ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2009

HOTĂRÂRE
23.02.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19/ P din 15 februarie pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art.

94 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea mandatului european de arestare

nr. 18571/08 R.G. G.I.P., emis de Tribunalul din Torino-ltalia la data

de 26 noiembrie 2008 privind pe persoana

solicitată C.

În baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus luarea

măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate C.

M., pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de

la 15 februarie

2009 la 15 martie 2009, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare și comunicarea soluției

autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, C.C.P.I. – B.N.I.

În baza art. 80 din Legea nr. 302/2004, onorariul pentru traducător se

va plăti din fondurile Ministerului Justiției conform deconturilor

justificative.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, că la data

de 10 februarie 2009, în temeiul art. 82 alin. (3), art. 88

1

și 90

din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Constanța a fost sesizată de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța cu cererea de predare a

persoanei solicitate C.M.

către

autoritățile judiciare italiene, în baza Mandatului European de

Arestare

nr. 18571/08 R.G.I. G.I.P., emis la data de 26 noiembrie 2008 de Tribunalul din

Torino - Secțiunea Cercetări Preliminare pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 81 și art. 600 bis C. pen. italian, precum și art. 3 și 4 din

Legea

nr. 75/1958 și pedepsite cu

închisoare de până la 12 ani, prevăzute

de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen. român, pedepsite cu închisoare

de

până la 18 ani.

S-a reținut că persoana solicitată a fost reținută, în regim de

urgență, la data de 10 februarie 2009 pe o durată de 24 de ore, în

vederea prezentării la Curtea de Apel Constanța,

în temeiul art. 88

1

și urm. din Legea nr. 302/2004 cu

aplicare art. 136 și 143 C. proc. pen., în lipsa unui mandat european de arestare

înaintat de autoritatea judiciară solicitată către procuror, sesizat prin

intermediul mesajului de urmărire internațională emis de B.N.I.

Prin încheierea nr. 18/ P din 11 februarie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

în dosarul nr. 191/36/2009, s-a dispus, în temeiul art. 90 alin. (2) raportat

la art. 88

3

din Legea nr. 302/2004, obligarea persoanei solicitate C.M.

la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, orașul Macin,

județul Tulcea, pe o perioadă de 5 zile, de la 11 februarie 2009 la 15

februarie 2009.

S-a impus persoanei solicitate respectarea obligațiilor prevăzute de art.

145

1

încălcarea cu rea credință a măsurilor aplicate sau a obligațiilor impuse

potrivit art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit ca organ de

supraveghere formațiunea de poliție a orașului Macin, județul Tulcea și s-a

fixat termen la data de 15 februarie 2009, pentru respectarea exigențelor art. 90

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, față de împrejurarea că sesizarea B.N.I. nu

echivalează cu mandatul european de arestare și față de lipsa informațiilor

detaliate privind circumstanțele faptei și pentru ca titularul sesizării,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța să obțină și să depună la dosar

mandatul european de arestare tradus în limba română.

Autoritatea judiciară solicitantă a înaintat, ca instrument de

asistență și cooperare judiciară, Mandatul European de Arestare nr. 18571/08

R.G.I. G.I.P., emis la data de 26 noiembrie 2008 de

Tribunalul din Torino - Secțiunea Cercetări Preliminare, ce conține

toate

datele prevăzute de Legea nr. 302/2004.

S-a reținut că persoana solicitată, acționând împreună cu

C.F., a favorizat și exploatat activitatea de

prostituție a

numitelor C.Ș. și C.M. în perioada anilor 2007 și 2008.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în

legea penală română, respectiv constituie infracțiunea de proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen., fiind astfel îndeplinită

condiția dublei incriminări.

La termenul din data de 15 februarie 2009, persoana solicitată C.M. a

fost audiată și a declarat că nu consimte la predare și că nu renunță la

aplicarea principiului specialității.

S-a constat de curtea de apel că în cauză nu se poate reține existența

vreuneia din situațiile ce pot conduce la refuzul predării, astfel încât s-a

admis cererea și s-a dispus predarea persoanei solicitate C.M., în baza

mandatului european de arestare, sub rezerva regulii specialității predării.

Împotriva sentinței nr. 19/ F din 15 februarie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

persoana solicitată a declarat recurs, care, prin apărătorul desemnat din

oficiu a arătat că nu se impune „extrădarea persoanei solicitate, el putând fi

judecat și în România”.

Persoana solicitată C.M., având ultimul cuvânt, a arătat că „nu

cunoaște ce se întâmplă”.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul

european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritatea judiciară

competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și

predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării

urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri

privative de libertate.

Acest mandat se execută pe baza

principiului recunoașterii și

încrederii reciproce

statornicit de dispozițiile Deciziei cadru a

Consiliului

nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 și trebuie să cuprindă

informațiile

prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 77, 88

1

, 89 și 90 din Legea nr. 302/2004

se constată că judecătorul român hotărăște asupra arestării persoanei

solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au

fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el

neputându-se pronunța cu privire la vinovăția persoanei solicitate, la

temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea

principiului referitor la recunoașterea hotărârilor penale, ceea ce nu este

admisibil.

Din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză a fost emis un

mandat european de arestare a persoanei solicitate C.M. de către autoritățile

judiciare italiene pentru săvârșirea unor infracțiuni de favorizare și

exploatare a activității de prostituție a numitelor C.Ș. și C.M. în perioada

anilor 2007 și 2008, iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o

autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene -

Italia, care are la bază un mandat de arestare emis în condițiile legii

italiene.

Se mai constată că mandatul conține toate informațiile necesare, că au

fost respectate dispozițiile legale privind executarea mandatului conform art. 87

din Legea nr. 302/2004 și că nu există impedimente la executare, din cele

prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, că s-a dispus punerea în executare

a mandatului cu respectarea regulii specialității în sensul că persoana predată

nu va putea fi privată de libertate decât pentru fapte ce fac obiectul

prezentului mandat, iar măsura arestării persoanei solicitate C.M. a fost luată

cu respectarea dispozițiilor evocate ale art. 90 din Legea nr. 302/2004, a

drepturilor și garanțiilor procesuale ale respectivei persoane.

Față de considerentele ce preced, Curtea, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată C.M., cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie

avansat din fondul Ministerului Justiției.

ÎN

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M.

împotriva sentinței penale nr. 19/ P din 15 februarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica 23 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1513/2009
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin încheierea penală nr. 53/ P din
ÎCCJ 2008-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4185/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166/ P din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2542/36/2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu
ÎCCJ 2009-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1162/2009
Cameră de Consiliu Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 40/ P din 27 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de fami
ÎCCJ 2009-07-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2731/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 95/ P din 28 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 9
ÎCCJ 2009-08-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2739/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119/MEA din 29 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, s-a admis cererea formulată de Tribunalul Pescara din Italia, în baza art. 94 și art.
Sursă