ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 88/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 2 decembrie 2019 de către autoritățile judiciare din Germania - Tribunalul de Primă Instanță Traunstein în Dosarul: x/19 pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 rep., a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep.

În baza art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea 302/2004 rep.a fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin decizia nr. 41 din data de 21 ianuarie 2020 pronunțată de Î.C.C.J. în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2020 până la data de 21 februarie 2020, inclusive și s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate de la data de 10 ianuarie 2020 până la 21 ianuarie 2020.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 10 ianuarie 2020 a fost înregistrată Adresa nr. x/2020 din data de 10 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene nr. x/SIRENE/RR din 8 ianuarie 2020, formulată în baza mandatului european de arestare emis la data de 4 octombrie 2019 de către autoritățile judiciare din Germania- Amtsgericht Traunstein, pe numele persoanei solicitate A. Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 10 ianuarie 2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 4/2020 din 10 ianuarie 2020, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 10 ianuarie 2020, ora 15:35, până la 11 ianuarie 2020, ora 15:35.

Prin Încheierea nr. 6 din 11 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus măsura arestării provizorii față de persoana solicitată pe o durată de 15 zile, începând cu data de 11 ianuarie 2020 până la data de 25 ianuarie 2020, inclusiv și s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

Persoana solicitată a declarat contestație împotriva acestei încheieri, iar prin decizia nr. 41 din 21 ianuarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată, a desființat încheierea contestată și rejudecând, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind arestarea provizorie în vederea predării către autoritățile din Germania a persoanei solicitate A. și a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu 21 ianuarie 2020 până la 19 februarie 2020, inclusiv, cu instituirea obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) lit. a) din C. proc. pen., precum și cu atenționarea persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 215 alin. (3) și (7) din C. proc. pen.. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. 4 emis la data de 11 ianuarie 2020 de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

La data de 20 ianuarie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 2 decembrie 2019 de către autoritățile judiciare din Germania-Tribunalul de Primă Instanță Traunstein în Dosarul: x/19 pe numele persoanei solicitate A..

În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 4 octombrie 2019 de către Tribunalul de Primă Instanță Traunstein în Dosarul nr. x/19 față de A., cetățean român.

Din descrierea faptelor rezultă că persoana solicitată A. și numitul B., urmărit în alt dosar, sunt suspectați că la data de 21 septembrie 2018, între orele 01:30 - 03:30, în baza unei rezoluții infracționale comune, au pătruns în mai multe containere de șantier plasate în locații diferite în zona rezidențială cu construcții noi din x și au sustras mai multe utilaje de construcții, cu intenția de a și le însuși, astfel: x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 500 euro; x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 1.000 euro. Utilajele de construcții sustrase au o valoare totală de 1.895 euro;- x, s-a produs o pagubă materială, a cărei valoare încă nu a putut fi cuantificată;- x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 100 euro. Utilajele de construcții sustrase au o valoare totală de 150 euro;- x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 100 euro. Utilajele de construcții sustrase au o valoare totală de 1.488 euro;- x, s-a produs o pagubă materială în valoare de aproximativ 1 150 euro. Utilajele de construcții sustrase au o valoare totală de 4.390 euro.

De asemenea, A. și B. au sustras mai multe bunuri cu intenția de a și le însuși, din mai multe locații, astfel: Habichtring 5, x, bunuri în valoare de 3.000 euro. x, bunuri în valoare de 200 euro. x, bunuri în valoare de 200 euro. x, bunuri în valoare de 250 euro. x, bunuri în valoare de 1482 euro.

S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt deosebit de grav și distrugere prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) cifra 1 nr. 1 și 3, 303 alin. (1), 303 c, 25 alin. (2) din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent fiind de 10 ani închisoare.

La termenul din data de 23 ianuarie 2020 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialității și nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. 2 al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rep - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare național emis la data de 4 octombrie 2019 de către Tribunalul de Primă Instanță Traunstein în dosarul nr. x Gs 3790/19, se precizează încadrarea juridică a infracțiunii pentru care este cercetată persoana solicitată, care are corespondent în legislația română în dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen., sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului emitent pentru acest tip de fapte, respectiv 10 ani închisoare.

Totodată, s-a reținut că mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004.

De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Cât privește obiecțiunile formulate de persoana solicitată Curtea a constatat că acestea nu pot constitui motiv de refuz la predare, întrucât nu se regăsesc printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, astfel că au fost respinse(motivul de refuz indicat de apărătorul persoanei solicitate, respectiv dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că este neîntemeiat, dat fiind faptul că art. 98 nu are decât 2 aliniate).

Astfel, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că nu a participat la săvârșirea faptelor, iar mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu sunt descrise circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, momentul, locul și gradul de implicare, astfel că nu poate fi presupus autor al faptelor.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face vinovată de comiterea unor fapte penale sau să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă. Pe de altă parte, contrar celor susținute de acesta, în mandatul european de arestare sunt indicate circumstanțele comiterii faptelor pentru care este cercetat(în data de 21.sept. 2018, între 01.30 și 03.30 a pătruns împreună cu numitul B. pe mai multe terenuri din localitatea Ampfing de unde au sustras mai multe mașini de construcții).

În privința măsurilor privative de libertate dispuse în cauză s-a reținut că persoana solicitată a fost reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanța de reținere nr. 4/2020 pentru 24 ore, iar prin încheierea nr. 6 din 11 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 11 ianuarie 2020 până la data de 25 ianuarie 2020, inclusiv. Persoana solicitată a declarat contestație împotriva acestei încheieri, iar prin decizia nr. 41 din 21 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată, a desființat încheierea contestată și rejudecând, a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind arestarea provizorie și a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu 21 ianuarie 2020 până la 19.02.2020, inclusiv, măsură ce a fost revocată prin prezenta sentință, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 rep. conform cărora, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a reținut astfel că măsura privativă de libertate este motivată, în procedura mandatului european de arestare și în acord cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. f) teza a II-a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora " nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care este vorba despre detenția legală a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de extrădare", deoarece mandatul european de arestare se execută în conformitate cu principiul recunoașterii și încrederii reciproce, consacrat de art. 84 alin. (2) din Legea 302/2004.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanța a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 2 decembrie 2019 de către autoritățile judiciare din Germania-Tribunalul de Primă Instanță Traunstein în Dosarul nr. x/19 pe numele persoanei solicitate A..

Împotriva Sentinței penale nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen lega, a formulat contestație persoana solicitată A.

Legal citat pentru termenul de astăzi din data 6 februarie 2020, contestatorul persoană solicitată A. s-a prezentat în fața instanței, fiind asistat de apărătorul său ales, avocat C. și a solicitat ca instanța să ia act de retragerea contestației formulată în cauză.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că persoana solicitată A. s-a prezentat în fața instanței și a arătat că își retrage contestația formulată în prezenta cauză.

Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

Prin retragerea unei căi de atac, instanța sesizată nu mai poate proceda la judecarea și soluționarea cauzei, aceasta reprezentând manifestarea unilaterală de voință a părților.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, față de această manifestare de voință a persoanei solicitate A. examinând dispozițiile legale mai sus evocate, va lua act de retragerea contestației formulată de aceasta împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 245 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 19 din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 245 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 februarie 2020.

Procesat de GGC - LM