ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.11.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 748/2020

HOTĂRÂRE
13.11.2020
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 748/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au hotărât următoarele:

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova, privind executarea mandatelor europene de arestare nr. N 208/2017/SIEP din data de 2 iulie 2020, emise împotriva persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a:

- Sentinței nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni, prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, reținute ca având corespondent în legea penală română în infracțiunile de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- Sentinței nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, reținută ca având corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare stabilită conform Prevederii de executare a pedepselor concurente și Ordinului de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017, emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova.

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada de reținere și arest preventiv de la 5 octombrie 2020 la zi.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus traducerea hotărârii și a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba daneză, traducerile urmând a se efectua în regim de urgență.

În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Adresa nr. x din data de 28 septembrie 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Sirene a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău semnalarea transmisă de Biroul SIRENE Național din Italia privind arestarea persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis, de către autoritățile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova, două mandate europene de arestare.

În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate și aducerea la cunoștința acesteia a semnalării transmise, iar în baza art. 101 din același act normativ, a dispus reținerea părții, pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 5 octombrie 2020, ora 15:57, până la data de 6 octombrie 2020, ora 15:57, aducându-i la cunoștință motivele acestei măsuri (prin Ordonanța nr. x/2020 din data de 5 octombrie 2020).

Prin Referatul nr. x/2020 din data de 6 octombrie 2020, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării persoanei solicitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la data de 6 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

Astfel învestită, prin Încheierea din data de 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pentru o durată de 15 zile, de la data de 6 octombrie 2020 la data de 20 octombrie 2020, inclusiv, și a fixat termen în procedură la data de 16 octombrie 2020, pentru ca procurorul să prezinte mandatele europene de arestare emise de autoritățile din Italia, precum și traducerea acestora în limba română.

Măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă față de persoana solicitată a fost menținută prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2020, până la data de 4 noiembrie 2020, inclusiv.

La data de 09 octombrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a înaintat cele două mandate europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, traduse în limba română.

Totodată, la solicitarea instanței, autoritatea judiciară emitentă a mandatelor europene de arestare a comunicat, în copie, Sentința nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 și Sentința nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017, ambele ale Tribunalului din Mantova, în baza cărora au fost emise cele două mandate europene de arestare ce fac obiectul prezentei cauze, precum și Prevederea de executare a pedepselor concurente și Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova, precum și lămuriri.

La termenul din 16 octombrie 2020, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a fost prezentată în fața instanței și i s-a adus la cunoștință existența mandatelor europene de arestare și conținutul acestora, precum și posibilitatea de a consimți la predarea sa către statul solicitant și de a renunța la regula specialității.

După ce i s-au pus în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.

Totodată, după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a declarat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță, ori supusă oricărei alte restricții a libertății, pentru fapte comise anterior predării în baza mandatelor europene de arestare emise pe numele ei.

Ca urmare, la același termen de judecată, instanța de fond a pus în discuție contradictorie chestiunea recunoașterii, pe cale incidentală, a sentințelor de condamnare în baza cărora au fost emise mandatele europene de arestare ce fac obiectul prezentei cauze.

În acest context, evaluând cererea cu care a fost învestită, instanța a reținut că Parchetul Tribunalului din Mantova a emis, la data de 2 iulie 2020, în Dosarul cu nr. de referință N x/2017/SIEP, două mandate europene de arestare împotriva persoanei solicitate A., în vederea executării de către aceasta a unei pedepse de 3 ani și 5 luni închisoare, stabilită prin Prevederea de executare a pedepselor concurente și Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova.

Cele două mandate europene de arestare au fost emise în baza următoarelor sentințe penale:

- Sentința nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni, prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, constând în aceea că:

1). Între 27 noiembrie 2012 și 28 noiembrie 2017, la B., împreună cu alți complici, în scopul obținerii unui profit ilicit, persoana solicitată A. a sustras cantități mari de cupru, respectiv, au intrat prin efracție, noaptea, într-un cimitir și au demontat mai multe jgheaburi din cupru.

2). În Mantova, între noiembrie - decembrie 2012, persoana solicitată, împreună cu alți complici, acționând după un plan criminal comun, cu diferite ocazii, în scopul obținerii unui profit necuvenit, au primit șine furate și câteva unelte agricole furate.

3). În 20 noiembrie 2012, în C., persoana solicitată a raportat în mod fals la poliție/carabinieri furtul unui microbuz D., cu număr de înmatriculare românesc x.

- Sentința nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 26 octombrie 2014, la E., persoana solicitată, împreună cu alți complici, în scopul obținerii unui profit ilicit, au încercat să sustragă dintr-un magazin două geci și o cămașă, în valoare totală de 113,7 euro, însă au eșuat în tentativa lor, datorită intervenției personalului magazinului.

A mai reținut că infracțiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentințele sus-menționate au corespondent în legea penală română, întrunind condițiile de tipicitate ale infracțiunilor de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (în cazul faptelor reținute prin Sentința nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova), respectiv, ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (în cazul faptei ce a făcut obiectul Sentinței nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova).

Totodată, a notat că în cauză este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest sens, a reținut că persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea sa către statul italian și că refuză să execute pedeapsa pe teritoriul acestui stat, împrejurare în care, ținând cont de faptul că aceasta este cetățean român, că persoanele cu care se află în relații de rudenie apropiată se află în România și că este administratorul unei societăți comerciale cu sediul în România, instanța a apreciat că reeducarea și reinserția socială a părții s-ar putea realiza mult mai eficient dacă ar executa pedeapsa pe teritoriul României, iar nu pe teritoriul statului emitent.

În fine, instanța de fond a constatat că în speță nu este incident vreun alt motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că motivul prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din același act normativ, invocat de apărare, nu poate fi reținut întrucât din cuprinsul sentințelor de condamnare și din informațiile transmise de autoritatea judiciară emitentă rezultă că persoana solicitată a fost citată în proces la domiciliul procesual ales, respectiv, a fost asistată de un apărător ales în cursul judecății.

Ca urmare, reținând incidența în cauză a motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul Tribunalului din Mantova privind executarea mandatelor europene de arestare nr. N 208/2017/SIEP, din data de 2 iulie 2020, emise pe numele persoanei solicitate A.

Notând însă că autoritatea judiciară emitentă a comunicat că urmează să solicite recunoașterea sentințelor de condamnare ce fac obiectul mandatelor europene de arestare, în condițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea Sentințelor penale nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 N.R. din 24 septembrie 2014 a Tribunalului din Mantova, irevocabilă la 24 septembrie 2014, și nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova.

În acest context, a constatat că cele două hotărâri sunt definitive și executorii, că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracțiuni conform legii penale române, iar autorul acestora răspunde penal, dar și că, deși persoana condamnată A. nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nu este necesar la predare întrucât partea este cetățean român și trăiește pe teritoriul României.

Totodată, notând că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 162 și art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, care permit recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României a hotărârilor judecătorești străine.

În raport cu aceste considerente, instanța de fond a respins, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea autorităților judiciare din Italia privind executarea mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A., dispunând, în schimb, în temeiul art. 99 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor autorităților judiciare italiene în baza cărora au fost emise mandatele, conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.

La data de 12 noiembrie 2020, în preziua termenului de judecată fixat în cauză (13 noiembrie 2020), contestatorul persoană solicitată A. a transmis la dosar motivele contestației (formulate prin apărător ales), prin care a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, pentru argumente circumscrise, în esență, următoarelor chestiuni:

- instanța de fond și-a încălcat funcția judiciară întrucât, pe de o parte, a invocat, din oficiu, un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare (art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată), care putea face obiectul evaluării doar la solicitarea părților; pe de altă parte, fără să fi fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și fără să i se fi solicitat acest lucru de către persoana solicitată, instanța de fond a pus în discuție și a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a celor două hotărâri judecătorești străine în baza cărora au fost emise mandatele europene de arestare;

- instanța de fond a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a celor două hotărâri judecătorești străine ce fac obiectul mandatelor europene de arestare, fără a fi îndeplinite condițiile legale, respectiv, fără a se comunica autorităților judiciare ale statului solicitant, în condițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, scopul pentru care s-a solicitat transmiterea, în copie certificată, a celor două hotărâri judecătorești și fără ca statul italian să solicite în mod expres recunoașterea hotărârilor și în condițiile în care în cauză este incident motivul de refuz al executării prev. de 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, ca urmare a faptului că reprezentarea juridică a persoanei solicitate în fața instanțelor italiene nu a avut un caracter efectiv;

- instanța de fond nu a argumentat în fapt și în drept soluția dispusă, limitându-se la evaluarea sumară a motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, fără a se pronunța și cu privire la incidența dispozițiilor art. 23 alin. (2) și, respectiv, a art. 58 alin. (1) și (2) lit. c) raportat la art. 114 din același act normativ, invocate de apărare.

Deopotrivă, persoana solicitată a invocat și netemeinicia hotărârii atacate, sens în care a susținut că, având caracter opțional, motivul de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, putea fi reținut ca temei al respingerii cererii autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise față de persoana solicitată, numai în urma unei evaluări temeinice a tuturor aspectelor invocate de apărare. Or, instanța de fond a apreciat că reeducarea și reinserția socială a persoanei solicitate s-ar putea realiza mult mai eficient dacă aceasta ar executa pedeapsa pe teritoriul României, fără a avea în vedere faptul că autoritățile italiene nu au comunicat dacă există posibilitatea rejudecării dosarului în care s-a pronunțat Sentința nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 10 martie 2017 a Tribunalului din Mantova.

În finalul motivelor scrise de contestație, persoana solicitată A. a învederat că înțelege să revină asupra declarației dată în fața instanței de fond, consemnată în Procesul-verbal din 16 octombrie 2020, exprimându-și acordul cu privire la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, sens în care a solicitat instanței de contestație să ia act de consimțământul său la predare.

În considerarea aspectelor anterior menționate, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, urmând ca în rejudecare, în urma evaluării cererii de punere în executare a celor două mandate europene de arestare prin raportare la consimțământul său la predare exprimat în mod ferm, motivele opționale de refuz invocate și cererea subsidiară de amânare a predării formulată în fața instanței de fond, să se dispună: în principal, respingerea cererii de punere în executare a mandatelor europene de arestare, ca urmare a constatării incidenței art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, (lipsa apărării efective a părții în fața instanței din Italia), respectiv, a art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată (posibila afectare a stării de sănătate a persoanei solicitate raportat la numărul mare de cazuri SARS-COV-2 în Italia); în subsidiar, dispunerea amânării predării raportat la art. 114 coroborat cu art. 58 alin. (1) (finalizarea cercetărilor în Dosarul nr. x/2020 aflat în evidența Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov) și alin. (2) lit. c) (posibilitatea de a mandata o persoană care să se ocupe de îngrijirea mamei persoanei solicitate și a aspectelor urgente pentru societate) din Legea nr. 302/2004, republicată.

La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată A. a invocat, prioritar, dorința acestuia de a reveni asupra declarației dată în fața instanței de fond și de a-și exprima acordul cu privire la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, invocând ca temei legal al revenirii - dispozițiile art. 47 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, în raport cu motivele contestației invocate în scris și susținute oral de apărare, Înalta Curte a procedat la audierea contestatorului persoană solicitată A., care (în cuprinsul declarației aflată la dosarul Înaltei Curți) a declarat că "este de acord să fie extrădat în Italia, pe baza mandatelor europene de arestare emise de autoritățile din Italia, ce fac obiectul prezentei cauze, cu respectarea principiului specialității."

Concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public, formulate la termenul de dezbateri, sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a declarației dată de persoana solicitată în contestație, Înalta Curte constată că acesta este fondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Principiul recunoașterii reciproce, care stă la baza cooperării judiciare internaționale în materie penală, presupune, conform art. 1 alin. (2) din decizia-cadru supra citată, că statele membre sunt obligate, în principiu, să dea curs unui mandat european de arestare.

Altfel spus, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute de art. 3 din decizia-cadru, precum și în cazurile enumerate în art. 4 din cuprinsul acesteia, care au fost transpuse în legislația românească în cuprinsul art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Unul dintre motivele facultative de refuz al executării mandatului european de arestare este cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care vizează situația "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent".

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată," în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109".

Potrivit dispozițiilor legale mai sus evocate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent. În această situație, anterior pronunțării unei hotărâri cu privire la cererea de predare a persoanei solicitate, din oficiu, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care sunt solicitate astfel de documente. În cazul în care constată îndeplinite condițiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța procedează la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare și la punerea în executare a acesteia pe teritoriul României, respingând, totodată, cererea principală de punere în executare a mandatului european de arestare emis în baza acesteia.

În contextul acestor considerații teoretice, evaluând datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău a fost învestită, la data de 6 octombrie 2020, în condițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării Sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014 (aflată la dosarul de fond) prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian și, respectiv, a Sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017 (aflată la dosarul de fond), prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

În această procedură, la termenul din 16 octombrie 2020, în condițiile art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, la interpelarea primei instanțe, persoana solicitată A. a arătat nu consimte la predarea către autoritățile judiciare din Italia și că nu este de acord cu executarea pedepsei în Italia, ci, eventual, în România.

Luând act de opoziția la predare a persoanei solicitate cetățean român, instanța de fond a constatat incidența în cauză a cazului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, context în care, în condițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, a purces la verificarea condițiilor ce permit recunoașterea și punerea în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de statul italian și, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, a procedat conform dispozitivului sentinței redat în preambulul prezentelor considerente.

Persoana solicitată A. contestă, în cadrul prezentei căi de atac, această hotărâre, solicitând instanței de contestație să procedeze la reformarea ei având în vedere, în principal, consimțământul la predare pe care l-a exprimat în mod neechivoc în fața Înaltei Curți.

Altfel spus, revenind asupra declarației date în fața instanței de fond, de refuz al predării sale către statul emitent, și exprimându-și, în calea de atac, în mod ferm, consimțământul la predare, persoana solicitată A. solicită în cadrul prezentei contestații reevaluarea cererii autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, în condițiile art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, procedând la evaluarea căii de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte reține, prioritar, că prima chestiune ce se impune a fi analizată în prezentul cadru procesual vizează legitimitatea revenirii persoanei solicitate A. asupra opoziției la predare exprimată în fața primei instanțe și, prin aceasta, legitimitatea consimțământului la predare dat de către aceasta în fața instanței de contestație.

În acest sens, Înalta Curte notează că dispozițiile legale invocate de apărare ca temei al revenirii persoanei solicitate asupra opoziției la predarea, respectiv, art. 47 din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează extrădarea voluntară, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare, procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre U.E., ce se realizează în baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre.

Cu toate acestea, notează că dispozițiile similare ale art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează predarea voluntară în baza unui mandat european de arestare, nu limitează posibilitatea exprimării consimțământului la predare doar în fața instanței de fond, motiv pentru care, per a contrario, permite exprimarea acestuia și în fața instanței de contestație.

Aceste dispoziții legale se completează cu prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care permit exercitarea contestației împotriva hotărârii pronunțate asupra mandatului european de arestare numai în situația în care persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare.

În consecință, legea specială recunoaște persoanei solicitate dreptul de a reveni asupra opoziției la predare, aceasta având posibilitatea ca, în contestația prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate, să-și exprime consimțământul la predare.

Altfel spus, persoana solicitată are dreptul de a-și exprima consimțământul la predare în contestație numai în situația în care, în fața primei instanțe, a formulat opoziție la predare (ipoteza speței). În rest, consimțământul la predare, care are caracter irevocabil, poate fi dat numai în fața instanței de fond.

În considerarea acestor argumente, reținând caracterul legitim al consimțământului la predare dat de persoana solicitată A. în prezenta contestație, Înalta Curte constată că, urmare intervenirii acestuia, în cauză nu mai este incident motivul opțional de refuz al predării prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat, în condițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, demararea procedurii de recunoaștere și punere în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătorești ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare italiene, în urma căreia instanța de fond a pronunțat soluția contestată.

Practic, ca efect al consimțământului la predare exprimat de persoana solicitată A. în contestație, hotărârea instanței de fond nu mai are, la acest moment, temei legal, situație în care se impune cu necesitate reformarea acesteia, iar în rejudecare, reevaluarea cererii inițiale cu care a fost învestită instanța, respectiv, cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate.

Constatând că actele aflate la dosarul cauzei permit evaluarea completă a cererii statului solicitant și că, raportat la caracterul irevocabil al consimțământului la predare dat de persoana solicitată A., pronunțarea unei hotărâri asupra acesteia direct în contestație nu afectează echitatea procedurii, Înalta Curte va efectua direct, în ultimul grad de jurisdicție, o analiză a particularităților fondului cauzei prin prisma dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, notând că, în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, rolul instanței de judecată se rezumă doar la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă, Înalta Curte reține că, prin cererea din 28 septembrie 2020, autoritățile judiciare italiene au solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza:

- Sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian, constând, în fapt, în aceea că: între 27 noiembrie 2012 și 28 noiembrie 2017, la B., împreună cu alți complici, în scopul obținerii unui profit ilicit, persoana solicitată A. a sustras cantități mari de cupru, respectiv au intrat prin efracție, noaptea, într-un cimitir și au demontat mai multe jgheaburi din cupru; în Mantova, între noiembrie - decembrie 2012, persoana solicitată, împreună cu alți complici, acționând după un plan criminal comun, cu diferite ocazii, în scopul obținerii unui profit necuvenit, au primit șine furate și câteva unelte agricole furate; în 20 noiembrie 2012, în C., persoana solicitată a raportat în mod fals la poliție/carabinieri furtul unui microbuz D., cu număr de înmatriculare românesc x;

- și, respectiv, a Sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 26 octombrie 2014, la E., persoana solicitată, împreună cu alți complici, în scopul obținerii unui profit ilicit, a încercat să sustragă dintr-un magazin două geci și o cămașă, în valoare totală de 113,7 euro, însă au eșuat în tentativa lor, datorită intervenției personalului magazinului.

Cele două mandate europene de arestare (aflate, traduse în limba română, la dosarul Curții de Apel Bacău) au fost emise în vederea executării de către persoana solicitată A. a pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare stabilită prin Prevederea de executare a pedepselor concurente și Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova (aflate, traduse în limba română, la dosarul Curții de Apel Bacău), în urma cumulării pedepselor aplicate prin sentințele anterior menționate.

Evaluând aceste mandate, Înalta Curte constată că ele îndeplinesc condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, constată că infracțiunile ce formează obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritatea judiciară solicitantă îndeplinesc condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest sens, notează că, raportat la particularitățile factuale reținute în descrierea lor, infracțiunile de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian (pentru care persoana solicitată A. a fost condamnată prin Sentința penală nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27.06.2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014), își găsesc corespondent, în legislația românească, în infracțiunile de furt calificat - prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., tăinuire - prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare - prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar infracțiunea de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian (pentru care persoana solicitată a fost condamnată prin Sentința penală nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017) își găsește corespondent în legislația penală românească în infracțiunea de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen.

În fine, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că, în condițiile în care din cuprinsul sentințelor de condamnare și din informațiile transmise de autoritatea judiciară emitentă, aflate la dosarul Curții de Apel Bacău, rezultă că persoana solicitată a fost citată în cele două procese la domiciliul procesual ales și a fost reprezentată de un apărător ales (în cauza Reg. Sentința nr. 1961/2014), respectiv, de un apărător desemnat din oficiu (în cauza Reg. Sentința nr. 297/2015) în cursul judecății, în cauză nu este incident cazul prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare.

Deopotrivă, constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ.

În acest sens, Înalta Curte constată că textul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, (invocat de apărare) instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situația în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam.

Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autoritățile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar in rem.

În consecință, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale in personam declanșată față de aceasta.

În contextul acestor considerații teoretice, Înalta Curte notează că, în cauză, prin adresa din 16 octombrie 2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Brașov - Serviciul Rutier (aflată la dosarul Curții de Apel Bacău), depusă de apărătorul persoanei solicitată la termenul de dezbateri în fond, se comunică faptul că, după ce, la data de 5 septembrie 2020, în jurul orei 16:40, A. a fost depistat în trafic pe DN 11 KM 50 - 100, conducând autoturismul D. cu nr. x ce tracta remorca cu nr. x, stabilindu-se că numerele montate pe autoturismul D. sunt false, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a constituit Dosarul penal nr. x/2020, în care se efectuează cercetări in rem privind infracțiunile prev. de art. 334 alin. (1) C. pen., art. 334 alin. (2) C. pen. și art. 335 alin. (2) C. pen.

În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în dosarul penal invocat de contestatorul persoană solicitată se efectuează, în prezent, urmărirea penală in rem.

Mai constată că în cauză nu este incident nici motivul opțional de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că persoana solicitată nu a făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru ea sau familia ei.

În fine, constată că, deși în condițiile consimțământului la predare dat de persoana solicitată în contestație, evaluarea criticii acesteia vizând efectele potențial negative ale predării asupra stării sale de sănătate, invocate în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, este superfluă, este facil a se observa că dispozițiile legale anterior menționate, care reglementează motivele opționale de refuz al extrădării, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare.

În concluzie, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

Va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (5) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian și, respectiv, a Sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

Va lua act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare italiene și va constata că aceasta nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În raport cu soluția astfel dispusă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 și până la data de 12 decembrie 2020.

Totodată, constatând că, în prezent, persoana solicitată se află sub puterea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău, va dispune anularea acestuia și emiterea, în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 555 C. proc. pen., a unui mandat de arestare a persoanei solicitate A., pe durata anterior menționată.

În fine, va nota că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării începând cu 5 octombrie 2020 și până la data 3 noiembrie 2020, iar începând cu data de 3 noiembrie 2020 și până la zi, s-a aflat în executarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin prezentei.

Raportat la soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 110 din data de 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (5) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sentința nr. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute de art. 81, 110, 367, 624, 648 din C. pen. italian și, respectiv, a Sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sentința nr. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută de art. 56, 110, 624 din C. pen. italian.

Ia act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare italiene.

Constată că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 și până la data de 12 decembrie 2020.

Constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării începând cu 5 octombrie 2020 și până la data 3 noiembrie 2020, iar începând cu data de 3 noiembrie 2020 și până la zi, s-a aflat în executarea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

Dispune anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 113/D din 3 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina acestuia.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-12-16
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2020
hotărâri sunt definitive și executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracțiuni conform legii penale române și autorul răspunde penal, persoana condamnată are cetățenie română și consimțământul nu este necesar într
ÎCCJ 2021-01-11
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2021
, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 02.07.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza Sentinței penale nr. 310/2
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, decizie (scj.ro #171954)
nicio calitate în cadrul procedurilor penale, nu se poate dispune amânarea predării. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 748 din 13 noiembrie 2020 Prin sentința nr. 110 din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penal
ÎCCJ 2020-01-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 16/2020
Deliberând asupra contestației formulate de către contestatorul-persoană solicitată A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149 din data de 23 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2
ÎCCJ 2020-02-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2020
/2017 Reg. Sent din 17.01.2017 adoptată de Tribunalul din Oristano, Italia, rămasă definitivă la 18.06.2017, prin care numitul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 624, 625 nr. 2 din C. pen. italian, la
Sursă