ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 879/2020

Mandatul european de arestare emis în data de 27 octombrie 2020 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino, în Dosar nr. x/2020, în vederea executării Mandatului nr. x/2020 SIEP emis la 7 februarie 2020 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, emis pentru executarea Hotărârii judecătorești nr. 7607/18-4347/17 RG App. din 5 decembrie 2018, rămasă definitivă la 1 martie 2019, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare;

Mandatul european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 2012/07 nr. 1915/07 R.G.Trib, din 5 aprilie 2007 a Curții Torino, definitivă la 22 mai 2007, prin care A. a fost condamnat la 2 luni închisoare (rest de executat: 1 lună și 27 zile închisoare);

Mandatul european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 2047/07 nr. 6686/07 R.G.Trib, emisă la 6 aprilie 2007 de Curtea de Apel Torino, definitivă la 8 octombrie 2007, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni și 10 zile închisoare (rest de executat 3 luni și 7 zile închisoare);

Mandatul european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 279/2014 nr. 3032/2013 R.G.App. din 5 februarie 2014 a Curții de Apel Brescia, care anulează parțial sentința emisă de Curtea de Apel din Bergamo - Departamentul investigație preliminară la data de 25.09.2013, definitivă la 29 aprilie 2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare (rest: 9 luni și 16 zile închisoare);

Mandatul european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 1752/18, nr. 449/15 R.G. App. din 26 ianuarie 2018 emisă de Curtea de Apel Torino, anulând parțial sentința emisă de Curtea Verbania din data de 17 aprilie 2014, definitivă la 18 septembrie 2019, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. II. În baza art. 104 și art. 109 alin. (1), coroborat cu art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost respinsă cererea formulată autoritatea judiciară emitentă, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, privind executarea mandatului european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 2676/14, nr. 1239/2014 R.G. Trib. din 8 mai 2014 emisă de Curtea Torino, confirmată de Curtea de Apel Torino prin Sentința din 1 iunie 2016, definitivă la 22 iunie 2017, prin care A. a fost condamnat la 8 luni închisoare (rest de executat: 8 luni închisoare). S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Italia. În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile din Italia, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 21 noiembrie 2020 și până la data de 20 decembrie 2020 inclusiv. În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută prin Ordonanța nr. 8170/II/5/2020 din data de 6 noiembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru o durată de 24 ore, începând cu data de 6 noiembrie 2020, orele 10:18, și arestată preventiv provizoriu pentru o perioadă de 15 zile, conform Mandatului de arestare nr. x/MEA din 6 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Bacău, calculată începând cu data de 6 noiembrie 2020, mandat sub imperiul căruia persoana căutată se află și în prezent. În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri, a procesului-verbal de consimțire la predare și a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba italiană, traduceri care se vor efectua în regim de urgență. S-a luat act că persoana solicitată a fost asistată de avocat desemnat din oficiu din Baroul Bacău, onorariul cuvenit acestuia urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și rămânând în sarcina statului. În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român rămân în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Bacău a reținut că, la data de 13 noiembrie 2020, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Lucrarea cu 8482/115/2020, având ca obiect cinci mandate europene de arestare emise în data de 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino și transmise Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău de către autoritățile judiciare din Italia, în Dosarul de referință x/2020, pentru executarea Ordinului nr. 12/2020 SIEP emis la 7 februarie 2020 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, pe numele persoanei solicitate - cetățean român A. și prin care s-a solicitat arestarea acestuia în vederea predării, pentru executarea unor hotărâri judecătorești. Astfel: 1) Mandat european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 2012/07 nr. 1915/07 R.G.Trib, din 5 aprilie 2007 a Curții Torino, definitivă la 22 mai 2007, prin care A. a fost condamnat la 2 luni închisoare (rest de executat: 1 lună și 27 zile închisoare), urmând să execute 6 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt deosebit de grav, prev. de art. 56, 624, 625 nr. 7 din C. pen. italian, constând în aceea că, în Torino, la data de 3 aprilie 2007, în complicitate cu B., având drept scop dobândirea unui profit, a sărit un gard și a intrat în mod ilegal în sediul Unității de Sănătate (ASL4), situată pe strada x nr. 7, la acel moment unitatea fiind în renovare, iar de acolo a dorit să sustragă materiale feroase (cupru, aluminiu etc.), însă nu a reușit din motive independente de el; 2) Mandat european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 2047/07 nr. 6686/07 R.G.Trib, emisă la 6 aprilie 2007 de Curtea de Apel Torino, definitivă la 8 octombrie 2007, prin care A. a fost condamnat la 3 luni și 10 zile închisoare (rest de executat 3 luni și 7 zile închisoare), urmând să execute 6 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de opunere în fața unui funcționar public, prev. de art. 110 și 337 din C. pen. italian, constând în aceea că acesta, la Torino, în data de 26 decembrie 2006, în complicitate cu minorul C., a exercitat acte de violență asupra agenților de poliție D., E., F., G., respectiv în timp ce conducea autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, pentru a evita mașinile de poliție care încercau să îl oprească prin utilizarea semnalelor luminoase și acustice, el și-a avariat autoturismul, iar apoi s-a bătut cu agentul D. pentru a opune rezistență în fața agenților de poliție mai sus menționați, în timp ce aceștia își îndeplineau atribuțiile; 3) Mandat european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza sentinței nr. 279/2014 nr. 3032/2013 R.G.App. din 5 februarie 2014 a Curții de Apel Brescia, care anulează parțial sentința emisă de Curtea de Apel din Bergamo - Departamentul investigație preliminară la data de 25 septembrie 2013, definitivă la 29 aprilie 2015, prin care A. a fost condamnat la I an închisoare (rest: 9 luni și 16 zile închisoare), urmând să execute 6 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt deosebit de grav comis în complicitate, faptă prev. de art. 110, 624 bis din C. pen. italian, constând în aceea că acesta, în Caravaggio, la data de 13 aprilie 2012, a acționat în complicitate cu H. în scopul dobândirii unui profit și-a însușit suma de 3600 de euro și două cec-uri (unul cu suma de 250 de euro și unul în alb) din biroul de lângă benzinăria I. din Caravaggio; în timp ce A. stătea pe scaunul șoferului autoturismului x cu nr. de înmatriculare x, el a rugat-o pe J., patronul benzinăriei, să verifice uleiul de la motor și să-l completeze, iar în acest timp H. a intrat în birou și a luat o borsetă care conținea 700 - 800 euro, suma de 2.800 de euro, cât și două CEC-uri din casa de marcat; 4) Mandat european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 2676/14, nr. 1239/2014 R.G. Trib. Din 8 mai 2014 emisă de Curtea Torino, confirmată de Curtea de Apel Torino prin sentința din 1 iunie 2016, definitivă la 22 iunie 2017, prin care A. a fost condamnat la 8 luni închisoare (rest de executat: 8 luni închisoare), urmând să execute 6 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de evadare, prev. de art. 385 din C. pen. italian, constând în aceea că la Torino, în 9 martie 2014, în timp ce executa măsura arestului la domiciliu în Torino, în comunitatea numită "K.", conform ordinului emis de Curtea din Cremona la data de 24 decembrie 2013 (R.G. Trib. 314/13), el a ieșit din locuință; 5) Mandat european de arestare emis la 27 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, în baza Sentinței nr. 1752/18, nr. 449/15 R.G. App. Din 26 ianuarie 2018 emisă de Curtea de Apel Torino, anulând parțial sentința emisă de Curtea Verbania din data de 17 aprilie 2014, definitivă la 18 septembrie 2019, prin care A. a fost condamnat la 2 ani închisoare (rest de executat: 2 ani închisoare), urmând să execute 6 ani și 4 luni închisoare, pentru comiterea a cinci infracțiuni, după cum urmează: - infracțiunea de furt deosebit de grav în formă continuată și în complicitate, prev.de art. 81 paragraf 2, 110, 624 bis paragraf 1 și 3 și 625 nr. 4 din C. pen. italian, constând în aceea că, în Ormegna VB, la data de 25 februarie 2012, acesta, conform unui plan stabilit în complicitate cu H., și-a însușit suma de 1400 de euro dintr-o borsetă/geantă de buzunar care era ținută în biroul benzinăriei I., deținută de L.; el a sustras de la proprietarul de drept, având drept scop obținerea unui venit pentru sine ori pentru alții, în acest mod: în timp ce A. s-a dus la pompa de benzină cu autoturismul său x, de culoare albastru închis, cu nr. de înmatriculare x, intrând în discuție cu proprietara benzinăriei și apoi cu fiica acesteia, M., spunându-i să verifice nivelul uleiului de mor și să-l completeze, H. a intrat în birou și a luat suma de bani susmenționată; - tentativă la infracțiunea de furt deosebit de grav în formă continuată și în complicitate prev. de art. 81 paragraful 2, 110, 56, 624 bis paragraful I din C. pen. italian, constând în aceea că, în Verbania, la data de 6 martie 2012, acesta, conform unui plan stabilit în complicitate cu H., a încercat să-și însușească o sumă de bani păstrată în sertarul din biroul benzinăriei N., deținută de O., însă nu a reușit din motive independente de el, deoarece a pornit alarma de la sertar (în timp ce A. s-a dus la pompa de benzină cu autoturismul său x, de culoare albastru închis, cu nr. de înmatriculare x și a intrat în discuție cu angajata P., spunându-i să verifice nivelul uleiului de motor și să-l completeze, H. a intrat în birou, dar a fost surprinsă de un angajat care se repezise să intre în birou deoarece pornise sistemul de alarmă; - infracțiunea de furt deosebit de grav în formă continuată și în complicitate, prev.de art. 81 paragraf 2, 110, 624 bis paragraf I și 3 și 625 nr. 4 din C. pen. italian, constând în aceea că, în Mersozzo VB, la data de 6 martie 2012, conform unui plan stabilit și în complicitate cu H., și-a însușit suma de 2600 de euro și un CEC nr. x în valoare de 190 de euro, contul bancar deținut de Q. la R., cec care era ținut într-o geantă în interiorul garderobei, din cadrul benzinăriei S., benzinărie deținută de T.; el a sustras de la proprietarul de drept în scopul obținerii unui profit pentru sine sau alții în acest mod: în timp ce A. s-a dus la pompa de benzină cu autoturismul său x, de culoare albastru închis, cu nr. de înmatriculare x și a intrat în discuție cu patronul benzinăriei, spunându-i să verifice nivelul uleiului de motor și să-l completeze, H. a intrat în garderobă și a sustras bunurile mai sus menționate; - infracțiunea de furt deosebit de grav în formă continuată și în complicitate, prev. de art. 81 paragraf 2, 110, 624 bis paragraf I și 3 și 625 nr. 4 din C. pen. italian, constând în aceea că, în Trontano VB, la data de 23 martie 2012, conform unui plan stabilit și în complicitate cu H., și-a însușit suma de 6.000 de euro, bani care erau în sertarul din interiorul benzinăriei U., deținută de V.; el a sustras de la proprietarul de drept în scopul obținerii unui profit pentru sine sau alții în acest mod: în timp ce A. s-a dus la pompa de benzină cu autoturismul său x, de culoare deschisă, cu nr. de înmatriculare x și a intrat în discuție cu patronul benzinăriei, spunându-i să verifice nivelul uleiului de motor și să-l completeze, H. a intrat în birou și a sustras suma mai sus menționată; - infracțiunea de furt deosebit de grav în formă continuată și în complicitate, prev. de art. 81 paragraf 2, 110, 624 bis paragraf 1 și 3 și 625 nr. 4 din C. pen. italian, constând în aceea că, în Gravellona Toce VB, la data de 24 martie 2012, conform unui plan stabilit și în complicitate cu H., și-a însușit suma de 8.164 de euro, bani care erau într-o geantă de umăr din interiorul biroului benzinăriei S., deținută de W.; el a sustras de la proprietarul de drept în scopul obținerii unui profit pentru sine sau alții în acest mod: în timp ce A. s-a dus la pompa de benzină cu autoturismul său x, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x și a intrat în discuție cu patronul benzinăriei, spunându-i să verifice nivelul uleiului de motor și să-l completeze, H. a intrat în birou și a sustras suma mai sus menționată. Autoritățile judiciare italiene au transmis, în regim de urgență, mandatele europene de arestare în limba română, emise împotriva persoanei solicitate. În urma verificărilor efectuate, nu a rezultat că ar exista vreun proces penal în derulare cu privire la A., iar în cursul procedurii executării mandatelor europene de arestare, persoanei solicitate A. i s-a prezentat conținutul celor șase mandate europene de arestare și i s-au înmânat copii după acestea (în limbile italiană, engleză și română). În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanței și i s-a adus la cunoștință despre existența mandatului european de arestare, asupra conținutului acestuia, a posibilității de a consimți la predare către statul solicitant și de a renunța la regula specialității. Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă. De asemenea, instanța i-a dus la cunoștință persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 și aceasta a declarat că renunță la drepturile conferite de regula specialității, fiind de acord să fie urmărită, judecată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță, ori supusă oricărei alte restricții a libertății, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare. Instanța investită cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penale, precum și cele din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești de condamnare efectuate de instanțele italiene. Pentru aceste considerente, constatând că în speță nu este incident nici unul din motivele de refuz obligatoriu al executării mandatelor european de arestare indicate mai sus la punctele 1 - 5, Curtea, în baza art. 104 alin. (6) și art. 109 alin. (1), coroborat cu art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a admis cererea formulată autoritatea judiciară emitentă, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Torino, privind executarea următoarelor mandate europene emise împotriva persoanei solicitate A. în vederea executării unei pedepse rezultante de 6 ani și 4 luni închisoare. Art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede: Alin.(8): În cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată. Alin.(9): Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112. Alin.(10): În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile. Având în vedere pedeapsa privativă de libertate ce a fost aplicată persoanei solicitate A. de către autoritățile judiciare italiene pentru executarea căreia au fost emise cele șase mandate europene de arestare, a căror executare a fost admisă prin Sentința penală nr. 120 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, și pentru a se atinge scopul prevăzut de Legea nr. 302/2004 și de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre și anume asigurarea bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și împiedicarea sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, Curtea a apreciat că singura măsură preventivă care asigură executarea mandatului european de arestare este măsura arestului provizoriu, o altă măsură preventivă privativă sau neprivativă de libertate, dintre cele prevăzute de C. proc. pen. nefiind suficientă pentru atingerea acestor scopuri. De asemenea, a arătat că persoana solicitată se află sub puterea măsurii arestării provizorii/privat de libertate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din data de 6 noiembrie 2020, astfel că durata măsurii privative de libertate nu depășește durata maximă prevăzută de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 și nici nu au fost depășite termenele maxime pentru predare prevăzute de această lege. Împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A., fără a prezenta motivele contestației. În cursul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu, apreciind că măsura preventivă propusă este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare. Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente: Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele: "(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. (2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. (3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. (4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica." Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112". Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile". Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile. În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, în cauză, s-a solicitat menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza Sentinței penale definitive nr. 120 din data de 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza executarea mandatelor europene emise împotriva persoanei solicitate, în vederea executării unei pedepse rezultante de 6 ani și 4 luni închisoare. În argumentarea cererii, autoritățile judiciare din Italia au solicitat menținerea persoanei solicitate A. în arest preventiv în vederea predării, arătând că se află în imposibilitatea preluării acesteia până la data de 20 decembrie 2020, ca urmare a restricțiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19. În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanță, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 21 decembrie 2020 și până la data de 19 ianuarie 2021 inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare. În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluții, solicitând înlocuirea arestului în vederea predării cu arestul la domiciliu. Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei. Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant. În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate. În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal. Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial. De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent. Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora: "În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile." În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată în vederea predării, începând cu data de 6 noiembrie 2020 și până la data de 19 noiembrie 2020, când, prin Sentința penală definitivă nr. 120 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia și s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile din Italia pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 21 noiembrie 2020 și până la data de 20 decembrie 2020 inclusiv. În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate. În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de prima instanță, în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020. Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.