ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3653/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 17

mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis cererea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus extrădarea în Italia

a cetățeanului italian urmărit C.C.

S-a menținut și prelungit arestarea

provizorie a sus-numitului urmărit în vederea extrădării timp de 30 zile, de la

18 mai 2006, până la 16 iunie 2006.

Onorariul interpretului în sumă de

600 lei se plătește de Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1471

din 27 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a sesizat

instanța de judecată, solicitând arestarea provizorie în vederea extrădării a

cetățeanului italian C.C. și continuarea procedurii de soluționarea a cererii

de extrădare, formulată de autoritățile italiene.

În motivarea cererii, s-a arătat că

împotriva cetățeanului italian C.C. s-a emis de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul din Padova mandatul de arestare nr. 347/2005 R.E.S. din 14 mai 2005,

pentru executarea pedepsei închisorii de 3 ani, 7 luni și 10 zile dispusă

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, deținere de droguri și materiale

explozive.

La dosar au fost depuse dovezile cu

înscrisuri referitoare la cele arătate mai sus, în limbile italiană și engleză

și traduse în limba română de un interpret autorizat de către Ministerul

Justiției.

La data de 7 aprilie 2006, Curtea de

Apel Timișoara a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a

urmăritului C.C., pe o durată de timp de 30 zile, măsură care a fost prelungită

cu încă 30 zile, până la data de 17 mai 2006 inclusiv, prin încheierea de

ședință a instanței din data 3 mai 2006.

Urmăritul C.C. a declarat că se

opune extrădării sale, întrucât nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost

condamnat în Italia.

El a formulat opoziție la extrădare,

susținând:

- netemeinicia acuzațiilor ce i s-au

adus;

- condamnarea sa în contumacie, fără

a fi fost citat vreo dată;

- imposibilitatea de a-și exercita

dreptul la apărare, în condițiile arătate mai sus.

În consecință, s-a afirmat că

condamnarea în Italia s-a făcut cu încălcarea art. 3 din al doilea Protocol

adițional la Convenția Europeană pentru extrădare, împrejurare în care Statul

român poate refuza extrădarea.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, „în cazul în care se solicită extrădarea unei

persoane în vederea executării unei pedepse pronunțate printr-o hotărâre dată

în lipsă împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă

apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut

oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni. Totuși, extrădarea

se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru

a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură

de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare.”

Potrivit informațiilor comunicate de

autoritățile italiene, rezultă că C.C. a fost condamnat în lipsă prin sentința

penală nr. 2008/2001 a Tribunalului Padova, confirmată de Curtea de Apel din

Veneția la data de 30 septembrie 2003 și declarată definitivă la 5 mai 2005.

Documentele justificative i-au fost

expediate la domiciliul pe care l-a declarat, iar avocatul apărării a solicitat

judecarea sumară a acestuia, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească a

fost dispusă pe baza documentelor conținute în dosarul Procurorului Public.

Astfel, cum rezultă din sentința

primei instanțe, în cursul audierii, C.C. a făcut propriile-i mărturisiri în

prezența avocatului său.

Autoritățile judiciare italiene

și-au exprimat opinia potrivit căreia C.C. nu este îndreptățit la un nou

proces.

Așa fiind, Curtea de Apel Timișoara

a apreciat, ca nefondată, opoziție la extrădare a urmăritului C.C., în timp ce

cererea de extrădare a fost considerată ca întemeiată și conform dispozițiilor

legale în materie, motiv pentru care a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs persoana extrădabilă, cetățeanul italian C.C.,

solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței pronunțate și respingerea

cererii de extrădare formulată de Statul italian.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Cererea de extrădare a persoanei

urmărite C.C. îndeplinește condițiile impuse de Convenția Europeană de

extrădare încheiată la 13 decembrie 1957, la Paris, ratificată de România prin

Legea nr. 80/1997, totodată cu protocoalele adiționate ale Convenției încheiate

la 15 octombrie 1975 și 17 martie 1978, la Strasbourg.

Statul solicitant al extrădării,

Republica Italiană, este parte semnatară a acestei Convenții.

În cauză sunt îndeplinite cerințele

pentru a putea fi dispusă extrădarea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004

privind cooperarea internațională în materie penală.

Statul solicitant, Republica

Italiană, a respectat dreptul la apărare al persoanei urmărite care a fost

audiată și a recunoscut faptele săvârșite în prezența unui avocat.

Deși apărarea avea posibilitatea să

prezinte probe, aceasta a cerut procedură simplificată.

Condamnatului i-au fost trimise

toate documentele stabilite de lege la domiciliul declarat.

În aceste condiții, persoana

extrădabilă nefiind îndreptățită la un nou proces penal în statul solicitant,

iar cererea de extrădare fiind justificată și conformă legislației în vigoare,

Curtea urmează a respinge recursul declarat ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul interpretului de limba

italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana extrădabilă C.C. împotriva sentinței penale nr. 61 din 17

mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Onorariul interpretului de limba

italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iunie 2006.