ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2402/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 16/ P.1 din 25 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3061/P/2003, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de Curtea din Brescia, Italia, cu privire la arestarea provizorie, în vederea extrădării cetățeanului italian M.M.A., a confirmat măsura arestării provizorie luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin mandatul de arestare provizorie, a ordonanței de arestare provizorie din 23 aprilie 2003, în dosarul nr. 113/P/2003, pentru perioada 23 aprilie 2003, 22 mai 2003, urmând a se deduce durata arestului preventiv. S-a fixat termen de judecată la data de 22 mai 2003, în vederea depunerii cererii de extrădare de către statul Italian și a înscrisurilor necesare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că Biroul Național Interpol, București, a transmis Ministerului Justiției cu adresa nr. 63028/BCF din 19 aprilie 2003, solicitarea Interpol Roma de urmărire internațională a cetățeanului italian M.M.A., față de care Curtea din Brescia a emis mandatul de arestare nr. 14592/00 R.G.N.R. – N.3172/01 R.G.G.I.P. din 10 mai 2001, pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciuni, tăinuire și spălare de bani, în vederea identificării și arestării provizorie pentru extrădare.

Fiind identificată persoana urmărită pe raza municipiului Timișoara, a fost sesizat la data de 21 aprilie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 31 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea și care, procedând conform art. 21-22 din aceeași lege, a emis mandatul de arestare provizorie nr. 13 din 23 aprilie 2003, pentru săvârșirea infracțiunilor imputate și care în legea penală a statului solicitat sunt prevăzute de art. 323, art. 215, art. 221 C. pen. și art. 23 din Legea nr. 25/1999. Dosarul cauzei conținând datele arătate de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 296/2001, a fost transmis la data de 23 aprilie 2003, Curții de Apel Timișoara, pentru instrumentarea în continuare a cererii.

Procedând la audierea persoanei extrădate, instanța i-a stabilit neîndoielnic identitatea, acesta confirmând săvârșirea faptelor pentru care au fost emise mandatele de arestare. Instanța a mai constatat că sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 296/2001, atât pentru arestarea provizorie cât și pentru continuarea procedurii extrădării, în care scop a fixat termen la data de 22 mai 2003, în vederea depunerii cererii de extrădare de către statul solicitant și a actelor ajutătoare. Împotriva acestei încheieri inculpatul M.M.A. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicia măsurii de confirmare a arestării preventive luate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și ajungându-se la cererea de extrădare.

Privind temeinicia și legalitatea încheierii nr. 16 din 25 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu sunt fondate. Potrivit art. 33 din Legea nr. 296/2001, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant, pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, în baza căreia procurorul general competent dispune de îndată identificarea și arestarea urmăritului în vederea extrădării, sesizând apoi curtea de apel pentru instrumentarea în continuare a cererii. Deci, curtea de apel, poate dispune oricând punerea în libertate provizorie a persoanei extrădate, în cauză a fost justificat confirmată măsura arestării provizorie, rezultând din declarația din 22 aprilie 2003, a recurentului dată în fața organului de poliție cu prilejul identificării, că se află în Timișoara de circa 2 ani, locuind la diferite cunoștințe, fără să aibă vreo ocupație.

În aceste condiții, există serioase temeiuri că urmăritul, aflat în libertate, ar putea să dispară, neexistând certitudinea că măsurile pe care le-ar putea lua instanța, ar preveni fuga acestuia. Față de cele ce preced, recursul inculpatului împotriva dispoziției de confirmare a arestării provizorie, luată prin încheierea nr. 16 din 25 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, urmează să fie respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul M.M.A., împotriva încheierii nr. 16 din 25 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3061/2003, al Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.