ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2402/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 16/ P.1 din 25

aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3061/P/2003, Curtea de Apel Timișoara a

admis cererea formulată de Curtea din Brescia, Italia, cu privire la arestarea

provizorie, în vederea extrădării cetățeanului italian M.M.A., a confirmat

măsura arestării provizorie luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, prin mandatul de arestare provizorie, a ordonanței de arestare

provizorie din 23 aprilie 2003, în dosarul nr. 113/P/2003, pentru perioada 23

aprilie 2003, 22 mai 2003, urmând a se deduce durata arestului preventiv.

S-a fixat termen de judecată la data

de 22 mai 2003, în vederea depunerii cererii de extrădare de către statul

Italian și a înscrisurilor necesare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în fapt, că Biroul Național Interpol, București, a transmis

Ministerului Justiției cu adresa nr. 63028/BCF din 19 aprilie 2003, solicitarea

Interpol Roma de urmărire internațională a cetățeanului italian M.M.A., față de

care Curtea din Brescia a emis mandatul de arestare nr. 14592/00 R.G.N.R. –

N.3172/01 R.G.G.I.P. din 10 mai 2001, pentru asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, înșelăciuni, tăinuire și spălare de bani, în vederea identificării

și arestării provizorie pentru extrădare.

Fiind identificată persoana urmărită

pe raza municipiului Timișoara, a fost sesizat la data de 21 aprilie 2003,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza

art. 31 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea și care, procedând conform

art. 21-22 din aceeași lege, a emis mandatul de arestare provizorie nr. 13 din

23 aprilie 2003, pentru săvârșirea infracțiunilor imputate și care în legea

penală a statului solicitat sunt prevăzute de art. 323, art. 215, art. 221 C.

pen. și art. 23 din Legea nr. 25/1999.

Dosarul cauzei conținând datele arătate

de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 296/2001, a fost transmis la data de 23

aprilie 2003, Curții de Apel Timișoara, pentru instrumentarea în continuare a

cererii.

Procedând la audierea persoanei

extrădate, instanța i-a stabilit neîndoielnic identitatea, acesta confirmând

săvârșirea faptelor pentru care au fost emise mandatele de arestare.

Instanța a mai constatat că sunt

întrunite condițiile cerute de Legea nr. 296/2001, atât pentru arestarea

provizorie cât și pentru continuarea procedurii extrădării, în care scop a

fixat termen la data de 22 mai 2003, în vederea depunerii cererii de extrădare

de către statul solicitant și a actelor ajutătoare.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul M.M.A. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicia măsurii de

confirmare a arestării preventive luate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și ajungându-se la cererea de extrădare.

Privind temeinicia și legalitatea

încheierii nr. 16 din 25 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, Curtea

constată că motivele de recurs invocate nu sunt fondate.

Potrivit art. 33 din Legea nr.

296/2001, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant,

pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, în baza căreia procurorul

general competent dispune de îndată identificarea și arestarea urmăritului în

vederea extrădării, sesizând apoi curtea de apel pentru instrumentarea în

continuare a cererii.

Deci, curtea de apel, poate dispune

oricând punerea în libertate provizorie a persoanei extrădate, în cauză a fost

justificat confirmată măsura arestării provizorie, rezultând din declarația din

22 aprilie 2003, a recurentului dată în fața organului de poliție cu prilejul

identificării, că se află în Timișoara de circa 2 ani, locuind la diferite

cunoștințe, fără să aibă vreo ocupație.

În aceste condiții, există serioase

temeiuri că urmăritul, aflat în libertate, ar putea să dispară, neexistând

certitudinea că măsurile pe care le-ar putea lua instanța, ar preveni fuga

acestuia.

Față de cele ce preced, recursul

inculpatului împotriva dispoziției de confirmare a arestării provizorie, luată

prin încheierea nr. 16 din 25 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, urmează

să fie respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.M.A., împotriva încheierii nr. 16 din 25 aprilie 2003, pronunțată

în dosarul nr. 3061/2003, al Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.