ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 794/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 104 alin. (6) din același act normativ, a fost admisă cererea de executare a mandatelor europene de arestare emise de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Udine- Italia (nr. de referință al dosarului x/2019 SIEP) la data de 06.07.2020, cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul SIRENE față de persoana solicitată A..

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene emitente.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea pe o durată de 30 zile, începând cu data de 12.11.2020 și până la data de 11.12.2020, inclusiv, a persoanei solicitate în vederea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării de la data de 29.10.2020, la zi.

Au fost constatate încetate efectele mandatului de arestare nr. x din 29.10.2020 emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 29 pronunțată la aceeași dată.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la efectele conferite de regula specialității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 29.10.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A., pe baza semnalării transmise de către Biroul Național SIRENE din Italia, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare la data de 06.07.2020 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine.

În conținutul propunerii s-a arătat că față de persoana solicitată A. s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 28.10.2020, ora 19:00, până la data de 29.10.2020, ora 19:00.

Propunerea de arestare provizorie a fost însoțită de ordonanța de reținere a persoanei solicitate din 28.10.2020, declarația dată de aceasta în fața procurorului și în prezența avocatului desemnat din oficiu, proces-verbal de primire-predare din 28.10.2020, proces-verbal de depistare emis de Poliția de Frontieră Stânca, certificat de cetățenie, adresa Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/MAI din 28.10.2020, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autoritățile solicitante, în limba română, și mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în limba italiană.

Analizând cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate raportat la dispozițiile legale incidente și la circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii este oportună și necesară bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Prin adresa din 03.11.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosar un număr de trei mandate europene de arestare emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, la data de 06.07.2020, în dosarul nr. x/2019 S.I.E.P, pe numele persoanei solicitate A..

Curtea a constatat că, din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa totală de 4 ani, 11 luni și 28 zile pentru săvârșirea infracțiunii de "spălarea produselor infracțiunii", prevăzută de art. 648 din C. pen. Italian, constând în aceea că:

"persoana căutată, a fost condamnată pentru că a fost găsită având asupra sa mai multe echipamente agricole care au fost raportate furate de către proprietarul companiei B. S.R.L, situată într-un mic județ numit C. situat in provincia Trento, acestea fiind ascunse într-o autoutilitară marca x cu plăcuțe de înmatriculare de Italia x".

- săvârșirea a unei infracțiuni de "maltratări agravante a membrilor de familie sau conviețuitorilor", prevăzută de art. 572 și 61 alin. (1) numărul 11 din C. pen. Italian, constând în aceea că:

"a maltratat-o pe soția D. în așa fel încât să-i dăuneze liniștii individuale, făcându-i viața extrem de dureroasă și generându-i temeri bine întemeiate pentru siguranța personală și a fiicei lor minore, într-o asemenea măsură încât să o oblige să părăsească domiciliul conjugal; cu circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii în prezența fiicei minore" și a unei infracțiuni de "vătămări corporale agravate", constând în aceea că:

"pentru cauzarea vătămărilor corporale soției sale D. considerate vindecabile în zece zile, cu excepția cazului în care ar fi apărut complicații".

- săvârșirea infracțiunii de "furt", constând în aceea că:

"în 11 august 2009, în regiunea Lavis (provincia Trento), A. a comis un furt în concurs cu compatriotul său E.. Cei doi, după ce au demontat din camionul aflat în proprietatea lui F., parcat în localitatea G. nr. 4, a intrat în posesia tobei de eșapament, barei de faruri și a două antene pentru sistemul radio "CB"; cu circumstanțele agravante de a fi acționat cu violență asupra lucrurilor (demontarea bunurilor care fac obiectul furtului) și săvârșirea faptei asupra bunurilor expuse din necesitate în spațiul public. Înainte de a putea fugi, au fost descoperiți de Poliția Judiciară și arestați în flagrantul infracțiunii".

Întrebată fiind în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Analizând condițiile prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și incidența vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale ale executării mandatului, iar informațiile comunicate de autoritățile italiene sunt suficiente pentru a permite arestarea și predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. S-a mai reținut că persoana solicitată nu a consimțit la predare către autoritatea judiciară italiană, întrucât a fost judecată în lipsă, aspect ce s-ar putea circumscrie motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Sub acest aspect, analizând conținutul mandatelor europene de arestare, Curtea a constatat că, în cuprinsul primului mandat se precizează în mod expres că persoana solicitată și-a ales domiciliul în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la domiciliul mamei sale, în localitatea Trento, manifestându-și, astfel, dorința expresă de a primi notificările actelor de procedură care i-au fost destinate.

De asemenea, Curtea a observat că, în cuprinsul celorlalte două mandate s-a precizat că persoana solicitată s-a înfățișat personal la proces.

În aceste condiții, s-a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 99 din aceeași lege, motiv pentru care, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condițiilor impuse de art. 113 din Legea nr. 302/2004, privind predarea persoanei menționate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., arătând, că, în cauză, sunt incidente două din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) și i) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatelor europene de arestare emise la data de 06.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, în dosarul nr. x/2019 S.I.E.P, că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa totală de 4 ani, 11 luni și 28 zile pentru săvârșirea infracțiunilor de spălarea produselor infracțiunii, prevăzută de art. 648 din C. pen. Italian, maltratări agravante a membrilor de familie sau conviețuitorilor, prevăzută de art. 572 și 61 alin. (1) numărul 11 din C. pen. Italian și furt.

Prin urmare, așa cum a reținut și prima instanță, mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A. întrunesc condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul acestora fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că infracțiunea de spălare a produselor infracțiunii, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian se regăsește printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol, iar, celelalte două infracțiuni au corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 199 C. pen., respectiv furt, prevăzută de art. 228 C. pen.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată, la termenul din 12 noiembrie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității.

Pe de altă parte, se constată că, în cuprinsul contestației formulate, persoana solicitată a învederat că sunt incidente motivele de refuz al executării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) și i) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, se observă că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Or, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenței legale și continue pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, chiar acesta declarând că a locuit în Italia până în anul 2016, a obținut cetățenia română în luna martie 2020, iar, în prezent locuiește în Republica Moldova, localitatea Putinești, Raionul Florești .

Referitor la susținerea contestatorului persoană solicitată, potrivit căreia în cauză este incident și motivul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, în sensul în care persoana condamnată nu a fost prezentă personal la procedura judiciară desfășurată în statul italian, Înalta Curte reține că procedura de citare a contestatorului a fost efectuată în mod corespunzător în raport de informațiile comunicate de autoritățile italiene, aflate la dosarul de fond. Așadar, autoritățile italiene au avut în vedere adresa comunicată de contestator, acesta fiind citat în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 60 din 11 ianuarie 2019 a Tribunalului Udine, definitivă la data de 12 aprilie 2019, la domiciliul procesual ales, respectiv la locuința mamei sale, în localitatea Trento, Italia.

Totodată, se observă că, în cauzele penale în care au fost pronunțate sentințele penale nr. 108 din 07 martie 2017, respectiv 585 din 12 august 2009, persoana solicitată a fost prezentă personal la proces (dosar fond).

Mai mult, se observă că situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatelor europeane de arestare emise de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Udine- Italia (nr. de referință al dosarului x/2019 SIEP) la data de 06.07.2020, față de numitul A..

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.