ÎCCJ, decizie (scj.ro #84160)

Mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale. Conținutul hotărârii privind executarea mandatului european de arestare Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale - conținutul hotărârii privind executarea mandatului european de arestare Legea nr . 302/2004, art . 87 alin. (2) Potrivit art . 87 alin. (2) din Legea nr . 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă mandatul european de arestare a fost emis de autoritatea judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în vederea efectuării urmăririi penale, cetățeanul român poate fi predat în baza unui astfel de mandat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Prin urmare, hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale, prin care instanța a dispus predarea cetățeanului român, fără a cere autorității judiciare emitente îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, este nelegală. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2492 din 8 mai 2007 Prin sentința nr . 45/PI din 24 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, în temeiul art . 89 și urm. din Legea nr . 302/2004, a admis sesizarea Tribunalului Penal și Civil din Teramo , Biroul Judecătorului de Investigații înainte de Proces, a dispus predarea cetățeanului român urmărit internațional D.C.

către autoritățile judiciare din Republica Italia și a menținut măsura arestării acestuia pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 aprilie 2007, ora 11,00. Prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr . 754/59/2007, Ministerul de Justiție din Republica Italia , Tribunalul Penal și Civil din Teramo , Biroul Judecătorului de Investigații înainte de Proces, a transmis mandatul european de arestare și a solicitat arestarea în vederea predării cetățeanului român urmărit internațional D.C. La dosar a fost depus mandatul european de arestare din care rezultă că cetățeanul român D.C. este urmărit internațional și că acesta a săvârșit infracțiunea de extorcare prevăzută în art . 110 și art . 629 C. pen . italian, infracțiune care are corespondent în dispozițiile art . 194 C. pen . român.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs procurorul. Prin motivele de recurs, procurorul a criticat hotărârea pronunțată pentru nelegalitate sub aspectul neaplicării condiției imperative prevăzute în art . 87 alin. (2) din Legea nr . 302/2004 referitoare la transferarea în România a persoanei urmărite pentru executarea pedepsei, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate. Recursul este fondat. Biroul Judecătorului de Investigații înainte de Proces de pe lângă Tribunalul Penal și Civil din Teramo a transmis spre executare autorității române mandatul european de arestare nr . 7773/05 RGNR din 3 aprilie 2007 privind pe D.C., cetățean român, solicitând arestarea și predarea acestuia în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea în Italia , în luna iulie 2005, a infracțiunii de extorcare prevăzută în Codul penal italian, infracțiune ce are corespondent infracțiunea de șantaj în Codul penal al României.

În procedurile de la Curtea de Apel Timișoara și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara persoana solicitată a fost identificată, reținută și arestată. D.C. nu a consimțit la predare și, fiind audiat, nu a recunoscut imputările penale din mandatul european de arestare, susținând că nu ar fi săvârșit nicio infracțiune pe teritoriul Italiei . Prin sentința penală atacată, Curtea de Apel Timișoara a hotărât executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate autorității judiciare emitente a mandatului. Hotărârea a fost pronunțată cu neobservarea dispozițiilor normative care reglementează soluționarea mandatelor europene de arestare în ipoteza în care persoana solicitată este cetățean român și în raport cu faza procesului penal în statul membru emitent al mandatului european de arestare.

D.C.

este cetățean român, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară competentă din Italia . Potrivit art . 5 (Garanții oferite de statul membru emitent în cazuri particulare) paragraf 3 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene (2002/584/JAI) din 13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al Comunităților Europene din 18 iulie 2002, „executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată conform legislației statului membru următoarele condiții: (...) când persoana pe numele căreia s-a emis mandatul european de arestare în scopul urmăririi este cetățean sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiției conform căreia persoana, după ce a fost audiată, să fie predată statului membru de executare pentru a-și executa pedeapsa sau măsura de siguranță privativă de libertate pronunțată împotriva sa în statul membru emitent.” Parlamentul României, adoptând Legea nr . 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr . 224/2006, valorificând textul normativ comunitar precitat ,

a prevăzut în art . 87 (Condiții speciale) alin. (2) din această lege că „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.” Condiția este, deci, specială și imperativă. Or, hotărârea de executare a mandatului european de arestare și de predare a cetățeanului român D.C. a fost pronunțată fără ca această condiție să fi fost avută în vedere la adoptarea soluției, omițându-se ca autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare să i se ceară îndeplinirea condiției arătate, deși art . 88 1 alin. (3) și art . 95 alin. (4) din Legea nr . 302/2004 oferă cadrul legal pentru asigurarea respectării acestei condiții.

În consecință, recursul procurorului a fost admis, hotărârea atacată a fost casată în parte și s-a făcut aplicarea art . 87 alin. (2) din Legea nr . 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată pentru executarea acesteia în România, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.