ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 16/2020

Deliberând asupra contestației formulate de către contestatorul-persoană solicitată A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 149 din data de 23 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 99 alin. (2), lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare și de predare a numitului A., cerere formulată de autoritățile italiene.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 5067 din 12.10.2016, emisă de Tribunalul Torino, definitivă la 21.01.2018, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea, în perioada octombrie - noiembrie 2010, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 360 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 365 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. (art. 416 nr. 1,2,3, art. 110, 81 și 617 din C. pen. italian).

A dispus executarea pedepsei în România și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunțării sentinței, conform art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004.

A dedus perioada în care acesta a fost reținut și arestat provizoriu în România, respectiv de la 02.12.2019 la zi.

În temeiul art. 28 alin. (3) din Legea 141/2010, a dispus informarea de îndată a Biroului SIRENE România cu privire la refuzul predării.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență, că, prin sesizarea înregistrată sub nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 101 din Legea nr. 302/2004, a trimis instanței semnalarea Biroului Sirene - Interpol privind mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, privind persoana solicitată A., cetățean român.

Deopotrivă, instanța de fond a reținut că, anterior sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate, la aducerea la cunoștința acesteia a semnalării transmise și la înmânarea actului corespunzător, tradus în limba română, iar prin Ordonanța nr. 9372/II/5/2019, a dispus reținerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 03.12.2019, ora 12:10.

Astfel, instanța de fond a reținut că, din cuprinsul semnalării menționate a rezultat că, pe numele persoanei solicitate, a fost emis Mandatul european de arestare nr. 179/2018, din data de 11.11.2019, de către Procuratura din Torino, ca urmare a faptului că aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiuni de falsificare a unor mijloace de plată și clonare de carduri bancare.

Ca atare, prin încheierea din data de 12.12.2019, instanța de fond a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, de la 12.12.2019 și până la data de 10.01.2020, inclusiv, solicitând, totodată, o copie certificată a sentinței de condamnare a acesteia de la instanța italiană, în vederea recunoașterii și executării pedepsei în România, ca urmare a faptului că persoana solicitată a refuzat să execute pedeapsa în Italia și avea domiciliul în România, în raport cu dispozițiile art. 99 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, pentru termenul de judecată din data de 23.12.2019, autoritățile italiene au înaintat o copie certificată a Sentinței penale nr. 5067 din 12.10.2016, emisă de Tribunalul Torino, definitivă la 21.01.2018, din care a rezultat că cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea, în perioada octombrie - noiembrie 2010, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 360 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 35, alin. (1) din C. pen. și art. 365 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. (art. 416 nr. 1,2,3, art. 110, 81 și 617 din C. pen. italian).

În fapt, s-a reținut că, în perioada octombrie - noiembrie 2010, după ce a constituit un grup infracțional organizat împreună cu B., C., D., E., F., G. și H., în vederea clonării de carduri și accesării unor conturi bancare, a montat skimmere și mini camere video la 6 bancomate din Torino, Ivrea, Collegno (Italia), în acest scop.

Analizând atât sentința, cât și celelalte înscrisuri existente la dosar, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 142 alin. (1) din lege pentru a o putea recunoaște și a dispune executarea acesteia în România, respectiv: sentința este definitivă, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni și conform legii penale române, respectiv infracțiunile de grup infracțional organizat, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 360 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 365 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., condamnatul a fost de acord cu executarea pedepsei în România, executare ce este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

În același timp, Curtea a constatat că nu este incident nici unul din motivele de nerecunoaștere și executare prev. de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, precum și faptul că persoana solicitată nu este cercetată în România pentru aceeași faptă.

Împotriva Sentinței penale nr. 149 din data de 23 decembrie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.

După cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, persoanei solicitate i s-a comunicat, la data de 23.12.2019, copia dispozitivului Sentinței penale nr. 149 din data de 23 decembrie 2019, aceasta făcând mențiunea pe același act "doresc să fac contestație".

Prin urmare, calea de atac a fost exercitată de către contestator împotriva hotărârii judecătorești comunicate acestuia, respectiv sentința penală mai sus menționată și privește implicit, în lipsa oricărei mențiuni limitative făcute de contestator, toate dispozițiile cuprinse în minuta și dispozitivul sentinței penale, atât cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare, cât și în ceea ce privește recunoașterea și punerea în executare a hotărârii de condamnare în străinătate a numitului A.

De asemenea, analizând înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că a fost învestită cu o contestație declarată împotriva Sentinței penale nr. 149 din data de 23 decembrie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, neexistând la dosar și o altă contestație vizând măsura arestării provizorii (măsură asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat distinct prin încheierea din data de 02.12.2019, respectiv prin încheierea din data de 12.12.2019), cum în mod eronat a susținut reprezentantul Ministerului Public.

În consecință, obiectul prezentei cauze îl reprezintă, contrar susținerilor eronate ale procurorului, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 149 din data de 23 decembrie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Astfel, calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2019, fiind acordat termen aleatoriu la data de 10.01.2020.

Ulterior declarării contestației, persoana solicitată, aflată în arestul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău - Centrul de Reținere și Arestare Preventivă, a formulat, la data de 24.12.2019, o cerere de retragere a contestației, atestată de administrația locului de deținere și înaintată Curții de Apel Bacău.

Fiind citat pentru termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2020, contestatorul a formulat, din nou, la data de 07.01.2020, o cerere de retragere a contestației, atestată de locul de detenție și înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de retragere a contestației formulată de contestatorul persoană solicitată A., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voință a contestatorului, în raport de următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Astfel, analizând dispozițiile art. 425

1

alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte notează că acestea fac trimitere expresă la prevederile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă, potrivit alin. (1), că până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar părțile își pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiași text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Deopotrivă, declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În cauză, contestatorul persoană solicitată A. și-a manifestat voința de a-și retrage calea de atac prin două cereri olografe, atestate de locul de detenție al acestuia, cereri înaintate instanței de fond, respectiv instanței de control judiciar.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (3) rap. la art. 415 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea contestației declarate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 149 din data de 23 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 250 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. La stabilirea cuantumului onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, Înalta Curte are în vedere circumstanțele cauzei și conținutul concret al prestației avocatului. Astfel, dat fiind gradul redus de complexitate a problematicii dezbătute în cauză și conținutul real al pledoariei avocatului ce a vizat retragerea contestației, Înalta Curte apreciază că se impune acordarea onorariului parțial, în raport de activitatea prestată efectiv de către acesta care a constat în studiul dosarului în raport cu declarația de retragere a căii de atac transmise la dosarul cauzei de către contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației declarate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 149 din data de 23 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 250 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN