ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 152/PI din data de 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 104 alin. (9) și 10, art. 113 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea formulată de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE și a fost menținută măsura arestării dispusă prin Sentința penală nr. 106/PI/25.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020, față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, până la data de 11.07.2020 inclusiv.

A fost respinsă cererea persoanei solicitate, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.06.2020, sub nr. dosar x/2020, Biroul SIRENE a solicitat prelungirea arestării persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare competente din Olanda, în baza mandatului european de arestare emis pe numele său, cu motivarea că Biroul SIRENE Olanda a transmis un mesaj în vederea prelungirii măsurii arestului, întrucât situația epidemiologică actuală din Europa nu permite preluarea persoanelor de către autoritățile din Olanda, până la data de 01.07.2020.

În motivarea cererii formulate, s-a arătat că, având în vedere contextul alarmant al evoluției epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată stare de urgență, persoana solicitată nu a putut fi preluată, deși autoritățile străine au organizat două curse aeriene, care au fost anulate înainte de efectuarea lor.

Totodată, s-a precizat că B. din Amsterdam au informat autoritățile responsabile cu preluarea persoanei solicitate cu privire la faptul că nu vor putea asigura curse aeriene decât după data de 1 iulie 2020.

Întrucât preluarea persoanei solicitate nu se poate realiza de către autoritățile judiciare din Olanda până la expirarea arestării persoanei solicitate, în data de 26.06.2020, s-a solicitat prelungirea detenției în vederea predării.

A fost anexat formularul M primit de la Biroul Sirene Olanda prin care se solicită prelungirea măsurii arestului față de persoana în cauză în vederea predării către autoritățile judiciare din Olanda.

Verificând actele aflate în dosarul cauzei, prima instanță a constatat că sesizarea formulată în cauză este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 106/PI din data de 25.05.2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus executarea mandatului european de arestare la data de 03.03.2020 de Judecătorul de instrucție Haga, pe numele persoanei solicitate A., și predarea acesteia către organele judiciare din Olanda, menținând starea de arest pe o perioadă de 30 zile, până la data de 26.06.2020 inclusiv, în vederea predării.

Prin sesizarea formulată la data de 22.06.2020, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE a transmis cererea Biroului Sirene din Olanda, prin care se solicită luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii arestului față de persoana solicitată, întrucât, urmare a pandemiei provocate de Coronavirus, nu a putut fi preluată până la data de 01.07.2020.

Curtea a constatat că, potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. Potrivit art. art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Raportând dispozițiile legale de mai sus la actele dosarului, instanța a constatat, în primul rând, că autoritățile responsabile cu preluarea persoanei solicitate au stabilit două date de preluare a acesteia, însă, din cauza restricțiilor impuse de pandemia provocată de Coronavirus, cursele aeriene au fost anulate.

Totodată, s-a reținut că potrivit informațiilor comunicate de către autoritățile străine, o nouă dată de preluare poate fi stabilită începând cu 1 iulie 2020, B. asigurând realizarea curselor aeriene începând cu această zi.

Prin urmare, s-a arătat că în cauză au fost invocate motive care justifică imposibilitatea concretă de preluare a persoanei solicitate, fiind indicată o dată certă cu privire la preluarea ulterioară a acesteia.

Așadar, având în vedere motivele de nepreluare arătate, precum și starea de alertă aprobată prin Legea nr. 55 din 15.05.2020, prelungită prin H.G. nr. 476/16.06.2020, pe o durată de 30 de zile, pentru prevenirea răspândirii COVID 19 și realizarea managementului consecințelor evoluției rapide a coronavirusului SARS-CoV-2, s-a apreciat că în cauză a intervenit un eveniment imprevizibil, independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în executarea predării persoanei solicitate și care justifică prelungirea măsurii arestării în vederea predării.

Astfel, întrucât nu există o culpă a statului solicitant în realizarea efectivă a predării, s-a arătat că această procedură poate fi prelungită, fără însă a se depăși termenele expres stabilite prin decizia-cadru pentru finalizarea operațiunii de predare. Această concluzie rezultă și din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv cauza Wilcas C640/15, din C404/15 conexată cu 659/15 (Aranyosi) dar și din C237/15 (Francis Lanigan).

În acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în cauza C-640/15 că, a considera că autoritatea judiciară de executare nu poate beneficia de un nou termen pentru predarea persoanei căutate în cazul în care, în practică, predarea sa, în termen de 10 zile de la prima nouă dată a predării convenită în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, este împiedicată de un caz de forță majoră, ar echivala cu a supune această autoritate unei obligații imposibil de îndeplinit și nu ar contribui în niciun fel la obiectivul privind accelerarea cooperării judiciare urmărit. (...) În cazul în care autoritățile implicate convin asupra unei a doua noi date a predării în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menținerea în detenție a persoanei căutate, în conformitate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale, decât dacă procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent și, prin urmare, dacă durata detenției nu are un caracter excesiv. Pentru a se asigura că este într-adevăr așa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situației în cauză, ținând seama de toate elementele pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 și 59)."

Cu privire la noțiunea de "forță majoră", Curtea de Justiție a Uniunii Europene a precizat în cuprinsul Hotărârii C640/15 elementele ce trebuie avute în vedere de autorități: în ceea ce privește noțiunea de forță majoră, în sensul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, trebuie să se țină seama de economia și de finalitatea deciziei-cadru în vederea interpretării și a aplicării elementelor constitutive ale forței majore, astfel cum rezultă ele din jurisprudența Curții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 26)."

Curtea constată că în legislația națională, prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate, în vederea predării, este permisă de dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 cu raportare la dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, tocmai pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante și emitente ale mandatului european de arestare.

În acest context legal și jurisprudențial, Curtea a apreciat că prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, pe o perioadă de 15 zile, prin menținerea acesteia începând cu data de 27 iunie 2020, până la data de 11 iulie 2020, inclusiv, satisface acest deziderat și este, nu numai necesară, ci și suficientă scopului pentru care a fost dispusă.

Din aceeași perspectivă, Curtea a mai notat că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii, respectiv arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, acesta impunând menținerea măsurii inițiale dispuse în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020, al Curții de Apel Timișoara.

În final, s-a arătat că, în ciuda opiniei persoanei solicitate, dispozițiile Legii nr. 302/2004 impun ca, în cazul în care s-a admis predarea către autoritățile judiciare solicitante, să se dispună numai arestarea în vederea predării, fiind exclus arestul la domiciliu ori controlul judiciar, fiind nerelevante circumstanțele personale invocate (situația familială).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., care a solicitat, până la realizarea predării sale autorităților judiciare din Olanda, înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 29 iunie 2020, fiind fixat termen pentru soluționare, la data de 01 iulie 2020, cu citarea contestatorului persoană solicitată la locul de deținere și cu asigurarea apărării.

Examinând sentința atacată, în raport de actele dosarului și criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ: După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă, nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte evaluând actele de la dosar constată că:

- prin încheierea din data de 13 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 zile, de la data de 13 mai 2020 până la data de 27 mai 2020;

- prin Sentința penală nr. 106/PI din data de 25 mai 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a dispus executarea mandatului european de arestare din data de 03.03.2020 a Judecătorului de instrucție Haga, emis pe numele persoanei solicitate A., și predarea acesteia către organele judiciare din Olanda, menținând starea de arest pe o perioadă de 30 zile, de la data de 28 mai 2020 până la data de 26 iunie 2020 inclusiv, în vederea predării;

- prin Sentința penală nr. 152/Pi din data de 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) și 10, art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost menținută măsura arestării provizorii în vederea predării luată față de persoana solicitată, pe o durată de 15 zile, până la data de 11 iulie 2020, inclusiv, constatându-se că IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, la cererea Biroului Sirene Olanda, a solicitat luarea unor măsuri necesare în vederea prelungirii arestului față de persoana solicitată, comunicând că predarea nu poate avea loc înainte de 01 iulie 2020, din cauza pandemiei provocată de Covid-19, împrejurare în raport de care au fost anulate două zboruri anterioare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită înlocuirea arestului preventiv în vederea predării cu arestul la domiciliu, susținând că nu a fost stabilită o nouă dată pentru predare, existând o stare de incertitudine raportat la contextul epidemiologic actual.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, că situația epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul - SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român și cel olandez constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la acest moment.

Tot cu privire la susținerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 12 mai 2020, ora 11:30, iar începând cu data de 13 mai 2020 a fost arestată provizoriu până la data de 27 mai 2020, când măsura a fost menținută în vederea predării pentru 30 de zile și ulterior pentru 15 zile succesiv, până la data de 11 iulie 2020, inclusiv.

În consecință, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și procesul-verbal întocmit de grefierul de ședință la data de 30 iunie 2020, din cuprinsul căruia rezultă că persoana solicitată urmează să fie predată autorităților judiciare străine la data de 03 iulie 2020, ora 13:25.

Pentru considerentele expuse, constatând că măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 152/PI din data de 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 152/PI din data de 24 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul persoană solicitată, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 iulie 2020.

GGC - NN