ÎCCJ, decizie (scj.ro #83958)

Executarea mandatului european de

arestare.

Hotărâre prin care instanța

ia act de consimțământul persoanei solicitate la predare. Recurs. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii

:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european

de arestare

Indice alfabetic

:

Drept procesual penal

-

executarea mandatului european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 90

alin. (6),

art. 94

1

Potrivit art. 90 alin. (6) din Legea

nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

222/2008, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, dacă nu

este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute în art. 88,

instanța se poate pronunța prin sentință atât asupra arestării persoanei

solicitate, cât și asupra predării acesteia, iar în conformitate cu

dispozițiile art.

94

1

alin. (2) teza a II-a din Legea nr.

302/2004, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea

este definitivă. Prin urmare, recursul declarat împotriva hotărârii prin care,

luând act de consimțământul persoanei solicitate la predare, instanța dispune

atât arestarea, cât și predarea, este inadmisibil, inclusiv în ceea ce privește

controlul judiciar asupra arestării persoanei solicitate. Arestarea persoanei

solicitate, în aceste condiții, nu poate forma obiectul controlului judiciar

distinct, întrucât arestarea și predarea se dispun în scopul executării

mandatului european de arestare și au un caracter subsecvent consimțământului

dat.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 317 din 29 ianuarie 2009

Prin sentința nr. 9/P din 21 ianuarie

2009 a

Curții de Apel Constanța, Secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 90 alin.

(5) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a luat act de consimțământul

persoanei solicitate M.E. la predare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate M.E. către autoritățile judiciare

solicitante, în baza mandatului european de arestare nr. 831/08 emis la data de

1 octombrie 2008 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv

Judecătoria de Instrucție nr. 2

Carlet

Valencia

- Regatul Spaniei, sub rezerva principiului

specialității predării.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate M.E. pe o perioadă de 29 zile, cu

începere de la 21 ianuarie 2009 până la 18 februarie 2009, inclusiv.

S-a emis mandatul de arestare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de

20 ianuarie 2009, la instanță a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, privind executarea mandatului european de

arestare nr. 831/08 emis de Judecătoria de Instrucție nr. 2

Carlet

Valencia

- Regatul Spaniei privind persoana

solicitată M.E.

După identificarea și reținerea acestuia, persoana solicitată a fost

prezentată instanței.

Întrebat fiind, acesta a declarat în mod expres, în formalitățile prevăzute

de lege, că este de acord să fie predat autorității judiciare spaniole în baza

instrumentului de cooperare judiciară internațională sus menționat, fără a

renunța la aplicarea principiului specialității.

Ca atare, luând act de consimțământul persoanei solicitate la predare, cu

rezervarea principiului specialității predării, curtea de apel a dispus

executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate

către autoritatea judiciară spaniolă.

În vederea garantării executării hotărârii de predare, prima instanță a apreciat

că se impune privarea de libertate prin arestare pe o perioadă de 29 de zile a

persoanei solicitate, neaflându-se în vreuna din situațiile prevăzute de Legea

nr. 302/2004, modificată, care permit, în vederea garantării executării

predării, dispunerea unei alte măsuri restrictive de libertăți.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată M.E., fără

a arătat în scris motivele.

La termenul din 29 ianuarie 2009, fiind întrebat de către instanță,

recurentul a învederat că a declarat recurs numai împotriva măsurii arestării

preventive.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a

invocat excepția inadmisibilității recursului declarat, în raport cu

dispozițiile art. 94

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care statuează

expres, în situația consimțământului la predare, că sentința este definitivă,

norma arătată nedistingând asupra tipurilor de măsuri dispuse, în cauză nefiind

incident alin. (3) al aceluiași text de lege, care se referă la caracterul

nesuspensiv

al recursului declarat împotriva acelor tipuri

de hotărâri

recurabile

.

Examinând recursul declarat de recurenta persoană solicitată M.E. împotriva

sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu excepția invocată de

reprezentantul Ministerului Public, față de dispozițiile art. 94

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr.

222/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul persoanei

solicitate este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Legiuitorul român a prevăzut expres în conținutul dispozițiilor art. 94

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, că

„Hotărârea prevăzută la art. 94 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen

de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată

consimte la predare, când hotărârea este definitivă.”

În alin. (3) al aceluiași articol se statuează că „Recursul declarat

împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este

suspensiv de executare, cu excepția dispozițiilor privind măsura arestării.

Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore.”

Din examinarea reglementării mai sus

arătate referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor privind predarea

persoanei solicitate atunci când a fost emis un mandat european de arestare,

rezultă că legiuitorul a avut în vedere cazuri diferite, și anume cel din alin.

(2) teza a II-a, când persoana solicitată a consimțit la predare, iar în alin.

(3), când s-a dispus predarea persoanei solicitate.

Așadar, în cazul existenței consimțământului la predare al persoanei

solicitate, acesta constituind manifestarea unilaterală de voință prin care

și-a dat acordul de a fi predată autorităților statului solicitant, judecătorul

are posibilitatea de a se pronunța prin sentință asupra arestării și predării

persoanei solicitate, acestea constituind măsuri concrete, în vederea

executării efective a mandatului european de arestare emis, așa cum stipulează

prevederile art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr.

222/2008.

Hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de

consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și predarea

persoanei solicitate, este definitivă potrivit art. 94

1

alin. (2)

teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008,

deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării

acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație

determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei

solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în

scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un

caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă

pe calea controlului judiciar.

Or, în contextul cauzei a fost emis de autoritățile spaniole un mandat

european de arestare, iar persoana solicitată M.E. și-a dat consimțământul la

predare, așa cum rezultă din procesul-verbal existent la dosar, prima instanță,

luând act de consimțământul acestuia, a dispus prin hotărârea pronunțată asupra

arestării persoanei solicitate și predării sale, făcând aplicarea condițiilor

prevăzute în art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea

nr. 222/2008.

Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu

este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage

inadmisibilitatea recursului declarat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc

.

pen

., a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană solicitată M.E.