ÎCCJ, decizie (scj.ro #171954)

Mandat european de arestare. Contestație. Consimțământul persoanei solicitate la predare. Predare amânată. Condiții

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 104, art. 114

in personam

. În ipoteza în care urmărirea penală se efectuează

in rem

și, în consecință, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale, nu se poate dispune amânarea predării.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 748 din 13 noiembrie 2020

Prin sentința nr. 110 din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au hotărât următoarele:

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia - Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, privind executarea mandatelor europene de arestare nr. N 208/2017/SIEP din data de 2 iulie 2020, emise împotriva persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a:

- sentinței nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute în art. 81, 110, 367, 624, 648 C. pen. italian;

- sentinței nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută în art. 56, 110, 624 C. pen. italian.

S-a dispus executarea de către persoana solicitată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare stabilită conform Prevederii de executare a pedepselor concurente și Ordinului de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017, emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova.

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a declarației dată de persoana solicitată în contestație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este fondată, în principal, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată,

mandatul

european de arestare este o

decizie

judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Principiul recunoașterii reciproce, care stă la baza cooperării judiciare internaționale în materie penală, presupune, conform art. 1 alin. (2) din decizia‑cadru supra citată, că statele membre sunt obligate, în principiu, să dea curs unui mandat european de arestare.

Altfel spus, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute în art. 3 din decizia‑cadru, precum și în cazurile enumerate în art. 4 din cuprinsul acesteia, care au fost transpuse în legislația românească în cuprinsul art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Unul dintre motivele facultative de refuz al executării mandatului european de arestare este cel prevăzut în art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care vizează situația „când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.”

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, „în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2)

lit. c)

, anterior pronunțării hotărârii prevăzute la

art. 109

, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la

art. 109

.”

Potrivit dispozițiilor legale mai sus evocate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent. În această situație, anterior pronunțării unei hotărâri cu privire la cererea de predare a persoanei solicitate, din oficiu, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care sunt solicitate astfel de documente. În cazul în care constată îndeplinite condițiile prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța procedează la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare și la punerea în executare a acesteia pe teritoriul României, respingând, totodată, cererea principală de punere în executare a mandatului european de arestare emis în baza acesteia.

În contextul acestor considerații teoretice, evaluând datele concrete ale cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău a fost învestită, la data de 6 octombrie 2020, în condițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute în art. 81, 110, 367, 624, 648 C. pen. italian și, respectiv, a sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută în art. 56, 110, 624 C. pen. italian.

În această procedură, la termenul din 16 octombrie 2020, în condițiile art. 104 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, la interpelarea primei instanțe, persoana solicitată A. a arătat nu consimte la predarea către autoritățile judiciare din Italia și că nu este de acord cu executarea pedepsei în Italia, ci, eventual, în România.

Luând act de opoziția la predare a persoanei solicitate cetățean român, instanța de fond a constatat incidența în cauză a cazului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 99 alin. (2)

lit. c

) din Legea nr. 302/2004, republicată, context în care, în condițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, a purces la verificarea condițiilor ce permit recunoașterea și punerea în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de statul italian și, constatând îndeplinite condițiile prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, a procedat conform dispozitivului sentinței redat în preambulul prezentelor considerente.

Persoana solicitată A. contestă, în cadrul prezentei căi de atac, această hotărâre, solicitând instanței de contestație să procedeze la reformarea ei, având în vedere, în principal, consimțământul la predare pe care l-a exprimat în mod neechivoc în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Altfel spus, revenind asupra declarației date în fața instanței de fond, de refuz al predării sale către statul emitent, și exprimându-și, în calea de atac, în mod ferm, consimțământul la predare, persoana solicitată A. solicită în cadrul prezentei contestații reevaluarea cererii autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, în condițiile art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, procedând la evaluarea căii de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție reține, prioritar, că prima chestiune ce se impune a fi analizată în prezentul cadru procesual vizează legitimitatea revenirii persoanei solicitate A. asupra opoziției la predare exprimată în fața primei instanțe și, prin aceasta, legitimitatea consimțământului la predare dat de către aceasta în fața instanței de contestație.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că dispozițiile legale invocate de apărare ca temei al revenirii persoanei solicitate asupra opoziției la predarea, respectiv, art. 47 din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează extrădarea voluntară, nu sunt aplicabile în cazul mandatului european de arestare, procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre ale Uniunii Europene, ce se realizează în baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre.

Cu toate acestea, notează că dispozițiile similare ale art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează predarea voluntară în baza unui mandat european de arestare, nu limitează posibilitatea exprimării consimțământului la predare doar în fața instanței de fond, motiv pentru care,

per a contrario

, permite exprimarea acestuia și în fața instanței de contestație.

Aceste dispoziții legale se completează cu prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care permit exercitarea contestației împotriva hotărârii pronunțate asupra mandatului european de arestare numai în situația în care persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare.

În consecință, legea specială recunoaște persoanei solicitate dreptul de a reveni asupra opoziției la predare, aceasta având posibilitatea ca, în contestația prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate, să-și exprime consimțământul la predare.

Altfel spus, persoana solicitată are dreptul de a-și exprima consimțământul la predare în contestație numai în situația în care, în fața primei instanțe, a formulat opoziție la predare (ipoteza speței). În rest, consimțământul la predare, care are caracter irevocabil, poate fi dat numai în fața instanței de fond.

În considerarea acestor argumente, reținând caracterul legitim al consimțământului la predare dat de persoana solicitată A. în prezenta contestație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, urmare a intervenirii acestuia, în cauză nu mai este incident motivul opțional de refuz al predării prevăzut în art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat, în condițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, demararea procedurii de recunoaștere și punere în executare, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătorești ce fac obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare italiene, în urma căreia instanța de fond a pronunțat soluția contestată.

Practic, ca efect al consimțământului la predare exprimat de persoana solicitată A. în contestație, hotărârea instanței de fond nu mai are, la acest moment, temei legal, situație în care se impune cu necesitate reformarea acesteia, iar în rejudecare, reevaluarea cererii inițiale cu care a fost învestită instanța, respectiv, cererea autorităților judiciare italiene de punere în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate.

Constatând că actele aflate la dosarul cauzei permit evaluarea completă a cererii statului solicitant și că, raportat la caracterul irevocabil al consimțământului la predare dat de persoana solicitată A., pronunțarea unei hotărâri asupra acesteia direct în contestație nu afectează echitatea procedurii, Înalta Curte de Casație și Justiție va efectua direct, în ultimul grad de jurisdicție, o analiză a particularităților fondului cauzei prin prisma dispozițiilor art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, notând că, în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, rolul instanței de judecată se rezumă doar la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin cererea din 28 septembrie 2020, autoritățile judiciare italiene au solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise, la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza:

- sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute în art. 81, 110, 367, 624, 648 C. pen. italian;

- și, respectiv, a sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută în art. 56, 110, 624 C. pen. italian.

Cele două mandate europene de arestare (traduse în limba română) au fost emise în vederea executării de către persoana solicitată A. a pedepsei de 3 ani și 5 luni închisoare stabilită prin Prevederea de executare a pedepselor concurente și Ordinul de executare nr. 208/2017 SIEP din 15 noiembrie 2017 emise de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Mantova (traduse în limba română), în urma cumulării pedepselor aplicate prin sentințele anterior menționate.

Evaluând aceste mandate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ele îndeplinesc condițiile de formă și conținut prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, constată că infracțiunile ce formează obiectul mandatelor europene de arestare emise de autoritatea judiciară solicitantă îndeplinesc condiția dublei incriminări.

În acest sens, notează că, raportat la particularitățile factuale reținute în descrierea lor, infracțiunile de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute în art. 81, 110, 367, 624, 648 C. pen. italian (pentru care persoana solicitată A. a fost condamnată prin sentința penală nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014) își găsesc corespondent, în legislația românească, în infracțiunile de furt calificat - prevăzută în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., tăinuire - prevăzută în art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare - prevăzută în art. 268 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.,  iar infracțiunea de jaf organizat sau armat prevăzută în art. 56, 110, 624 C. pen. italian (pentru care persoana solicitată a fost condamnată prin sentința penală nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017) își găsește corespondent în legislația penală românească în infracțiunea de tentativă la furt prevăzută în art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen.

În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că, în condițiile în care din cuprinsul sentințelor de condamnare și din informațiile transmise de autoritatea judiciară emitentă rezultă că persoana solicitată a fost citată în cele două procese la domiciliul procesual ales și a fost reprezentată de un apărător ales (în cauza Reg. Sent. 1961/2014), respectiv, de un apărător desemnat din oficiu (în cauza Reg. Sent. 297/2015) în cursul judecății, în cauză nu este incident cazul prevăzut în art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare.

Deopotrivă, constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute în art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că textul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (invocat de apărare), instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situația în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale

in personam

.

Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autoritățile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar

in rem

.

În consecință, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale

in personam

declanșată față de aceasta.

În contextul acestor considerații teoretice, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, în cauză, prin adresa din 16 octombrie 2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Brașov - Serviciul Rutier, depusă de apărătorul persoanei solicitate la termenul de dezbateri în fond, se comunică faptul că, după ce, la data de 5 septembrie 2020, în jurul orei 16:40, A. a fost depistat în trafic pe un drum național, conducând autoturismul, stabilindu-se că numerele montate pe autoturism sunt false, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a constituit dosarul penal nr. X., în care se efectuează cercetări

in rem

privind infracțiunile prevăzute în art. 334 alin. (1) C. pen., art. 334 alin. (2) C. pen. și art. 335 alin. (2) C. pen.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut în art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în dosarul penal invocat de contestatorul persoană solicitată se efectuează, în prezent, urmărirea penală

in rem

.

Mai constată că în cauză nu este incident nici motivul opțional de amânare a predării prevăzut în art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că persoana solicitată nu a făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru ea sau familia ei.

În concluzie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute în art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, în baza dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 110 din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A desființat, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând, în principal:

A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și, în consecință, a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare, emise la data de 2 iulie 2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, pe numele persoanei solicitate A., în baza sentinței penale nr. 310/2014 Reg. Sent. 1961/2014 R.G.N.R. din 27 iunie 2014 a Tribunalului din Mantova, executorie la 24 septembrie 2014, prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și simularea unei infracțiuni prevăzute în art. 81, 110, 367, 624, 648 C. pen. italian și, respectiv, a sentinței penale nr. 1269/2016 Reg. Sent. 297/2015 N.R. din 22 septembrie 2016 a Tribunalului din Mantova, executorie la 10 martie 2017, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau armat prevăzută în art. 56, 110, 624 C. pen. italian.

A luat act de acordul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare italiene, a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității și a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, începând cu data de 13 noiembrie 2020 și până la data de 12 decembrie 2020.