Bacău a dispus menținerea arestului față de A., conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente, respingând solicitarea acestuia de a fi plasat în arest la domiciliu, cu argumentarea că această din urmă măsură preventivă nu este suficientă pentru garantarea desfășurării procedurii de predare în bune condiții.
****
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 7 august 2020, sub nr. x/2020.
La termenul fixat în contestație, 13 august 2020, după ce a luat legătura cu persoana solicitată, apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar în rejudecare, înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu, susținând, în esență, că cea din urmă măsură preventivă este suficientă pentru realizarea, în bune condiții, a predării contestatorului către autoritățile judiciare ale statului străin.
Concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:
"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."
Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".
Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 28 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene, de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza sentinței penale definitive nr. 67/MEA din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia de către judecătorul de cameră preliminară de pe lângă Tribunalul Vasto - Italia, la data de 9 iunie 2020, în Dosarul x/2015 RGNR/248/2015 RGGIP/1170/15 RGUP.
În argumentarea cererii, autoritățile judiciare din Italia au solicitat menținerea persoanei solicitate A. în arest preventiv în vederea predării, arătând că se află în imposibilitatea preluării acesteia până la data de 31 iulie 2020, ca urmare a restricțiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19.
În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării (3 august 2020), instanța de fond, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 20 zile, cu începere de la data de 3 august 2020 și până la data de 22 august 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluții, solicitând înlocuirea arestului provizoriu cu arestul la domiciliu.
Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.
Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.
În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.
Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial, 18 iulie 2020.
Mai reține că prin Adresa nr. x din 28 iulie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene se solicită prelungirea termenului de predare până în luna august a.c., antamându-se, prin urmare, că finalizarea procedurii va avea loc în luna august. Or, în contextul acestei informări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. reprezintă doar un alt efect al stării pandemice actuale și a implicațiilor ei multiple.
În fine, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.
Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:
"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."
În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată în vederea predării, începând cu data de 6 iulie 2020 și până la data de 15 iulie 2020, când, prin Sentința penală definitivă nr. 67/MEA din 15 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia și s-a dispus menținerea arestării acesteia, în vederea predării, pe o durată de 20 zile, începând cu data de 15 iulie 2020 și până la data de 3 august 2020, inclusiv.
În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 3 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 3 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 august 2020.
Procesat de GGC - LM