ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3611/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68/

PI din 18 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1054/59/2007, Curtea de Apel

Timișoara, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006,

a respins cererea de amânare a predării către autoritățile judiciare din Italia

a persoanei urmărite M.B., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

În temeiul art. 90 alin. (9)

din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a menținut starea

de arest a persoanei urmărite M.B. pe o durată de 30 zile, începând cu data de

18 iunie 2007.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din

oficiu în sumă de 40 lei s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

autorizat în sumă de 100 lei a fost virat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a stabilit următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/

PI din 21 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 93 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 s-a luat act de consimțământul

persoanei urmărite internațional M.B. de a fi predată autorităților judiciare

italiene, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul din

Napoli, la data de 3 mai 2007, în dosarul nr. 39793/04/RGGIP; N 39308/03/RGNR.

În baza art. 89 din legea

arătată, s-a dispus arestarea preventivă a cetățeanului italian pe o perioadă

de 30 zile, de la 21 mai 2007, la 19 iunie 2007.

Tribunalul din Napoli a emis

mandatul de arestare pe numele lui M.B. pentru două capete de acuzare,

respectiv trafic de mari cantități de substanțe stupefiante de tipul cocaină și

participarea la o organizație criminală.

Înainte de a fi dispusă

predarea efectivă a persoanei urmărită către autoritățile judiciare italiene, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat cerere de amânare a predării

acesteia, cu motivația că M.B. este urmărit penal de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Arad.

Instanța de fond a constatat

că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, amânarea predării

persoanei urmărite poate fi amânată de autoritățile judiciare de executare

române până la terminarea judecății, sau până la executarea pedepsei, în cazul

în care se instrumentează, în România, o faptă diferită de cea care motivează

mandatul european.

Numai că, neexecutarea

imediată și promptă a mandatului de arestare european, din care rezultă că

persoana urmărită M.B. este acuzată de săvârșirea unor fapte grave, nu a fost

considerată ca oportună de către instanța de fond, în raport și de infracțiunea

imputată acesteia de autoritățile române, de o gravitate redusă și pentru care

nu s-a dispus luarea vreunei măsuri preventive.

În consecință, cererea de

amânare a predării către autoritățile judiciare italiene a persoanei urmărite M.B.

a fost respinsă, menținându-se starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o

pentru netemeinicie.

S-a arătat că pe numele

cetățeanului italian s-a emis de Tribunalul din Pavia un alt mandat european de

arestare nr. 553/2007 pentru săvârșirea infracțiunii de jaf armat asupra unei

bănci.

Prin sentința penală nr. 47

din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara a dispus predarea sus-numitului

autorităților judiciare din Italia.

La 3 mai 2007, prin sentința

penală nr. 51, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de parchet

și, în temeiul dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus

amânarea predării urmăritului M.B. până la finalizarea cercetărilor ce se

efectuează în dosarul nr. 2120/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Arad, iar în cazul în care va fi trimis în judecată, până la judecarea

definitivă, respectiv până la executarea sau considerarea ca executată a

pedepsei.

În aceste împrejurări,

respingerea cererii de amânare a predării cetățeanului italian, dispusă prin

sentința penală nr. 68 din 18 iunie 2007, de către aceeași instanță, cu privire

la mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Napoli apare ca fiind

în contradicție vădită cu sentința mai sus-arătată, executarea celor două

hotărâri judecătorești devenind astfel imposibilă.

Verificând din oficiu

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este nefondat din următoarele considerente:

Art. 97 alin. (1) din Legea

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nr. 302/2004

prevede posibilitatea pentru autoritatea judiciară de executare română să amâne

predarea persoanei urmărite atunci când aceasta este urmărită sau judecată de

autoritățile judiciare române pentru o cauză diferită de cea care motivează

mandatul european de arestare, până la terminarea judecății sau până la

executarea pedepsei.

Nefiind o obligație, ci doar

o facultate pentru autoritatea judiciară română, aceasta are posibilitatea de a

refuza amânarea predării, chiar dacă se constată existența situației arătate

mai sus care implică persoana urmărită într-un proces penal pe teritoriul

României, în condițiile în care intervenția altor împrejurări impun efectuarea

predării.

Astfel, instanța de fond a

constatat că împotriva persoanei urmărite s-a emis un mandat european de

arestare de către Tribunalul din Napoli, secțiunea judecătorilor pentru

cercetări preliminare, aceasta fiind învinuită de săvârșirea infracțiunilor de

trafic de mari cantități de cocaină și participarea la o organizație criminală.

Întârzierea în predarea

persoanei urmărite către autoritățile judiciare italiene poate periclita

iremedial efectuarea urmăririi penale, afectând stabilirea cu celeritate și

completă a adevărului în cauză, inclusiv a situației juridice a persoanei

urmărite.

Pe de altă parte, cauza

aflată în curs pe rolul autorității judiciare române se referă la săvârșirea

unei infracțiuni de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și tentativă de trecere ilegală a

frontierei de stat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1)

din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte care

prezintă un pericol social mai redus în comparație cu cele instrumentate de

autoritățile italiene și în legătură cu care s-a și încheiat faza urmăririi

penale, fiind sesizată instanța de judecată la data de 21 iunie 2007.

Așa fiind, instanța de fond

a apreciat în mod just asupra necesității predării neîntârziate a persoanei

urmărite către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de

arestare, întârzierea acestei operațiuni nefiind nici oportună, nici benefică

rezolvării niciuneia din cauzele penale în care este implicat M.B. pe

teritoriul ambelor state membre.

Între sentințele penale nr. 51

din 3 mai 2007 și nr. 68 din 18 iunie 2007 ale Curții de Apel Timișoara nu

există nici o stare de contrarietate, fiecare dintre ele referindu-se la un alt

mandat european de arestare și la o altă situație a persoanei urmărite,

apreciabilă la un moment dat, iar executarea lor nu este imposibilă, prin

prisma posibilităților pe care legea specială le prevede.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

urmează să respingă recursul ca nefondat.

În baza art. 189 C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției, iar în baza art. 193 C. proc. pen., onorariul interpretului de limba

italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva

sentinței penale nr. 68/ PI din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, privind persoana solicitată M.B.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 40 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de

limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iulie 2007.