ÎCCJ, decizie (scj.ro #142094)

Contestație la executare. Mandat european de arestare. Predare amânată

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație la executare

C. proc. pen.,

art. 598 alin. (1) lit. c)

Legea nr. 302/2004,

art. 7, art. 58 alin. (1), art. 112 alin. (1)

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1032 din 7 noiembrie 2017

Prin sentința nr. 95/PI din 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 18 septembrie 2017, petentul A. a formulat contestație la executare prin care a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care persoana solicitată are calitatea de persoană cercetată, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În motivare s-a arătat că, prin hotărârea nr. 63/PI din 15 mai 2017 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, s-a dispus admiterea cererii formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux, la data de 29 martie 2017, față de persoana solicitată A. Constatând că există un motiv de amânare a predării, instanța a statuat, în temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că se impune amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. Y./83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.

S-a mai arătat că, în prezent, persoana solicitată A. este cercetată în dosarul nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, motiv pentru care există un nou impediment legal în ceea ce privește predarea acesteia, sens în care s-a apreciat că este incident un nou motiv de împiedicare a executării hotărârii anterior enunțate, motiv pentru care se impune amânarea predării.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 63/PI din 15 mai 2017, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux la data de 29 martie 2017 și a dispus predarea persoanei solicitate A., pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnată prin sentința pronunțată în absență la data de 7 septembrie 2015 de Tribunalul de Mare Instanță Bordeaux, Franța, rămasă definitivă la data de 15 decembrie 2015, condamnare dispusă pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 311 și art. 450 C. pen. francez.

În temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. Y./83/2014, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat apelant, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării sau până la executarea ei la termen.

În ședința publică din data de 21 septembrie 2017, a fost invocată, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației la executare, excepție pe care Curtea de Apel Oradea a considerat-o întemeiată pentru următoarele motive:

Contestația formulată de A. vizează o hotărâre pronunțată în procedura specială a executării mandatelor europene de arestare prevăzută de Legea nr. 302/2004 și nu o hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei. Or, Legea nr. 302/2004 nu prevede o astfel de procedură.

Este adevărat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, prevederile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură penală, dar s-a apreciat că în acest caz nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 597, art. 598 și urm. C. proc. pen., câtă vreme Curtea de Apel Oradea este doar o instanță de executare a unui mandat european de arestare și nu o instanță de executare în sensul acestor prevederi.

De altfel, s-a reținut că se poate formula contestație la executare împotriva unei hotărâri penale definitive doar în cazurile expres și limitativ prevăzute în lege, respectiv în art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., iar motivul invocat de către contestatorul A. nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care se poate formula contestație la executare.

Mai mult, în această procedură nu se poate dispune în sensul celor solicitate, și anume ca amânarea predării persoanei solicitate să opereze până la soluționarea definitivă a unui alt dosar penal decât cel stabilit definitiv de către instanța de judecată prin hotărârea contestată, întrucât, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva sentinței nr. 95/PI din 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație A.

În susținerea căii de atac, contestatorul a arătat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 prevăd că această lege se completează, în ipotezele nereglementate, cu dispozițiile Codului de procedură penală, apreciind că motivul invocat, prevăzut în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este aplicabil în prezenta cauză.

Analizând sentința, din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Așa cum rezultă din hotărârea contestată, în principal, Curtea de Apel Oradea a considerat inadmisibilă contestația la executare, apreciind că acest mijloc procedural nu poate fi folosit în privința mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, s-a arătat că oricum cererea contestatorului nu s-ar putea încadra în niciunul dintre cazurile de contestație la executare.

În ceea ce privește prima problemă de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta a primit o rezolvare în jurisprudența instanței supreme, în sens contrar celor statuate de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, prin decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în ipoteza în care instanța dispune, prin hotărârea pronunțată în procedura de executare a mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare emitente până la soluționarea definitivă a procesului penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării persoanei solicitate operează până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, așa cum se prevede în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, prin decizia nr. 892 din 26 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația la executare formulată de parchet, constatând existența unui impediment la punerea în executare a hotărârii de extrădare către autoritățile solicitante, dat de împrejurarea că în cauză nu se dispusese arestarea persoanei extrădate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare solicitante, ci fusese menținută măsura controlului judiciar.

Această jurisprudență a fost dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, care statuează că cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Cum legea specială nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în materiile reglementate de dispozițiile Legii nr. 302/2004 (de exemplu, punerea în executare a unei hotărâri care nu este încă definitivă; incidente privind executarea; nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută etc.), în mod evident sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute în art. 598 C. proc. pen.

Referitor la cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate, neîncadrarea cererii în niciunul din cazurile prevăzute în art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că se invocă de către contestator un caz suplimentar de amânare a predării, ivit, astfel cum se susține, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curții de Apel Oradea, respectiv faptul că acesta este cercetat în dosarul penal nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Potrivit art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În raport cu aceste prevederi legale, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că situația invocată se circumscrie unei împiedicări la punerea în executare a dispoziției din sentința penală nr. 63/PI/2017 a Curții de Apel Oradea de predare a persoanei solicitate A. la data soluționării definitive a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. Y./83/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, la punerea în libertare ca urmare a liberării sau prin executarea la termen.

Ca atare, nici cel de-al doilea motiv de inadmisibilitate a contestației la executare nu poate fi primit, criticile formulate în calea de atac fiind întemeiate.

S-a susținut de către Ministerul Public, cu ocazia dezbaterilor, că nu s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, deși Curtea de Apel Oradea a respins contestația ca inadmisibilă, totuși a făcut și o analiză pe fondul său.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, într-adevăr, prima instanță, după ce a expus argumentele care susțineau concluzia inadmisibilității contestației la executare, a făcut și o succintă analiză a motivului invocat de contestator, însă tot din perspectiva admisibilității, arătând că nu se poate dispune amânarea predării întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 63/PI din 15 mai 2017 a Curții de Apel Oradea.

Drept urmare, în raport cu considerentele expuse, având în vedere și faptul că instanța de fond nu a efectuat niciun demers pentru a verifica motivul invocat de către contestator (în sensul că este cercetat penal în dosarul nr. X./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 95/PI din 22 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat sentința penală contestată și a trimis cauza la Curtea de Apel Oradea spre rejudecarea contestației la executare.