ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 104/2020

Deliberând asupra contestației declarate de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020:

Prin sentința penală nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare a persoanei solicitate A. față de care Judecătoria Unna din Germania a emis mandatul european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare național nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătorești definitive și executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanță Unna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an și 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german, persoana solicitată aflându-se în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Cluj și, în consecință:

S-a constatat că persoana solicitată A. nu și-a dat consimțământul la predare.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea numitului A., de cetățenie română, către autoritățile judiciare din Germania, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare național nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătorești definitive și executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanță Unna.

S-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. luată prin încheierea penală nr. 2/HI/23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Cluj, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității, conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004 și, totodată, că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată provizoriu din 23 ianuarie 2020 și până în data de 6 februarie 2020.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. a fost stabilit onorariu pentru apărător din oficiu, în sumă de 1012 RON, ce se va achita din FMJ.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea juridică internațională în materie penală, republicată în 2019, și înregistrată la data de 23.01.2020 la Curtea de Apel Cluj, s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii, în vederea predării, cu privire la persoana solicitată A., de cetățenie română.

S-a reținut că sesizarea are la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, transmisă de IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național SIRENE cu adresa nr. x din 14.01.2020, cu privire la faptul că autoritățile judiciare din Germania solicită arestarea și predarea persoanei solicitate față de care Judecătoria Unna din Germania a emis mandatul european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare național nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătorești definitive și executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanță Unna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an și 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german, constând în aceea că: în noaptea de 17 spre 18.02.2015, persoana solicitată împreună cu alți complici au pătruns prin efracție într-o hală aparținând firmei B. S.R.L. din localitatea Unna, Germania, de unde au sustras 9 butoaie fiecare cu 525 kg de molibden.

S-a procedat la depistarea și identificarea persoanei solicitate A. de către procuror. Prin ordonanța din data de 23 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 102 alin. (2) și (3) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în 2019, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 23 ianuarie 2020, ora 11:30, până la data de 24 ianuarie 2020, ora 11:30.

Prin încheierea penală nr. 2/HI/23.01.2020 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea 300/2013, s-a admis propunerea de arestare provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 23 ianuarie 2020 și până în data de 6 februarie 2020, inclusiv, față de persoana solicitată A., precum și emiterea mandatului de arestare în acest sens.

De asemenea, s-a fixat termen de judecată la data de 4 februarie 2020, pentru a da posibilitatea procurorului să prezinte mandatul european de arestare tradus în limba română. La data de 27 ianuarie 2020, a fost înaintat instanței mandatul european de arestare, în două exemplare, tradus în limba română, în vederea continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Instanța de fond a constatat că autoritățile judiciare din Germania au emis un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A. în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an și 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german, constând în aceea că: în noaptea de 17 spre 18.02.2015, persoana solicitată împreună cu alți complici au pătruns prin efracție într-o hală aparținând firmei B. S.R.L. din localitatea Unna, Germania, de unde au sustras 9 butoaie fiecare cu 525 kg de molibden.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare din Germania și că nu renunță la regula specialității.

Raportat la art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată în anul 2019, privind cooperarea judiciară internațională în materia penală, Curtea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

Având în vedere că mandatul european de arestare cuprinde datele prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019 și că nu există impedimente legale la predare, pentru motivele arătate, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare național nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătorești definitive și executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanță Unna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 1 an și 6 luni închisoare (din care se scad 99 zile de arest preventiv), la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt deosebit de grav, prev. de art. 242, 243, 53 din C. pen. german și în consecință:

S-a lua act de împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus predarea numitului A. către autoritățile judiciare din Germania, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare nr. x din 07.08.2019, ce are la bază mandatul de arestare național nr. x din data de 10.07.2015, emis în baza hotărârii judecătorești definitive și executorie nr. x din data de 28.05.2015 a Judecătoriei de primă instanță Unna.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată în 2019, s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. luată prin încheierea penală nr. 2/HI/23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Cluj pe o durată de 30 zile, începând cu data 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020, inclusiv.

În ceea ce privește solicitarea de a se lua față de persoana solicitată a măsurii preventive a arestului la domiciliu, instanța a dispus respingea, pentru a se evita părăsirea teritoriului statului membru de executare și, pentru a se preveni comiterea altor infracțiuni similare, precum și a nu îngreuna procedura ce face obiectul prezentei sesizări.

Raportat la solicitarea de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare, de asemenea, instanța a dispus respingerea, având în vedere că procedura privind executarea unui mandat european de arestare se soluționează cu celeritate, ori procedând la recunoașterea unei hotărâri pe cale incidentală ar prelungi inutil procedura de executare a mandatului european. S-a apreciat că dincolo de aceste aspect, persoana solicitată are posibilitatea ulterior să formuleze o cerere în acest sens. S-a constatat, de asemenea, că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea 302/2004 și că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată provizoriu din 23 ianuarie 2020 și până la data de 6 februarie 2020.

Împotriva acestei sentințe, la data de 4 februarie 2020, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A. și, în esență, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate, respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare din Germania și să se dispună executarea pedepsei în România, având în vedere că este cetățean român și are familia în România.

Examinând contestația declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. 2 al acestui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

În continuare, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

Evaluând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor anterior menționate, în raport de actele dosarului și de poziția procesuală a persoanei solicitate A. în sensul că dorește să execute pedeapsa pe teritoriul statului român, Înalta Curte constată că se impune, admiterea contestației, desființarea sentinței cu privire la solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Germania și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se solicita autorităților judiciare emitente, transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare.

Astfel, Înalta Curte are în vedere manifestarea expresă de voință a persoanei solicitate A. de a executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în România, declarând că refuză să execute pedeapsa în Germania, în condițiile în care întreaga sa familie se află în România, iar legăturile cu Germania nu există, relativ la dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie una dintre situațiile în care autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, și a procedat în mod greșit la judecarea pe fond a cauzei, fără a face o analiză pertinentă asupra celor solicitate de către persoana solicitată A., limitându-se la a aprecia că "procedura privind executarea unui mandat european se soluționează cu celeritate". Or, în raport de dispozițiile anterior menționate, Curtea de Apel Cluj trebuia să solicite autorităților judiciare germane hotărârea de condamnare în vederea recunoașterii hotărârii penale străine pe cale incidentală, chiar dacă obiectul cauzei se afla în procedura executării mandatului european de arestare.

Prin urmare, pentru a se evita o procedură suplimentară și costisitoare ce în mod evident va fi declanșată de persoana solicitată, respectiv recunoașterea pe cale principală în procedura transferului, Înalta Curte apreciază că, în condițiile în care vor fi comunicate în timp util documentele ce vor fi solicitate de către Curtea de Apel Cluj, trebuie efectuată o analiză serioasă și convingătoare asupra cazului de refuz opțional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgență, ce are consecințe directe, printre altele, și asupra libertății persoanei vizate de mandatul european de arestare, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că persoana solicitată trebuie să beneficieze de toate drepturile și garanțiile unui proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din CEDO, să uziteze, în mod efectiv, de o cale de atac.(art. 2 Protocolul 7 din CEDO)

Înalta Curte consideră că, în speță, privarea de un al doilea grad de jurisdicție ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil al persoanei solicitate, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. În același sens este și jurisprudența CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicție, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenție.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în vederea respectării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, va admite contestația declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Va constata că, în privința persoanei solicitate A., a fost menținută măsura arestării în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020 inclusiv, dispoziție pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 04 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Constată că, în privința persoanei solicitate A., a fost menținută măsura arestării în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 februarie 2020 până la data de 4 martie 2020 inclusiv, dispoziție pe care o menține.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2020.