ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 859/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 215 din 04 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 15 noiembrie 2019 de autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității, prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

A fost menținută măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 06 decembrie 2020 până la data de 04 ianuarie 2021 inclusiv.

S-a constatat că în această procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 20 noiembrie 2020 la zi.

S-a mai constatat că prin Sentința penală nr. 196 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă la aceeași dată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 octombrie 2020 de autoritățile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno, în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10 septembrie 2020, în dosarul în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetățeanului român A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 116 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea cu prioritate a mandatului european de arestare emis la data de 21 octombrie 2020 de autoritățile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno, în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele persoanei solicitate A..

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin adresa din 20.11.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/RTR din 20.11.2020 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 15.11.2019 de către autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Heilbronn în dosarul nr. x Gs 3454/19, pe numele persoanei solicitate A., procesul-verbal încheiat la data de 20.11.2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 49/2020 din aceeași zi, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pentru 24 ore, cu începere de la 20.11.2020, ora 14:15, până la 21.11.2020, ora 14:15.

Prin încheierea nr. 103 din 21.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020/a1, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată pe o durată de 15 zile, începând cu data de 21.11.2020 până la data de 05.12.2020 inclusiv și s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

La data de 27.11.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 15.11.2019 de autoritățile judiciare din Germania-Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, pe numele persoanei solicitate A., în al cărui cuprins se arată că se întemeiază pe mandatul de arestare național emis de Judecătoria Heilbronn la data de 15.11.2019 în dosarul nr. x Gs 3451/19 (nr. 14 Js 29822/19 Parchetul Public Heilbronn), persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în bandă, prev de art. 242, 243, 244a din C. pen. german.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că, la o dată care nu s-a putut stabili, înainte de 19 septembrie 2019, A. s-a asociat cu B. și C. cu intenția de a săvârși infracțiuni de furt, în special furturi de quad-uri și astfel de a-și asigura o sursă de venit. În aplicarea acestui plan infracțional, învinuiții s-au deplasat la data de 19 septembrie 2019, ora 02:50, pe proprietatea persoanei vătămate D., Im Wiesental 8 din Eppingen, unde au ridicat din balamale poarta de la intrarea în curtea atelierului auto, au dat-o la o parte și apoi au intrat în locație și au luat două quad-uri parcate acolo, cu numerele de înmatriculare HP-X 919 și PF-MH 57 și cu o valoare de 13000 euro, respectiv 10000 euro și le-au pus în vehiculul marca x. Învinuitul B. a condus apoi vehiculul Sprinter menționat în direcția Republicii Cehia, în timp ce învinuiții A. și C. au condus în spatele acestuia și foarte aproape de acesta autoturismul marca x ca și vehicul însoțitor, pentru a oferi siguranță.

Autovehiculul marca x a putut fi recunoscut pe o cameră de supraveghere instalată în apropierea locului faptei la scurt timp înainte și după săvârșirea faptei. Sprinter-ul menționat a mai putut fi recunoscut conform datelor GPS de la stația de benzină F1 situată în Rozdvadan în Republica Cehia. Autoturismul x care a fost condus de învinuiții A. și C. se poate, de asemenea, vedea în imaginile camerei de supraveghere. În cadrul unei examinări a imaginilor obținute a devenit evident faptul că învinuiții au legătură și se deplasau împreună. Acest lucru a fost coroborat și cu faptul că învinuitul B. a primit din pachetele de țigări pe care ceilalți doi învinuiți le sustrăseseră anterior din stația de benzină. Învinuitul B. a fost ulterior verificat de către autorități într-o parcare de pe autostrada M5 din Ungaria; quad-urile au fost confiscate și datele personale ale învinuitului au fost înregistrate. În plus, învinuitul B. a putut fi arestat în Norvegia ca urmare a unui furt a unui quad, după ce, și acolo, acesta condusese autovehiculul x cu numerele de înmatriculare bulgărești cunoscute de autoritățile germane. Un automobil x a putut fi stabilit în imediata apropiere în cadrul unui control efectuat de autorități și învinuitul A. s-a aflat în interiorul acestui autovehicul printre alte persoane. O comparație a imaginilor de pe camera de supraveghere de la stația de benzină F1 din Republica Cehia indică faptul că una dintre persoanele din autoturismul x a fost A.. Învinuitul C. a putut fi, de asemenea, identificat ca și complice și ca fiind cel de-al doilea ocupant al autoturismului x, întrucât învinuitul B. comunicase de mai multe ori cu un anume "C." și s-a putut stabili că acesta conducea un autoturism x. Autoturismul x menționat este înmatriculat pe numele unui anume E. care este, de asemenea, proprietarul în acte al autoturismului x care a fost folosit de făptuitori. Nu este clar dacă această persoană există de fapt. În orice caz, învinuitul C. conducea și autoturismul x și autoturismul Golf ca pe propriile sale vehicule și se comporta ca șofer al amândurora. Acționând astfel, acesta se încadrează în evaluarea imaginilor de pe camera de supraveghere de la stația de benzină F1 din Republica Cehia, care au fost înregistrate imediat după ce a fost săvârșită fapta. În cele din urmă, telefonul său mobil a putut fi stabilit în cadrul rețelei radio de la locul faptei din Eppingen la momentul la care a fost săvârșită fapta. Luând în considerare aceste circumstanțe învinuiții B., A. și C. sunt suspectați, în calitate de membri ai unei bande, de a fi sustras quad-urile persoanei vătămate, domnul D., în vederea valorificării ulterioare a acestora în România.

Instanța de fond a mai arătat că, fiind audiată la termenul din data de 04 decembrie 2020, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Germania, că nu înțelege să formuleze obiecțiuni privind identitatea și nu invocă în favoarea sa vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opționale.

Procedând la verificarea mandatului european de arestare prin prisma dispozițiilor art. 84 și art. 97 și urm. din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a constatat că acesta a fost emis de autoritățile judiciare germane, este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 la Legea nr. 302/2004 și conține datele de identitate ale persoanei solicitate, actul în baza căruia a fost emis, respectiv mandatul de arestare național emis de Judecătoria Heilbronn la data de 15.11.2019 în dosarul nr. x Gs 3451/19 (nr. 14 Js 29822/19 Parchetul Public Heilbronn), încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată - art. 242, 243, 244a din C. pen. german, descrierea circumstanțelor în care a fost săvârșită infracțiunea și gradul de implicare al persoanei solicitate, precum și limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului emitent pentru acest tip de infracțiuni - 10 ani închisoare.

Totodată, a reținut că infracțiunea menționată anterior este sancționată cu o pedeapsă al cărei maxim depășește limita prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, nefiind, astfel, necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări și că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, iar persoana solicitată nu face obiectul unor proceduri în curs în România. A mai constatat că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că A. este persoana a cărei predare a fost solicitată de autoritățile judiciare germane, precum și că acesta nu are obiecțiuni cu privire la datele de identitate.

Față de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predat către autoritățile judiciare germane, întrucât, printr-o hotărâre judecătorească definitivă a Curții de Apel Craiova pronunțată într-un alt dosar, s-a dispus predarea sa autorităților judiciare italiene, curtea de apel a arătat că lipsa consimțământului acestuia nu constituie o împrejurare de natură să conducă la respingerea cererii formulate de cele dintâi autorități, câtă vreme nu se regăsește între cazurile de refuz al executării unui mandat european de arestare și nici nu a invocat un alt astfel de motiv.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, că au fost respectate drepturile persoanei solicitate și nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare, curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art. 109 din Legea 302/2004, a admis executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

În privința măsurilor privative de libertate dispuse în cauză, s-a observat că persoana solicitată a fost reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin ordonanța de reținere nr. 49/20.11.2020 pentru 24 ore, iar prin încheierea nr. 103 din 21.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020/a1 s-a dispus măsura arestării provizorii pe o durată de 15 zile, începând cu data de 21.11.2020 până la data de 05.12.2020 inclusiv. În acest context, conform art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestării luată anterior, arătându-se că privarea de libertate a persoanei solicitate reprezintă o consecință directă a admiterii executării mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, în lipsa căreia nu se poate proceda la predarea de către organele de poliție române și, respectiv, la preluarea de către autoritățile statului solicitant.

Curtea de apel a reținut, totodată, că din verificările efectuate în sistemul ECRIS a rezultat că autoritățile judiciare italiene-Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno au emis, la data de 21.10.2020, mandatul european de arestare în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele persoanei solicitate A., a cărui executare a format obiectul dosarului nr. x/2020. Prin Sentința penală nr. 196 din data de 12.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, definitivă la aceeași dată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020 de autoritățile judiciare din Italia- Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno, în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10.09.2020, în dosarul în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetățeanului român A., s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, menținându-se, totodată, măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la data de 15.12.2020 inclusiv.

Constatând existența unui concurs de cereri formulate de două state membre UE, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 116 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și, reținând că ambele mandate europene de arestare au fost emise în vederea efectuării urmăririi penale, că persoana solicitată este cercetată pentru aceeași infracțiune - furt calificat, că limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea menționată este aceeași - 10 ani închisoare, precum și faptul că emiterea și executarea mandatului emis de autoritățile judiciare italiene s-a realizat anterior emiterii de către autoritățile judiciare germane, a decis executarea cu prioritate a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei. Astfel, a arătat că este cetățean român, cu un domiciliu stabil, la care poate fi citat pentru administrarea procedurilor și și-a exprimat refuzul de a fi predat autorităților germane, întrucât este nevinovat. Totodată, a apreciat că buna desfășurare a procedurilor de predare poate fi asigurată și dacă s-ar afla în stare de libertate, de vreme ce nu urmărește să se sustragă sau să îngreuneze în vreun fel aceste proceduri. Ca urmare, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, iar, în subsidiar, luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 15.11.2019 de autoritățile judiciare din Germania-Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, că aceeași judecătorie a emis față de cetățeanul român A., în dosarul nr. x Gs 3451/19, la 15.11.2019, un mandat național de arestare (nr. ref. 14 Js 29822/19 al Parchetului Public Heilbronn), în vederea efectuării de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în bandă, prevăzută de art. 242, art. 243, art. 244a din C. pen. german, constând în aceea că, în aplicarea convenției infracționale stabilite anterior între membrii bandei, învinuiții s-au deplasat la data de 19 septembrie 2019, ora 02:50, pe proprietatea persoanei vătămate D., Im Wiesental 8 din Eppingen, unde au ridicat din balamale poarta de la intrarea în curtea atelierului auto, au dat-o la o parte și apoi au intrat în locație și au luat două quad-uri parcate acolo, cu numerele de înmatriculare HP-X 919 și PF-MH 57 și cu o valoare de 13000 euro, respectiv 10000 euro și le-au pus în vehiculul marca x, vehicul care a fost condus apoi de învinuitul B. în direcția Republicii Cehia, în timp ce învinuiții A. și C. au condus, în spatele acestuia și foarte aproape de acesta, autoturismul marca x ca și vehicul însoțitor, pentru a oferi siguranță. Ca atare, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că fapta reținută de autoritatea judiciară emitentă se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, fapta imputată este incriminată și de legea penală română în art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani, iar săvârșirea acesteia de trei sau mai multe persoane împreună constituie circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen., a cărei reținere poate atrage aplicarea unui spor de până la 2 ani închisoare.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 04 decembrie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului și nu a invocat în favoarea sa niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea .

De altfel, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În plus, se subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzațiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestei apărări revine în competența exclusivă a autorității judiciare a statului emitent.

Pentru același motive, în deplin acord cu prima instanță, Înalta Curte notează că, în procedura reglementată de art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, instanța română nu are competența de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Germania și nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

Deopotrivă, raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 15.11.2019 de autoritățile judiciare din Germania-Judecătoria Heilbronn, în dosarul nr. x Gs 3454/19, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Nu în ultimul rând, se observă că, în cauză, instanța de fond a aplicat în mod judicios și dispozițiile art. 116 din Legea nr. 302/2004, apreciind că, în ipoteza din speță a concursului de cereri formulate de cele două state membre, se impune a se acorda prioritate la executare mandatului european de arestare emis la 21.10.2020 în dosarul x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P. de către autoritățile judiciare italiene, care, deși vizează același gen de fapte ce sunt sancționate cu pedepse similare și a fost emis tot în vederea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, este anterior celui transmis de autoritățile judiciare germane (emis la 15.11.2020), iar punerea sa în executare a fost dispusă definitiv prin Sentința penală nr. 196 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2020 (definitivă la data pronunțării).

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 215 din 04 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată se află în culpă procesuală și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 215 din 04 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - CL