ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 826/2020

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a hotărât astfel:

În baza art. 7, art. 104 alin. (9) și (10) și art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE și s-a menținut măsura arestării, dispusă prin Sentința penală nr. 283/PI din 4 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020, față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 4 decembrie 2020 până la data de 3 ianuarie 2021 inclusiv.

În baza art. 113 alin. (5) din Legea 302/2004 s-a constatat că, în vederea executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța de reținere din data de 22 octombrie 2020 emisă de procuror în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, începând cu ora 11:50, până în data de 23 octombrie 2020, ora 11:50; iar prin încheierea penală din 22 octombrie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 22 octombrie 2020 până în 5 noiembrie 2020, inclusiv; arestarea provizorie fiind revocată prin Sentința penală nr. 283/PI din 4 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020, când s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 4 noiembrie 2020 până în 3 decembrie 2020, inclusiv; iar prin prezenta încheiere penală s-a menținut măsura arestării începând cu data de 4 decembrie 2020 până în 4 ianuarie 2021 .

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6 noiembrie 2020, sub nr. x/2020/a1, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE a informat Curtea de Apel Timișoara că a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicite A. către autoritățile germane, solicitând încă din data de 4 noiembrie 2020 escortă pentru preluarea acesteia, dar Biroul Sirene Germania a solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 13 decembrie 2020; totodată s-a arătat că prin Sentința penală nr. 283/PI/2020 din data de 4 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 4 noiembrie 2020 până în data de 3 decembrie 2020; solicitându-se prelungirea termenului de predare a persoanei solicitate.

Verificând actele aflate în dosarul cauzei, Curtea de Apel Timișoara a constatat că se impune menținerea măsurii arestări persoanei solicitate A. pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 283/PI/2020 din data de 4 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Augsburg, la data de 5 septembrie 2019, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., către organele judiciare din Germania și predarea acestuia către organele judiciare din Germania. În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității. În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., începând cu data de 4 noiembrie 2020, până la data de 3 decembrie 2020 inclusiv.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Potrivit art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Raportând dispozițiile legale de mai sus la actele dosarului, Curtea de Apel Timișoara a constatat, în primul rând, că Biroul Sirene Național a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicite către autoritățile germane, solicitând încă din data de 4 noiembrie 2020 escortă pentru preluarea acesteia. Din adresa nr. x din 5 noiembrie 2020 a Biroul Sirene Național rezultă că în data de 5 noiembrie 2020 Biroul Sirene Germania a solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 13 decembrie 2020.

Curtea de Apel Timișoara a observat existența la nivel mondial a pandemiei de COVID-19, care a afectat în mod semnificativ negativ relațiile sociale și instituționale.

Din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, rezultă că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C 314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C 218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C 99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Așadar, având în vedere pandemia de COVID-19, precum și H.G. nr. 967 din 12 noiembrie 2020 prin care a fost prelungită, pe o durată de 30 de zile, starea de alertă instituită prin H.G. nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobată cu modificări și completări prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că în cauză a intervenit un eveniment imprevizibil, independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în executarea predării persoanei solicitate, care este asimilabil forței majore și care justifică prelungirea măsurii arestării în vederea predării.

În acest sens, CJUE a reținut în cauza c-640/15 că, a considera că autoritatea judiciară de executare nu poate beneficia de un nou termen pentru predarea persoanei căutate în cazul în care, în practică, predarea sa, în termen de 10 zile de la prima nouă dată a predării convenită în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia - cadru, este împiedicată de un caz de forță majoră, ar echivala cu a supune această autoritate unei obligații imposibil de îndeplinit și nu ar contribui în niciun fel la obiectivul privind accelerarea cooperării judiciare urmărit. (...) În cazul în care autoritățile implicate convin asupra unei a doua noi date a predării în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menținerea în detenție a persoanei căutate, în conformitate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale, decât dacă procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent și, prin urmare, dacă durata detenției nu are un caracter excesiv. Pentru a se asigura că este într-adevăr așa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situației în cauză, ținând seama de toate elementele pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 și 59)."

Curtea de Apel Timișoara a constatat că în legislația națională, prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate, în vederea predării, este permisă de dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 cu raportare la dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, tocmai pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante și emitente ale mandatului european de arestare.

În acest context, s-a apreciat că menținerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 zile, până la data de 24 decembrie 2020 inclusiv, satisface acest deziderat și este nu numai necesară, ci și suficientă scopului pentru care a fost dispusă.

Din aceeași perspectivă, s-a reținut că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, acesta impunând menținerea măsurii inițiale dispuse în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara.

La menținerea măsurii arestării preventive, s-a avut în vedere că în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Acest text legal exclude marja de apreciere a instanței de executare privind aplicarea unei alte măsuri preventive reglementate de legea internă pentru a se asigura că persoana solicitată nu se va sustrage de la executarea mandatului și impune arestarea acesteia odată cu încuviințarea mandatului european de arestare.

Ulterior, în cazul în care se pune în discuție menținerea măsurii arestului aceasta trebuie să respecte exigențele de la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, respectiv să nu depășească 180 de zile; și totodată să respecte și normele de procedură penală care stipulează că măsura arestului trebuie să fie necesară în cauză. În acest sens, CJUE a reținut în cauza c-640/15 că în interpretarea articolului 23 alin. (3) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI autoritatea judiciară de executare nu este ținută în mod necesar să pună în libertate persoana căutată în cazul în care ea se mai află în detenție, dacă predarea acestei persoane, în termen de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul acestei dispoziții, este împiedicată de un caz de forță majoră; cu toate acestea, această interpretare nu impune menținerea în detenție a persoanei căutate, articolul 12 din decizia cadru anterior menționată precizând că revine autorității judiciare de executare sarcina de a decide dacă persoana respectivă trebuie să rămână în detenție, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, și că punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul menționat, cu condiția ca autoritatea competentă să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei amintite.

În cazul de față, analizând situația personală a persoanei solicitate, având în vedere inclusiv actele medicale prezentate de acesta, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că se impune menținerea arestului, dat fiind urgența procedurii și posibilitatea ca cel în cauză să se sustragă predării, mai ales că nu are pe teritoriul României o locuință stabilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, a formulat contestație contestatorul persoana solicitată A., solicitând desființarea sentinței și pe fond înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură mai blândă, respectiv controlul judiciar.

Examinând contestația prin prisma criticilor formulate, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, sentința atacată fiind legală și temeinică, pentru considerentele următoare:

Conform dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 din același act normativ.

Totodată, art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, durata inițială a arestării persoanei solicitate în vederea predării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși 180 de zile.

În prezenta cauză, prin Sentința penală nr. 283/PI/2020 din data de 4 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Augsburg, la data de 5 septembrie 2019, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., către organele judiciare din Germania și predarea acestuia către organele judiciare din Germania. În baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității. În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus respectarea condiției ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea persoanei solicitate A., începând cu data de 4 noiembrie 2020, până la data de 3 decembrie 2020 inclusiv.

La data de 6 noiembrie 2020, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE a informat Curtea de Apel Timișoara că a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicite A. către autoritățile germane, solicitând încă din data de 4 noiembrie 2020 escortă pentru preluarea acesteia, dar Biroul Sirene Germania a solicitat prelungirea termenului de predare până la data de 13 decembrie 2020, întrucât persoana solicitată nu a putut fi predată din motive obiective, în contextul evoluției epidemiologice actuale.

Având în vedere existența mandatului european de arestare emis față de contestatorul persoană solicitată A., faptul că anterior s-a autorizat predarea acestuia către autoritățile judiciare din Germania, se apreciază că, în mod corect Curtea de Apel Timișoara a constatat că se impune menținerea măsurii arestării acestuia, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 4 decembrie 2020 până la data de 3 ianuarie 2021 inclusiv, întrucât, din motive independente de statul român și statul german nu s-a putut efectua predarea în termenul prevăzut de lege și, în plus, termenul maxim de predare, prevăzut de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată (respectiv 180 de zile), nu a fost depășit.

Cererea persoanei solicitate privind înlocuirea măsurii arestării nu poate fi admisă, având în vedere că, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, în condițiile în care numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și trimiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 311/PI din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM