ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2931/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23/ P din 30 mai 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de autoritățile Statului Italian, dispunând extrădarea cetățeanului italian M.M.A., care va fi predat autorităților competente din Republica Italia. Durata arestului provizoriu a fost dedusă începând cu data de 23 aprilie 2003 și s-a menținut starea de arest a persoanei extrădate, în vederea predării sale către autoritățile italiene. S-a dispus plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de onorariu de traducător și a sumei de 150.000 lei apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Autoritățile competente ale Statului Italian, prin intermediul Ambasadei Italiei din București, au formulat Ministerului Justiției din România cererea de extrădare a cetățeanului italian M.M.A., în baza Convenției europene semnată la Paris la data de 13 decembrie 1957, ratificată de România prin Legea nr. 80 din 9 mai 1997. S-a motivat că acesta este urmărit internațional, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1459/00 RGNR-N 3172/01 RGGIP, emis de Curtea din Brescia la data de 10 mai 2001, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, tăinuire, spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 81, 110, 56, 367, 640, 648, 648 bis și 416 C. pen.

italian. La data de 22 aprilie 2002, organele de poliție din cadrul Centrului Zonal de combatere a crimei organizate și antidrog Timișoara l-au identificat și reținut în arestul I.P.J. Timișoara pe M.M.A. În conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 296/2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus arestarea provizorie pe timp de 30 zile, cu începere de la 23 aprilie 2003 a cetățeanului italian M.M.A., pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzute de art. 323 C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 21/1999, prin ordonanța nr. 113/P/2003.

Totodată, în temeiul art. 32 și art. 33 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea, a fost sesizată Curtea de Apel Timișoara, pentru a se pronunța asupra stării de arest în scop de extrădare și a instrumenta în continuare cererea de extrădare formulată de autoritățile italiene.

Prin încheierea din 25 aprilie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3091/2003, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de Curtea din Brescia, Italia, cu privire la arestarea provizorie în vederea extrădării cetățeanului italian M.M.A., confirmând măsura arestării provizorii dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin mandatul de arestare provizorie și ordonanța de arestare provizorie din 23 aprilie 2003. Prin încheierea din 22 mai 2003, Curtea de Apel Timișoara, la cererea Statului Italian, formulată prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării cu încă 10 zile, începând cu data de 23 mai 2003, până la 1 iunie 2003. Analizând cerințele de fond și de formă prevăzute de Legea, privind extrădarea nr. 296/2001 aplicată în baza și pentru executarea normelor interesând convențiile internaționale la care România este parte, examinând cererea de extrădare formulată de autoritățile competente ale statului solicitant și documentele care o însoțesc, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile legale și a dat curs solicitării Statului Italian de extrădare a cetățeanului său M.M.A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței penale nr. 23/ P din 30 mai 2003 și a încheierilor anterioare și, în rejudecarea cauzei, constatarea nulității și pronunțarea actelor procedurale neconforme cu legea, precum și computarea arestării persoanei extrădabile începând cu data de 22 aprilie 2003. În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a susținut că hotărârea și încheierile anterioare sunt nelegale și netemeinice sub aspectul nerezolvării ori rezolvării greșite a unor chestiuni accesorii, însă considerate de esență în conformitate cu prevederile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, s-a arătat că în mod nelegal a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de M.M.A. și i s-a atribuit calitatea procesuală de inculpat și, în mod greșit, ordonanța și mandatul emise, împotriva acestuia au fost intitulate de „arestare preventivă” și nu de „arestare provizorie”. Totodată, s-a arătat că deducerea arestării trebuia făcută începând cu data de 22 aprilie 2003, când cetățeanul italian a fost reținut și introdus în arestul I.P.J. Timiș. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Măsura extrădării cetățeanului italian M.M.A. a fost dispusă în mod temeinic și legal, cu respectarea dispozițiilor în materie. Măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile a fost luată în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 296/2001.

Astfel, în ordonanța din 23 aprilie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se menționează în mod expres faptul că, împotriva inculpatului M.M.A. se va emite mandatul de arestare provizorie pe timp de 30 zile. Încheierile de ședință din 25 aprilie 2003 și 22 mai 2003 ale Curții de Apel Timișoara confirmă și respectiv prelungesc măsura de arestare provizorie a cetățeanului italian dispusă prin ordonanța și mandatul de arestare provizorie din 23 aprilie 2003. Totodată, prin ambele încheieri de ședință s-a dedus durata arestului provizoriu. Prin sentința penală nr. 23/ P din 30 mai 2003, Curtea de Apel Timișoara a dispus computarea arestului provizoriu și menținerea în continuare, a măsurii arestării preventive în vederea predării către autoritățile italiene.

Curtea constată că, în mod evident, atât Parchetul cât și Curtea de Apel Timișoara au avut în vedere instituția arestării provizorii, împrejurare care rezultă atât din terminologia folosită, cât și din textele de lege invocate, art. 29 și art. 33 din Legea nr. 296/2001, toate demonstrând că procedura urmată a fost aceea cerută de legea extrădării și nu cea stabilită de Codul de procedură penală, cu privire la măsura arestării preventive. Împrejurarea că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a emis o ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de cetățeanul italian M.M.A. excede cadrului rezolvării cererii de extrădare, constituind o chestiune rezolvabilă de către instituția emitentă a dispoziției, în afara judecății.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (6) din Legea nr. 296/2001 și art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va dispune deducerea duratei arestării provizorii de la 22 aprilie 2003, acesta neconstituind un motiv de casare a hotărârii atacate. Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Măsura arestării provizorii a cetățeanului italian M.M.A., urmează a fi menținută până la predarea cetățeanului italian autorităților competente, nefiind cazul punerii în libertate a acestuia.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană, urmează a fi plătit din fondul Curții Supreme de Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea, prezenta decizie se va înainta ministrului justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 23/ P din 30 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe cetățeanul italian M.M.A. Menține măsura arestării provizorii de la 22 aprilie 2003, până la predarea acestuia autorităților italiene. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.