ÎCCJ, decizie (scj.ro #84160)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84160) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat
european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale. Conținutul
hotărârii privind executarea mandatului european de arestare
Cuprins pe materii
: Drept procesual penal. Proceduri
prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi
penale
- conținutul hotărârii privind executarea mandatului european de arestare
Legea
nr
. 302/2004,
art
.
87 alin. (2)
Potrivit
art
. 87 alin. (2) din Legea
nr
. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare,
dacă mandatul european de arestare a fost emis de autoritatea judiciară
competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în vederea efectuării
urmăririi penale, cetățeanul român poate fi predat în baza unui astfel de
mandat cu condiția ca,
în cazul în care se va pronunța o pedeapsă
privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru
executarea pedepsei. Prin urmare, hotărârea privind executarea unui mandat
european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale, prin care
instanța a dispus predarea cetățeanului român, fără a cere autorității
judiciare emitente îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o
pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România
pentru executarea pedepsei, este nelegală.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia
nr
. 2492 din 8 mai 2007
Prin sentința
nr
. 45/PI din 24 aprilie 2007, Curtea
de Apel Timișoara, Secția penală, în temeiul
art
. 89
și urm. din Legea
nr
. 302/2004, a admis sesizarea
Tribunalului Penal și Civil din
Teramo
, Biroul
Judecătorului de Investigații înainte de Proces, a dispus predarea cetățeanului
român urmărit internațional D.C. către autoritățile judiciare din Republica
Italia
și a menținut măsura arestării acestuia pe o
perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 aprilie 2007, ora 11,00.
Prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel
Timișoara sub
nr
. 754/59/2007, Ministerul de Justiție
din Republica
Italia
, Tribunalul Penal și Civil din
Teramo
, Biroul Judecătorului de Investigații înainte de
Proces, a transmis mandatul european de arestare și a solicitat arestarea în
vederea predării cetățeanului român urmărit internațional D.C. La dosar a fost
depus mandatul european de arestare din care rezultă că cetățeanul român D.C.
este urmărit internațional și că acesta a săvârșit infracțiunea de extorcare
prevăzută în
art
. 110 și
art
.
629 C.
pen
. italian, infracțiune care are
corespondent în dispozițiile
art
. 194 C.
pen
. român.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs procurorul.
Prin motivele de recurs, procurorul a criticat hotărârea pronunțată pentru
nelegalitate
sub aspectul
neaplicării
condiției imperative prevăzute în
art
. 87 alin. (2)
din Legea
nr
. 302/2004 referitoare la transferarea în
România a persoanei urmărite pentru executarea pedepsei, în cazul în care se va
pronunța o pedeapsă privativă de libertate.
Recursul este fondat.
Biroul Judecătorului de Investigații înainte de Proces de pe lângă
Tribunalul Penal și Civil din
Teramo
a transmis spre
executare autorității române mandatul european de arestare
nr
.
7773/05 RGNR din 3 aprilie 2007 privind pe D.C., cetățean român, solicitând
arestarea și predarea acestuia în vederea efectuării urmăririi penale pentru
săvârșirea în
Italia
, în luna iulie 2005, a infracțiunii
de extorcare prevăzută în Codul penal italian, infracțiune ce are corespondent
infracțiunea de șantaj în Codul penal al României.
În procedurile de la Curtea de Apel Timișoara și de la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara persoana solicitată a fost identificată,
reținută și arestată. D.C. nu a consimțit la predare și, fiind audiat, nu a
recunoscut imputările penale din mandatul european de arestare, susținând că nu
ar fi săvârșit
nicio
infracțiune pe teritoriul
Italiei
.
Prin sentința penală atacată, Curtea de Apel Timișoara a hotărât executarea
mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate autorității
judiciare emitente a mandatului.
Hotărârea a fost pronunțată cu
neobservarea
dispozițiilor normative care reglementează soluționarea mandatelor europene de
arestare în ipoteza în care persoana solicitată este cetățean român și în
raport cu faza procesului penal în statul membru emitent al mandatului european
de arestare.
D.C. este cetățean român, iar mandatul european de arestare a fost emis în
vederea efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară competentă
din
Italia
.
Potrivit
art
. 5 (Garanții oferite de statul
membru emitent în cazuri particulare) paragraf 3 din Decizia-cadru a
Consiliului Uniunii Europene (2002/584/JAI) din 13 iunie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al Comunităților Europene din 18 iulie 2002, „executarea
mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare
poate fi subordonată conform legislației statului membru următoarele condiții:
(...) când persoana pe numele căreia s-a emis mandatul european de arestare în
scopul urmăririi este cetățean sau rezident al statului membru de executare,
predarea poate fi supusă condiției conform căreia persoana, după ce a fost
audiată, să fie predată statului membru de executare pentru a-și executa
pedeapsa sau măsura de siguranță privativă de libertate pronunțată împotriva sa
în statul membru emitent.”
Parlamentul României, adoptând Legea
nr
. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și
completată prin Legea
nr
. 224/2006, valorificând
textul normativ comunitar
precitat
, a prevăzut
în
art
. 87 (Condiții speciale) alin. (2) din această
lege că „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare
emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății cu condiția ca, în
cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana
predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.”
Condiția este, deci, specială și imperativă.
Or, hotărârea de executare a mandatului european de arestare și de predare
a cetățeanului român D.C. a fost pronunțată fără ca această condiție să fi fost
avută în vedere la adoptarea soluției, omițându-se ca autorității judiciare
emitente a mandatului european de arestare să i se ceară îndeplinirea condiției
arătate, deși
art
. 88
1
alin. (3) și
art
. 95 alin. (4) din Legea
nr
.
302/2004 oferă cadrul legal pentru asigurarea respectării acestei condiții.
În consecință, recursul procurorului a fost admis, hotărârea atacată a fost
casată în parte și s-a făcut aplicarea
art
. 87 alin.
(2) din Legea
nr
. 302/2004, cu modificările și
completările ulterioare, în sensul că în cazul în care se va pronunța o
pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată
pentru executarea acesteia în România, menținându-se celelalte dispoziții ale
hotărârii atacate.