ÎCCJ, decizie (scj.ro #84177)

Mandat european de arestare. Amânarea

predării. Competența instanței. Respingerea cererii de amânare a

predării

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi

speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- mandat european de

arestare

- amânarea predării

Legea nr. 302/2004,

art. 97

Potrivit

art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, c

ând persoana solicitată este

urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare

române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul

european de arestare, instanța de judecată, ca autoritate

judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea

mandatului, poate amâna predarea până la terminarea judecății

sau până la executarea pedepsei. În consecință, amânarea

predării constituie o facultate, iar nu o obligație, a instanței

de judecată, care poate să respingă cererea de amânare a

predării, chiar dacă persoana solicitată este urmărită

penal sau judecată de autoritățile judiciare române, ținând

seama de gravitatea faptelor care motivează mandatul european de arestare

în raport cu gravitatea faptelor pentru care se efectuează urmărirea

penală sau judecata de autoritățile judiciare române, precum

și de efectele pe care le are amânarea predării asupra cauzelor în

care este implicată persoana solicitată.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3611 din 5 iulie

2007

Prin

sentința penală nr. 68 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel

Timișoara, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004, modificată prin

Legea nr. 224/2006, a respins cererea de amânare a predării către

autoritățile judiciare din Italia a persoanei urmărite M.B.,

cetățean italian, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara.

În

temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea

nr. 224/2006, s-a dispus menținerea stării de arest a persoanei

urmărite pe o durată de 30 zile, începând cu 18 iunie 2007.

Instanța

de fond a stabilit că, prin sentința penală nr. 57 din 21 mai

2007 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 93 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a luat act de

consimțământul persoanei urmărite internațional M.B. de a

fi predată autorităților judiciare italiene, în baza mandatului

european de arestare emis de Tribunalul din Napoli la 3 mai 2007. În baza art.

89 din aceeași lege, s-a dispus arestarea preventivă a

cetățeanului italian pe o perioadă de 30 zile.

Tribunalul

din Napoli a emis mandatul de arestare pe numele lui M.B. pentru două

capete de acuzare, și anume trafic de mari cantități de

substanțe stupefiante de tipul cocaină și participarea la o

organizație criminală.

Înainte

de a fi dispusă predarea efectivă a persoanei urmărite către

autoritățile judiciare italiene, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a formulat o cerere de amânare a predării acesteia, cu

motivarea că M.B. este urmărit penal de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Arad.

Instanța

de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr.

302/2004, amânarea predării persoanei urmărite poate fi dispusă

de autoritățile judiciare de executare române până la terminarea

judecății sau până la executarea pedepsei, în cazul în care se

instrumentează în România o cauză pentru o faptă diferită

de cea care motivează mandatul european de arestare.

Numai

că, neexecutarea imediată și promptă a mandatului european

de arestare, din care rezultă că persoana urmărită M.B.

este acuzată de săvârșirea unor fapte grave, nu a fost

considerată ca oportună de către instanța de fond, în

raport și cu infracțiunea imputată acesteia de

autoritățile române, de o gravitate redusă și pentru care

nu s-a dispus luarea vreunei măsuri preventive.

În

consecință, cererea de amânare a predării către

autoritățile judiciare italiene a persoanei urmărite a fost

respinsă.

Împotriva

acestei hotărâri, procurorul a declarat recurs.

Procurorul

a arătat că, pe numele cetățeanului italian, s-a emis de

Tribunalul din Pavia un alt mandat european de arestare, pentru

săvârșirea infracțiunii de jaf armat asupra unei bănci,

prin sentința penală nr. 47 din 26 aprilie 2007 Curtea de Apel

Timișoara dispunând predarea acestuia autorităților judiciare

din Italia.

La 3 mai

2007, prin sentința penală nr. 51, Curtea de Apel Timișoara a

admis cererea formulată de parchet și, în temeiul dispozițiilor

art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării

persoanei urmărite M.B. până la finalizarea cercetărilor ce se

efectuează de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad,

iar în cazul în care va fi trimisă în judecată, până la

judecarea definitivă, respectiv până la executarea sau considerarea

ca executată a pedepsei.

În aceste

împrejurări, respingerea cererii de amânare a predării

cetățeanului italian, dispusă prin sentința penală nr.

68 din 18 iunie 2007, de către aceeași instanță, cu privire

la mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Napoli apare ca fiind

în contradicție cu sentința menționată, executarea celor

două hotărâri judecătorești devenind astfel

imposibilă.

Verificând

din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat din următoarele considerente:

Art. 97

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevede posibilitatea pentru autoritatea

judiciară de executare română să amâne predarea persoanei

urmărite, atunci când aceasta este urmărită sau judecată de

autoritățile judiciare române pentru o cauză diferită de

cea care motivează mandatul european de arestare, până la terminarea

judecății sau până la executarea pedepsei.

Nefiind o

obligație, ci doar o facultate pentru autoritatea judiciară

română, aceasta are posibilitatea de a refuza amânarea predării,

chiar dacă se constată existența situației menționate,

care implică persoana urmărită într-un proces penal pe

teritoriul României, în condițiile în care intervenția altor

împrejurări impun efectuarea predării.

Astfel,

instanța de fond a constatat că împotriva persoanei urmărite s-a

emis un mandat european de arestare de către Tribunalul din Napoli,

Secțiunea judecătorilor pentru cercetări preliminare, aceasta

fiind învinuită de săvârșirea infracțiunilor de trafic de

mari cantități de cocaină și participarea la o

organizație criminală.

Întârzierea

în predarea persoanei urmărite către autoritățile judiciare

italiene poate periclita iremediabil efectuarea urmăririi penale, afectând

stabilirea cu celeritate și completă a adevărului în cauză,

inclusiv a situației juridice a persoanei urmărite.

Pe de

altă parte, cauza aflată în curs pe rolul autorității

judiciare române se referă la săvârșirea unei infracțiuni

de fals privind identitatea prevăzută în art. 293 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și tentativă de trecere

ilegală a frontierei de stat prevăzută în art. 20 C. pen.

raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., fapte care prezintă un pericol social mai redus în

comparație cu cele instrumentate de autoritățile italiene

și în legătură cu care s-a și încheiat faza urmăririi

penale, fiind sesizată instanța de judecată la 21 iunie 2007.

Așa

fiind, instanța de fond a apreciat în mod just asupra

necesității predării neîntârziate a persoanei urmărite

către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de

arestare, întârzierea acestei operațiuni nefiind nici oportună, nici

benefică rezolvării niciuneia din cauzele penale în care este

implicat M.B. pe teritoriul ambelor state membre.

Între sentințele

penale nr. 51 din 3 mai 2007 și nr. 68 din 18 iunie 2007 ale Curții

de Apel Timișoara nu există nicio stare de contrarietate, fiecare

dintre ele referindu-se la un alt mandat european de arestare și la o

altă situație a persoanei urmărite, iar executarea lor nu este

imposibilă, prin prisma posibilităților pe care legea

specială le prevede.

În consecință, recursul

declarat de procuror a fost respins ca nefondat.