ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 769/2021

Deliberând asupra contestației declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2021 de către judecător dr. B. din cadrul Tribunalului Districtual Debrecen, față de persoana solicitată A. și, în consecință în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

S-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 4 din data de 17 august 2021, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 31 august 2021 și până la data de 29 septembrie 2021.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 august 2021, ora 13:30 până la data de 18 august 2021, ora 13:30 și că a fost arestată provizoriu începând cu data de 17 august 2021 până la data de 31 august 2021.

În baza art. 88 din Legea 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 17 august 2021, s-a solicitat, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii, în vederea predării, față de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reținerii, în scopul comunicării și traducerii mandatului european de arestare emis de către autorităților judiciare din Ungaria.

Sesizarea a avut la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, SID: x din data de 12 iulie 2021 transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - BIROUL SIRENE, cu privire la faptul că autoritățile judiciare din Ungaria au solicitat arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, ca urmare a emiterii în data de 29.07.2021 a unui mandat european de arestare, acesta fiind cercetat de către autoritățile judiciare din Ungaria pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

S-a procedat la identificarea și, ulterior, la audierea persoanei solicitate A. de către procuror.

Prin ordonanța din data de 17 august 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 101 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 august 2021, ora 13:30 până la data de 18 august 2021, ora 13:30.

Prin încheierea penală nr. 4 din data de 17 august 2021 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus admiterea propunerii de arestare provizorie a persoanei solicitate A., luarea față de aceasta a măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 zile, începând cu data de 17 august 2021 și până la data de 31 august 2021 și s-a stabilit termen pentru depunerea de către procuror a mandatului tradus în limba română și pentru data de 26 august 2020.

Împotriva încheierii susmenționate, la data de 18 august 2021, persoana solicitată A. a formulat contestație, cale de atac respinsă prin decizia penală nr. 729 din 31 august 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 19 august 2021 a fost comunicat la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, mandatul european de arestare, tradus în limba română, care a fost comunicat persoanei solicitate, conform dovezii existente la dosar.

La termenul de judecată din 26 august 2021, Curtea, având în vedere că în solicitarea inițială a parchetului de arestare provizorie a persoanei solicitate, precum și în mandatul european de arestare în limba maghiară atașat acesteia, s-a specificat data emiterii mandatului european de arestare ca fiind 29 iulie 2021, iar, ulterior, în mandatul european de arestare tradus, s-a menționat data de 26 mai 2021, a dispus efectuarea unei adrese către autoritățile judiciare din Ungaria cu solicitarea de a indica data exactă a emiterii mandatului european de arestare, acordând în acest sens termen de judecată pentru data de 30 august 2021, autoritățile maghiare comunicând faptul că data emiterii mandatului este 29 iulie 2021.

La termenul de judecată din data de 30 august 2021, s-a procedat la audierea persoanei solicitate A., care fiind întrebată și asupra consimțământului irevocabil la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria. De asemenea, persoana solicitată A. a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal existent la dosar.

Examinând actele dosarului, Curtea a constatat că autoritățile judiciare din Ungaria au emis în data de 29 iulie 2021 un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar, reținându-se că:

În data de 18.01.2020, în Berettyoujfalu din Ungaria, persoane necunoscute au sustras plăcuțele cu nr. de înmatriculare x puse pe autovehicule din România ce au fost folosite în ziua următoare pentru comiterea unei tâlhării.

În 19.01.2020 trei autori necunoscuți au pătruns prin efracție în locuința situată pe str. x din localitatea Debrecen, unde i-au așteptat pe proprietarii C. și soția sa. Când aceștia au sosit, atacatorii au susținut că sunt ofițeri de poliție și au solicitat valută, legând mâinile și picioarele victimelor și agresându-i pe cei doi soți. Agresorii au găsit o cutie cu bani cash în valoare de 32.500.000 forinți (aproximativ 93.000 euro), după care au fugit, lăsând victimele legate.

În data de 04.03.2020, la ora 20:00, autori necunoscuți care au susținut că sunt ofițeri de poliție, folosindu-se de un obiect ce semăna cu o armă, au intrat în locuința situată la Kaba, agresându-i pe locatari, membrii familiei D., 4 la număr dintre care unul foarte în vârstă, legându-i și cerându-le banii. După ce au căutat în casă și în autovehicul, atacatorii au găsit 115.000 forinți (aproximativ 330 euro). Leziunile cauzate persoanei vârstnice au necesitat mai mult de 8 zile pentru vindecare.

În prealabil, Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate A. drepturile procesuale conferite de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Procedându-se în conformitate cu art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoanei solicitate A. i-a fost transmis la locul de deținere mandatul european de arestare și i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia.

De asemenea, i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate A. posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Ungaria, precum și faptul că se poate prevala de regula specialității.

În conținutul mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2021, de către judecătorul din cadrul Tribunalului Districtual Debrecen - Ungaria, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A., se indică existența deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv mandatul național de arestare emis de Direcția de Cercetări Penale, Serviciul de Investigații Criminale a Căpităniei de Poliție a județului E. la 13 aprilie 2021, cu numărul x, mandat avizat de Procuratura Generală a județului E. la 14 mai 2021, printr-o clauză de aprobare.

Infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate, pentru care este cercetată persoana solicitată în Ungaria sunt menționate pe lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale. Infracțiunea de violare de domiciliu nu este prevăzută în lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însă își au corespondent în legislația română fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv cel maghiar, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, adică Curtea de Apel Cluj, ca și autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cea din Ungaria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, nu s-a constat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare.

Cu ocazia dezbaterii cererii de executare a mandatului european de arestare, la termenul de judecată din data de 30 august 2021, avocatul ales al persoanei solicitate A. a depus un memoriu prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond și formă, respectiv, pe de o parte, pentru lipsa unui mandat național de arestare emis de un judecător, iar pe de altă parte, pentru lipsa indicării în cuprinsul mandatului a participației persoanei solicitate la săvârșirea pretinselor fapte. În subsidiar, s-a mai solicitat amânarea predării pe o durată de 3 luni, având în vedere starea de sănătate a mamei persoanei solicitate și împrejurarea că aceasta urmează să se căsătorească în luna septembrie.

Curtea, cu referire la prima critică, respectiv lipsa unui mandat național dispus de un judecător, a constatat că la baza mandatului european de arestare stă mandatul național de arestare emis de Direcția de Cercetări Penale, Serviciul de Investigații Criminale a Căpităniei de Poliție a județului E. la 13 aprilie 2021, cu numărul x, mandat avizat de Procuratura Generală a județului E. la 14 mai 2021, printr-o clauză de aprobare.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 10 noiembrie 2016, în cauza C-453/16 PPU, obligatorie pentru statele membre, a statuat că "art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia - cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, modificată și completată prin Decizia - cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 trebuie interpretat în sensul că o validare, precum cea în discuție, de către Ministerul Public a unui mandat de arestare național emis în prealabil, în scopul urmăririi penale, de către un serviciu de poliție constituie o decizie judiciară în sensul acestei dispoziții".

Așadar, decizia prin care Ministerul Public a validat mandatul de arestare național, emis de organele de poliție, constituie baza mandatului european de arestare, întrucât aceasta intră în sfera noțiunii "decizie judiciară", în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din decizia - cadru.

Cu privire la cea de-a doua critică, vizând lipsa indicării în cuprinsul mandatului a participației persoanei solicitate la săvârșirea pretinselor fapte, Curtea a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare faptele sunt suficient descrise pentru ca instanța națională să aprecieze că sunt îndeplinite condițiile de formă, prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, presupușii autori ai faptelor fiind menționați ca persoane necunoscute, iar ulterior identificați .

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile menționate în art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 (o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare) și, totodată, este indicat mandatul de arestare preventivă național care a stat la baza mandatului european de arestare, cum se impune prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

Referitor la solicitarea de amânare a predării, Curtea a reținut că niciunul din motivele invocate de apărare nu se circumscriu noțiunii de "împrejurări speciale", astfel cum sunt indicate la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește solicitarea de a se refuza predarea pe motivul întemeiat pe dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 5 și art. 6 alin. (1) din Decizia - cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, motivat de faptul că Ungaria nu este în măsură să asigure respectarea drepturilor omului din perspectiva art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Curtea s-a pronunțat la termenul de judecată din 30 august 2021, în cauză nefiind dovezi că în caz de predare persoana solicitată ar fi supusă unor tratament inumane sau degradante la locul de deținere.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată și nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Ca atare, Curtea, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2021 de către judecător dr. B. din cadrul Tribunalului Districtual Debrecen, față de persoana solicitată A. și, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

A menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 4 din data de 17 august 2021, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 31 august 2021 și până la data de 29 septembrie 2021.

A constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată. În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 august 2021, ora 13:30 până la data de 18 august 2021, ora 13:30 și că a fost arestată provizoriu începând cu data de 17 august 2021 până la data de 31 august 2021.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație solicitată A. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 21 septembrie 2021.

În dezbateri, contestatorul persoana solicitată A. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și respingerea cererii autorităților maghiare, întrucât mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și art. 8 alin. (1) din Decizia - cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, nefiind descrise suficient faptele. De asemenea, din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că la baza acestuia a stat o ordonanță de reținere emisă de către organele de poliție, vizată de procuror și nu de către un judecător. A mai invocat condițiile de detenție, conform raportului întocmit de către Comisia privind Combaterea Torturii și Tratamentelor Inumane și Degradante.

În subsidiar, a solicitat amânarea predării pentru o perioadă de 3 luni, având în vedere starea de sănătate a mamei sale. A mai solicitat înlocuirea măsurii preventive, arătând că inițial, prin încheierea din data de 17.08.2021, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 zile, iar această măsură a fost menținută prin sentința penală nr. 160 din data de 30 august 2021, apreciind că această măsură a încetat de drept, întrucât menținerea acestei măsuri este nelegală întrucât dispozițiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd posibilitatea menținerii ori prelungirii măsurii arestului provizoriu, luat în condițiile art. 102 alin. (5) lit. a) din aceeași lege.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. autoritățile judiciare din Ungaria au emis în data de 29 iulie 2021 un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

Înalta Curte, contrar susținerii apărării persoanei solicitate, constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare maghiar îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

În fapt, s-a reținut că la data de 18.01.2020, în Berettyoujfalu din Ungaria, persoane necunoscute au sustras plăcuțele cu nr. de înmatriculare x puse pe autovehicule din România ce au fost folosite în ziua următoare pentru comiterea unei tâlhării. La data de 19.01.2020, trei autori necunoscuți au pătruns prin efracție în locuința situată pe str. x din localitatea Debrecen, unde i-au așteptat pe proprietarii C. și soția sa. Când aceștia au sosit, atacatorii au susținut că sunt ofițeri de poliție și au solicitat valută, legând mâinile și picioarele victimelor și agresându-i pe cei doi soți. Agresorii au găsit o cutie cu bani cash în valoare de 32.500.000 forinți (aproximativ 93.000 euro), după care au fugit, lăsând victimele legate. La data de 04.03.2020, la ora 20:00, autori necunoscuți care au susținut că sunt ofițeri de poliție, folosindu-se de un obiect ce semăna cu o armă, au intrat în locuința situată la Kaba, agresându-i pe locatari, membrii familiei D., 4 la număr dintre care unul foarte în vârstă, legându-i și cerându-le banii. După ce au căutat în casă și în autovehicul, atacatorii au găsit 115.000 forinți (aproximativ 330 euro). Leziunile cauzate persoanei vârstnice au necesitat mai mult de 8 zile pentru vindecare.

În continuare, Înalta Curte constată că infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate, pentru care este cercetată persoana solicitată în Ungaria, sunt menționate pe lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale. Infracțiunea de violare de domiciliu nu este prevăzută în lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însă are corespondent în legislația română, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, de la data de 31.08.2021 și până la data de 29.09.2021, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În ceea ce privește critica apărării relativ la faptul că mandatul național nu a fost dispus de un judecător, Înalta Curte constată că la baza mandatului european de arestare stă mandatul național de arestare emis de Direcția de Cercetări Penale, Serviciul de Investigații Criminale a Căpităniei de Poliție a județului E. la 13 aprilie 2021, cu numărul x, mandat avizat de Procuratura Generală a județului E. la 14 mai 2021, printr-o clauză de aprobare, iar în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. c) din Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, decizia prin care Ministerul Public a validat mandatul național de arestare național constituie baza mandatului european de arestare.

Referitor la susținerea apărării în sensul nedescrierii faptelor și lipsa indicării în cuprinsul mandatului a participației persoanei solicitate, Înalta Curte constată că faptele sunt suficient descrise, respectiv circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, fiind îndeplinite condițiile de formă, prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, presupușii autori ai faptelor fiind menționați ca persoane necunoscute, iar ulterior identificați.

De asemenea, solicitarea formulată de apărare privind amânarea predării cu motivarea relativ la starea de sănătate a mamei persoanei solicitate este nefondată, întrucât aceste motive nu se circumscriu noțiunii de împrejurări speciale, așa cum prevăd dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Critica formulată ce vizează condițiile de detenție din Ungaria este de asemenea nefondată, întrucât nu există indicii sau dovezi că în caz de predare persoana solicitată ar fi supusă unor tratament inumane sau degradante la locul de deținere.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a se constata încetată de drept măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere data luării măsurii arestării față de persoana solicitată, astfel încât, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Ungaria constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma examinării măsurii arestării în vederea predării, conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC-GR