ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3611/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68/ PI din 18 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1054/59/2007, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a respins cererea de amânare a predării către autoritățile judiciare din Italia a persoanei urmărite M.B., formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a menținut starea de arest a persoanei urmărite M.B. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 18 iunie 2007. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 lei s-a plătit din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului autorizat în sumă de 100 lei a fost virat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit următoarele: Prin sentința penală nr. 57/ PI din 21 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 s-a luat act de consimțământul persoanei urmărite internațional M.B. de a fi predată autorităților judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Napoli, la data de 3 mai 2007, în dosarul nr. 39793/04/RGGIP; N 39308/03/RGNR. În baza art. 89 din legea arătată, s-a dispus arestarea preventivă a cetățeanului italian pe o perioadă de 30 zile, de la 21 mai 2007, la 19 iunie 2007. Tribunalul din Napoli a emis mandatul de arestare pe numele lui M.B.

pentru două capete de acuzare, respectiv trafic de mari cantități de substanțe stupefiante de tipul cocaină și participarea la o organizație criminală. Înainte de a fi dispusă predarea efectivă a persoanei urmărită către autoritățile judiciare italiene, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat cerere de amânare a predării acesteia, cu motivația că M.B. este urmărit penal de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad. Instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei urmărite poate fi amânată de autoritățile judiciare de executare române până la terminarea judecății, sau până la executarea pedepsei, în cazul în care se instrumentează, în România, o faptă diferită de cea care motivează mandatul european.

Numai că, neexecutarea imediată și promptă a mandatului de arestare european, din care rezultă că persoana urmărită M.B. este acuzată de săvârșirea unor fapte grave, nu a fost considerată ca oportună de către instanța de fond, în raport și de infracțiunea imputată acesteia de autoritățile române, de o gravitate redusă și pentru care nu s-a dispus luarea vreunei măsuri preventive. În consecință, cererea de amânare a predării către autoritățile judiciare italiene a persoanei urmărite M.B. a fost respinsă, menținându-se starea de arest a acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie. S-a arătat că pe numele cetățeanului italian s-a emis de Tribunalul din Pavia un alt mandat european de arestare nr. 553/2007 pentru săvârșirea infracțiunii de jaf armat asupra unei bănci.

Prin sentința penală nr. 47 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara a dispus predarea sus-numitului autorităților judiciare din Italia. La 3 mai 2007, prin sentința penală nr. 51, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de parchet și, în temeiul dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării urmăritului M.B. până la finalizarea cercetărilor ce se efectuează în dosarul nr. 2120/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, iar în cazul în care va fi trimis în judecată, până la judecarea definitivă, respectiv până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În aceste împrejurări, respingerea cererii de amânare a predării cetățeanului italian, dispusă prin sentința penală nr. 68 din 18 iunie 2007, de către aceeași instanță, cu privire la mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Napoli apare ca fiind în contradicție vădită cu sentința mai sus-arătată, executarea celor două hotărâri judecătorești devenind astfel imposibilă. Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat din următoarele considerente: Art. 97 alin. (1) din Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nr. 302/2004 prevede posibilitatea pentru autoritatea judiciară de executare română să amâne predarea persoanei urmărite atunci când aceasta este urmărită sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o cauză diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei. Nefiind o obligație, ci doar o facultate pentru autoritatea judiciară română, aceasta are posibilitatea de a refuza amânarea predării, chiar dacă se constată existența situației arătate mai sus care implică persoana urmărită într-un proces penal pe teritoriul României, în condițiile în care intervenția altor împrejurări impun efectuarea predării.

Astfel, instanța de fond a constatat că împotriva persoanei urmărite s-a emis un mandat european de arestare de către Tribunalul din Napoli, secțiunea judecătorilor pentru cercetări preliminare, aceasta fiind învinuită de săvârșirea infracțiunilor de trafic de mari cantități de cocaină și participarea la o organizație criminală. Întârzierea în predarea persoanei urmărite către autoritățile judiciare italiene poate periclita iremedial efectuarea urmăririi penale, afectând stabilirea cu celeritate și completă a adevărului în cauză, inclusiv a situației juridice a persoanei urmărite. Pe de altă parte, cauza aflată în curs pe rolul autorității judiciare române se referă la săvârșirea unei infracțiuni de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte care prezintă un pericol social mai redus în comparație cu cele instrumentate de autoritățile italiene și în legătură cu care s-a și încheiat faza urmăririi penale, fiind sesizată instanța de judecată la data de 21 iunie 2007. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod just asupra necesității predării neîntârziate a persoanei urmărite către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, întârzierea acestei operațiuni nefiind nici oportună, nici benefică rezolvării niciuneia din cauzele penale în care este implicat M.B.

pe teritoriul ambelor state membre. Între sentințele penale nr. 51 din 3 mai 2007 și nr. 68 din 18 iunie 2007 ale Curții de Apel Timișoara nu există nici o stare de contrarietate, fiecare dintre ele referindu-se la un alt mandat european de arestare și la o altă situație a persoanei urmărite, apreciabilă la un moment dat, iar executarea lor nu este imposibilă, prin prisma posibilităților pe care legea specială le prevede. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar în baza art. 193 C. proc. pen., onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 68/ PI din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind persoana solicitată M.B. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iulie 2007.