ÎCCJ, decizie (scj.ro #84185)

Mandat european de arestare. Amânarea predării. Competența instanței Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - amânarea predării Legea nr. 302/2004, art. 97 Conform prevederilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, instanța de judecată, ca autoritate judiciară de executare română, chiar dacă a dispus executarea mandatului, poate amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.

Prin urmare, hotărârea prin care instanța, dispunând executarea mandatului european de arestare, amână predarea persoanei solicitate, până la executarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare române, este legală, conformându-se prevederilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4147 din 7 septembrie 2007 Prin sentința nr. 88/PI din 20 august 2007, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, în baza art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a admis sesizarea formulată de Biroul Național Interpol - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și a dispus predarea către autoritățile judiciare ungare a cetățeanului român A.D., în baza mandatului european de arestare emis la 4 iunie 2007 de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Buda, după executarea pedepsei, dispunând și arestarea preventivă a persoanei urmărite A.D.

pe o durată de 30 de zile, începând cu data încetării stării de detenție în care se află în prezent. Curtea de Apel a reținut că, în prezent, persoana urmărită se află încarcerată în Penitenciarul Arad, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2881/2004 emis de Judecătoria Oradea în temeiul condamnării la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare , prin sentința penală nr. 1531/2004.

Instanța a constatat că este întemeiată sesizarea formulată de Biroul Național Interpol - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, dispunând predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ungare, dar a amânat predarea, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004, după executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată de autoritățile judiciare române . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs procurorul, susținând că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu s-a dispus ca predarea persoanei urmărite să se facă cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În ședința din 7 septembrie 2007, procurorul a reformulat motivul de recurs, solicitând numai înlăturarea dispoziției de predare după executarea pedepsei aplicate de instanțele românești. Recursul nu este fondat, pentru motivele ce urmează: Potrivit alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004, referitor la predarea amânată sau condiționată, c ând persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.

Or, Curtea de Apel Timișoara, prin hotărârea atacată, a aplicat corect aceste prevederi, dispunând amânarea predării persoanei urmărite de autoritățile judiciare ungare, până la executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni, aplicată de autoritățile judiciare române, executare începută la 20 aprilie 2006. Având această posibilitate conferită de lege, Curtea de Apel Timișoara a amânat predarea apreciind că persoana urmărită trebuie să execute cu prioritate pedeapsa aplicată de instanțele române. Totodată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, începând de la data încetării stării de detenție. Dispoziția este conformă textului menționat, astfel încât nu există temei pentru înlăturarea ei și, în consecință, recursul procurorului a fost respins.