ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 440/2020

Deliberând asupra contestației declarate de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.04.2020 de Judecătoria Frankfurt am Main în Dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane pentru executarea restului de pedeapsă de 347 zile rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare stabilită prin hotărârea din 26.08.2013 a Judecătoriei Frankfurt am Main, definitivă la 24.09.2013, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin Încheierea nr. 53 din data de 26.06.2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 10.07.2020 până la data de 08.08.2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore la data de 26.06.2020.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că, la data de 26.06.2020 a fost înregistrată Adresa nr. x/2020 din data de 26.06.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului SIRENE nr. x/SIRENE/DIM din data de 26.05.2020, transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 23.04.2020 de autoritățile judiciare din Germania - Tribunalul din Frankfurt am Main, Dosar nr. x/12, pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luare a măsurii arestării provizorii.

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 26.06.2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Ordonanța de reținere nr. 24/2020 din 26.06.2020, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 26.06.2020, ora 15:30 până la 27.06.2020, ora 15:30.

În cuprinsul semnalării s-a arătat că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare în baza mandatului de arestare național, persoana solicitată fiind cercetată pentru comiterea a 14 infracțiuni de furt calificat în grup organizat, prev. de secțiunile 242 (1), 243 (1), 263 a din C. pen. german, ce a avut la bază Decizia nr. x, definitivă și irevocabilă la data de 24.09.2013, pronunțată de către Tribunalul din Frankfurt am Main.

Prin Încheierea nr. 53 din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de arestare provizorie a persoanei solicitate și s-a dispus măsura controlului judiciar cu o durată de 15 zile, începând cu data de 26.06.2020 până la data de 10.07.2020, inclusiv și s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

La data de 02.07.2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 23.04.2020 de Judecătoria Frankfurt am Main în Dosarul nr. x/12 pe numele persoanei solicitate A.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta a fost emis în baza hotărârii Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunțată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate prin: sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, sentința Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12 și sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main, pentru executarea restului de pedeapsă de 591 zile închisoare.

S-a menționat că, în perioada 16.09.2011 - 30.12.2011 condamnatul A. și alți complici cercetați separat au decis să comită furturi utilizând diferite trucuri în dauna unor persoane vârstnice pentru a-și asigura un venit considerabil nu doar provizoriu.

În data de 16.09.2011 condamnatul și un complice cercetat separat s-au deplasat la centrul comercial B. din Konigstein im Taurus, unde complicele i-a distras atenția păgubitei C., în vârstă de 94 de ani, în timp ce A. a introdus mâna în poșetă și i-a sustras do acolo portmoneul, în care se aflau 44 euro, cardul de asigurare și cardul EC al păgubitei. Apoi, condamnatul A. și complicele s-au deplasat la filiala D. și au ridicat din contul păgubitei, cu ajutorul codului PIN aflat în portmoneu, sumele do 1.000 de euro și 1.500 de euro.

În data de 22.09.2011 condamnatul A., în complicitate conștientă și intenționată cu o complice necunoscută, a sustras din spațiile comerciale ale firmei E. din Frankfurter Strabe 94, Wurzburg, portmoneul păgubitei F., în valoare de 100 euro, în care se aflau bani numerar 185 euro, un carnet cec cu numărul x de la banca G..

În data de 29.09.2011, în jurul orei 12:30, condamnatul A., însoțit de o complice cercetată separat, s-au deplasat la magazinul E. din Glashutten, unde, conform planului de acțiune făcut împreună, au căutat o victimă mai în vârstă și apoi i-au sustras din poșeta păgubitei H., în vârstă de 70 de ani, portmoneul acesteia împreună cu 600 euro, apoi s-au deplasat la filiala D. din Kónigstein și au ridicat din contul păgubitei cu cardul EC aflat în portmoneu suma totală de 2500 euro.

În data de 08.10.2011, în jurul orei 12:30, condamnatul și o complice cercetată separat s-au deplasat la magazinul I. din Kronberg, unde complicea i-a distras atenția păgubitei J. cu o întrebare, în timp ce condamnatul A. a introdus mâna în poșeta acesteia și i-a sustras de acolo portmoneul, în care se aflau 460 euro, cardul de asigurare și cardul EC al păgubitei. Condamnatul și complicea lui au plecat apoi cu autovehiculul spre Usingen, unde au intrat în magazinul I. situat la adresa din Usingen. În timp ce complicea i-a distras atenția păgubitei K. cu o întrebare, condamnatul A. a introdus mâna în plasa păgubitei și a sustras portmoneul în care se aflau cardurile și 400 euro.

În data de 20.10.2011, în jurul orei 18:00, condamnatul și complicea cercetată separat s-au deplasat la magazinul I. din Butzbach, unde aceasta a întrebat-o pe păgubita L. despre ciocolată, în timp ce A. a introdus mâna în poșetă și i-a sustras de acolo portmoneul împreună cu 250 de euro, precum și bani mărunți, nefiind cunoscută suma.

În data de 03.11.2011 A. a sustras în colaborare conștientă și intenționată cu o complice cercetată separat portmoneul păgubitului M., prin sustragerea acestuia din buzunarul pantalonilor purtați de păgubit. Apoi condamnatul însoțit de complicea sa, s-au deplasat la bancomatul N. din centrul comercial O. și a ridicat de acolo bani numerar în valoare de 530 de euro.

În data de 16.12.2012 condamnatul și o complice cercetată separat s-au deplasat la magazinul E. din Bad Ems, unde conform planului de acțiune prealabil, complicea cercetată separat a intrat în vorbă cu păgubita P. în vârstă de 71 ani în timp ce A. a introdus mâna în poșeta păgubitei și i-a sustras de acolo portmoneul acesteia împreună cu bani numerar în valoare de aproximativ 40 euro, precum și cardul de asigurare de sănătate.

În data de 21.12.2011, în jurul orei 11:25, condamnatul și o complice cercetată separat s-au deplasat la magazinul E. din Schmalkaldenerstrabe 4, Frankfurt am Main. Executând planul de acțiune prealabil complicea a abordat-o pe păgubita Q., în vârstă de 83 ani și a antrenat-o într-o discuție Condamnatul A. s-a folosit de această ocazie pentru a introduce mâna neobservat în geanta purtată de aceasta și a sustras portmoneul în care se aflau 70 euro.

În data de 30.12.2011 păgubita R. în vârstă de 77 de ani, se afla în magazinul I. din Wiesbaden, însoțită de fiul ei. Conform intenției prealabile, o complice cercetată separat s-a așezat în fața căruciorului de cumpărături al păgubitei, unde aceasta își așezase poșeta, în timp ce A. a profitat de aceasta ocazie și i-a sustras portmoneul din poșetă. Apoi ei s-au deplasat la filiala D. din Florshelm și au ridicat bani numerar în valoare de 500 euro, utilizând cardurile EC ale păgubitei.

S-a arătat că, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat deosebit de grav și fraudă informatică prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) nr. 3, art. 263a, art. 25 alin. (2), art. 53 C. pen. german.

A fost emisă adresă către autoritatea judiciară din Germania - Staatsanwaltschaft Frankfurt am Main pentru a transmite o copie certificată a hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare și să precizeze și durata executată din pedeapsă cu indicarea perioadei în care a fost executată, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată și orice alte date privind situația juridică a acesteia.

În răspunsul comunicat la data de 09.07.2020 autoritățile din Germania au precizat că prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Frankfurt am Main la data de 26.08.2013 în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate astfel: 1 an și 10 luni închisoare prin sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, definitivă la 03.07.2012, pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de furt calificat și 3 infracțiuni de fraudă informatică comise de mai multe persoane care acționează împreună, 40 zile-amendă a câte 20 euro prin sentința Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12, definitivă la 13.09.2012, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt și 2 ani și 1 lună închisoare prin sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de fraudă informatică, comise de mai multe persoane care acționează împreună, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main. Condamnatul A. s-a aflat în arest preventiv în perioadele: 03.08.2012 - 25.10.2012 (84 zile), 05.12.2012 - 05.05.2013 (162 zile), 20.01.2012 - 25.06.2012 (158 zile), care au fost deduse din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare, precum și pedeapsa cu închisoarea ca sancțiune alternativă din 26.10.2012 - 04.12.2012 (40 zile), rezultând un rest de pedeapsă de 347 zile închisoare.

La termenul din data de 10 iulie 2020 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialității și nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania, întrucât a executat 15 luni și 15 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. 2 al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."

S-a reținut că, din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rep - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

De asemenea, s-a arătat că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv hotărârea Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunțată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, furt calificat deosebit de grav și fraudă informațională, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată pedeapsa pronunțată.

De asemenea, a constatat că infracțiunile menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate sunt infracțiuni grave, în privința cărora, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 18 și 20 din Legea nr. 302/2004 rep, nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Totodată, a constatat din înscrisurile depuse la dosar că persoana solicitată A. este persoana căutată de către autoritățile judiciare din Germania pentru comiterea infracțiunilor indicate în mandatul european de arestare, iar aceasta, la interpelarea instanței a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la datele de identitate.

Cât privește obiecțiunile formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, motivul pentru care persoana solicitată nu a exprimat un acord de predare, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep.

Astfel, s-a menționat că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că a executat 15 luni și 15 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare. S-a arătat că, art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep nu prevede o astfel de situație între motivele pentru care se refuză executarea, motiv facultativ de refuz fiind potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din lege doar situația în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Or, în cauză, din datele existente la dosar, persoana solicitată este cercetată în România pentru comiterea unei fapte diferite de cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare și anume pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere.

Concluzionând, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea 302/2004 rep.

În ceea ce privește solicitarea de amânare a predării s-a constatat că a fost întemeiată pe dispozițiile art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep conform cărora "În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea se amână până la soluționarea definitivă a cauzei."

Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 58 alin. (2) din același act normativ ar rezulta că, în cazurile în care față de persoana solicitată se efectuează cercetări penale de autoritățile judiciare române, amânarea predării se dispune în mod obligatoriu, art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 reglementând, spre deosebire de art. 58 alin. (1) din acest act normativ cazurile în care predare "poate" fi amânată.

S-a arătat că, art. 58 din Legea nr. 302/2004 rep este cuprins în capitolul ce reglementează "Extrădarea pasivă" în vreme ce art. 112 face parte din Capitolul III Titlul III, denumit "Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre".

Or, conform art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI/2009 autoritatea judiciară de executare, după ce a decis să execute mandatul european de arestare "poate să amâne predarea persoanei solicitate" astfel încât aceasta să poată fi anchetată în statul membru de executare sau, dacă a fost deja condamnată, aceasta să poată executa, pe teritoriul acestui stat o sentință pronunțată pentru o altă faptă decât cea la care se referă mandatul de arestare european.

S-a considerat că interpretarea dispozițiilor art. 114 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep prin prisma dispozițiilor art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI impune concluzia că amânarea predării, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal în statul de executare, este facultativă. O interpretare contrară poate fi de natură să contravină obiectivelor avute în vedere prin adoptarea acestei decizii între care obiectivul prevăzut la paragraful 5 conform căruia decizia în cauză urmărește transformarea teritoriului Uniunii într-un "spațiu de libertate, securitate și justiție" care duce la "eliminarea extrădării între statele membre și la înlocuirea acesteia cu un sistem de predare între autoritățile judiciare. Conform aceluiași paragraf "introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau bănuite, cu scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor, în materie penală, permite eliminarea complexității și a riscurilor de întârziere inerente procedurilor actuale de extrădare. Relațiile de cooperare clasice care au dominat până în prezent între statele membre ar trebui să fie înlocuite cu un sistem de liberă circulație a deciziilor judiciare în materie penală, atât a celor anterioare sentinței de condamnare, cât și a celor definitive, într-un spațiu de libertate, securitate și justiție."

Prin urmare, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, analizând solicitarea formulată de persoana solicitată prin prisma acestor considerente, a apreciat că nu se justifică amânarea predării până la finalizarea cercetărilor penale de către autoritățile judiciare române.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal încheiat de Serviciul Investigații Criminale din cadrul I.P.J. Dolj, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova este înregistrat Dosarul nr. x/2020, aflat în lucru la Poliția Municipiului Craiova - Biroul Rutier, în care A. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 337 C. pen., nefiind pusă în mișcare acțiunea penală.

S-a constatat că persoana solicitată este cercetată de autoritățile române pentru comiterea unei infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, infracțiune de o gravitate redusă, care nu ar justifica aplicarea unei măsuri preventive în dosarul intern și nu presupune un probatoriu complex.

S-a apreciat că, în ipoteza în care se va pune ulterior în mișcare acțiunea penală față de acesta, dată fiind perioada relativ redusă pe care acesta o mai are de executat din pedeapsa aplicată de autoritățile germane, pedeapsă față de care există riscul prescrierii executării acesteia, nu se justifică amânarea predării acesteia până la finalizarea cercetărilor efectuate față de acesta de autoritățile române, acestea putând fi realizate și după executarea mandatului european de arestare.

Raportat la ansamblul datelor obiective ale cauzei, la natura și gravitatea infracțiunilor, precum și faptul că mandatul european de arestare a fost emis pentru executarea unei pedepse, instanța a apreciat că este oportună predarea de îndată a persoanei solicitate.

În privința măsurilor privative de libertate dispuse în cauză s-a reținut că persoana solicitată a fost reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanța de reținere nr. 24/2020 pentru 24 ore, iar prin Încheierea nr. 53 din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus măsura controlului judiciar pe o durată de 15 zile, începând cu data de 26.06.2020 până la data de 10.07.2020, inclusiv, ce va fi revocată prin prezenta sentință, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 rep. conform cărora, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a reținut astfel că măsura privativă de libertate este motivată, în procedura mandatului european de arestare și în acord cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. f) teza a II-a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora "nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care este vorba despre detenția legală a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de extrădare", deoarece mandatul european de arestare se execută în conformitate cu principiul recunoașterii și încrederii reciproce, consacrat de art. 84 alin. (2) din Legea 302/2004.

Împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea contestației a invocat faptul că există un motiv ce impune amânarea predării persoanei solicitate, iar în raport de faptul că persoana solicitată a menționat că dorește executarea pedepsei într-un penitenciar din România a considerat că este necesară trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea parcurgerii procedurii recunoașterii hotărârii străine. De asemenea, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate, acesta fiind cercetat pentru comiterea a comiterea a 14 infracțiuni de furt calificat în grup organizat, prev. de secțiunile 242 (1), 243 (1), 263 a din C. pen. german, ce a avut la bază Decizia nr. x, definitivă și irevocabilă la data de 24.09.2013, pronunțată de către Tribunalul din Frankfurt am Main.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și fac obiectul mandatului european de arestare sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite cerințele de refuz facultativ al predării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată invocând faptul că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Germania deoarece are doi copii minori în întreținere, este asociat la o firmă de unde obține venituri legale pentru întreținerea familiei sale și a executat 15 luni și 5 zile din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

De asemenea, instanța de control judiciar reține și faptul că persoana solicitată A. este cercetată penal de către autoritățile judiciare române sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova sub nr. x/2020.

Înalta Curte constată că prin hotărârea Judecătoriei Frankfurt am Main din data de 26.08.2013 pronunțată în Dosarul nr. x, definitivă la 24.09.2013, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare în urma cumulului pedepselor individuale aplicate prin: sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 25.06.2012 în Dosar nr. x, sentința Judecătoriei Wurzburg din data de 14.08.2012 în dosar 101 Cs 841 Js 9816/12 și sentința Judecătoriei Frankfurt am Main din 20.01.2013 în Dosar nr. x/12, cu includerea hotărârii din 25.06.2012 a Judecătoriei Frankfurt am Main, pentru executarea restului de pedeapsă de 591 zile închisoare.

În baza hotărârii anterior menționate Judecătoria Frankfurt am Main a emis mandatul european de arestare la data de 23.04.2020 în Dosarul nr. x/12 pe numele persoanei solicitate A.

Astfel, în contextul existenței unui motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare și al cercetării penale de către autoritățile judiciare române a persoanei solicitate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii recunoașterii hotărârii Judecătoriei Frankfurt am Main în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și executarea acesteia pe teritoriul României.

Curtea de Apel Craiova va întreprinde demersurile necesare în vederea parcurgerii procedurii și verificării îndeplinirii condițiilor impuse de Legea nr. 302/2004, republicată pentru recunoașterea hotărârii autorităților germane.

În ceea ce privește solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestului cu măsura controlului judiciar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motivat de faptul că măsura controlului judiciar este aptă pentru asigurarea bunei desfășurări a procedurii de recunoaștere a hotărârii autorității străine.

Fără a minimaliza gravitatea faptelor pentru care a fost condamnată persoana solicitată A., instanța de control judiciar constată că circumstanțele concrete ale cauzei și persoana contestatorului ce are doi copii în întreținere, precum și obligațiile impuse în conținutul măsurii controlului judiciar pot asigura buna desfășurare a procedurii recunoașterii hotărârii străine.

Mai mult, se are în vedere că față de persoana solicitată a mai fost dispusă măsura controlului judiciar prin Încheierea nr. 53 din data de 26 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul manifestând o bună conduită, respectând obligațiile impuse de instanță, nefiind identificate date că acesta ar fi încercat să se sustragă de la executarea acestei proceduri.

Conchizând sub acest aspect, instanța constată că procedura recunoașterii hotărârii străine se poate realiza în bune condiții prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, măsura controlului judiciar, prin măsurile de supraveghere impuse și buna conduită de care persoana solicitată a dat dovadă, fiind suficientă pentru preîntâmpinarea sustragerii persoanei de la parcurgerea procedurii.

Față de aspectele anterior evocate, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Va dispune înlocuirea măsurii arestării persoanei solicitate cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iulie 2020, va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză și va dispune pe durata măsurii controlului judiciar respectarea obligațiilor impuse de art. 215 alin. (1) lit. a) - c), alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 10 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală contestată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Dispune înlocuirea măsurii arestării persoanei solicitate cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iulie 2020 și dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.

În temeiul art. 215 alin. (1) lit. a) - c), alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., obligă persoana solicitată ca, pe durata măsurii controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depășească limita teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.

În temeiul art. 215 alin. (4) din C. proc. pen. stabilește ca organ desemnat cu supravegherea I.P.J. Dolj.

În temeiul art. 215 alin. (3) și (7) din C. proc. pen., atrage atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce-i revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.

GGC - NN