ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3653/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 61 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus extrădarea în Italia a cetățeanului italian urmărit C.C. S-a menținut și prelungit arestarea provizorie a sus-numitului urmărit în vederea extrădării timp de 30 zile, de la 18 mai 2006, până la 16 iunie 2006. Onorariul interpretului în sumă de 600 lei se plătește de Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1471 din 27 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a sesizat instanța de judecată, solicitând arestarea provizorie în vederea extrădării a cetățeanului italian C.C.

și continuarea procedurii de soluționarea a cererii de extrădare, formulată de autoritățile italiene. În motivarea cererii, s-a arătat că împotriva cetățeanului italian C.C. s-a emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Padova mandatul de arestare nr. 347/2005 R.E.S. din 14 mai 2005, pentru executarea pedepsei închisorii de 3 ani, 7 luni și 10 zile dispusă pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, deținere de droguri și materiale explozive. La dosar au fost depuse dovezile cu înscrisuri referitoare la cele arătate mai sus, în limbile italiană și engleză și traduse în limba română de un interpret autorizat de către Ministerul Justiției. La data de 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a urmăritului C.C., pe o durată de timp de 30 zile, măsură care a fost prelungită cu încă 30 zile, până la data de 17 mai 2006 inclusiv, prin încheierea de ședință a instanței din data 3 mai 2006. Urmăritul C.C.

a declarat că se opune extrădării sale, întrucât nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în Italia. El a formulat opoziție la extrădare, susținând: - netemeinicia acuzațiilor ce i s-au adus; - condamnarea sa în contumacie, fără a fi fost citat vreo dată; - imposibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, în condițiile arătate mai sus. În consecință, s-a afirmat că condamnarea în Italia s-a făcut cu încălcarea art. 3 din al doilea Protocol adițional la Convenția Europeană pentru extrădare, împrejurare în care Statul român poate refuza extrădarea. Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni.

Totuși, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare.” Potrivit informațiilor comunicate de autoritățile italiene, rezultă că C.C. a fost condamnat în lipsă prin sentința penală nr. 2008/2001 a Tribunalului Padova, confirmată de Curtea de Apel din Veneția la data de 30 septembrie 2003 și declarată definitivă la 5 mai 2005. Documentele justificative i-au fost expediate la domiciliul pe care l-a declarat, iar avocatul apărării a solicitat judecarea sumară a acestuia, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească a fost dispusă pe baza documentelor conținute în dosarul Procurorului Public.

Astfel, cum rezultă din sentința primei instanțe, în cursul audierii, C.C. a făcut propriile-i mărturisiri în prezența avocatului său. Autoritățile judiciare italiene și-au exprimat opinia potrivit căreia C.C. nu este îndreptățit la un nou proces. Așa fiind, Curtea de Apel Timișoara a apreciat, ca nefondată, opoziție la extrădare a urmăritului C.C., în timp ce cererea de extrădare a fost considerată ca întemeiată și conform dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs persoana extrădabilă, cetățeanul italian C.C., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței pronunțate și respingerea cererii de extrădare formulată de Statul italian.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Cererea de extrădare a persoanei urmărite C.C. îndeplinește condițiile impuse de Convenția Europeană de extrădare încheiată la 13 decembrie 1957, la Paris, ratificată de România prin Legea nr. 80/1997, totodată cu protocoalele adiționate ale Convenției încheiate la 15 octombrie 1975 și 17 martie 1978, la Strasbourg. Statul solicitant al extrădării, Republica Italiană, este parte semnatară a acestei Convenții. În cauză sunt îndeplinite cerințele pentru a putea fi dispusă extrădarea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală.

Statul solicitant, Republica Italiană, a respectat dreptul la apărare al persoanei urmărite care a fost audiată și a recunoscut faptele săvârșite în prezența unui avocat. Deși apărarea avea posibilitatea să prezinte probe, aceasta a cerut procedură simplificată. Condamnatului i-au fost trimise toate documentele stabilite de lege la domiciliul declarat. În aceste condiții, persoana extrădabilă nefiind îndreptățită la un nou proces penal în statul solicitant, iar cererea de extrădare fiind justificată și conformă legislației în vigoare, Curtea urmează a respinge recursul declarat ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.C. împotriva sentinței penale nr. 61 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.