ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82/PI din data de 07 octombrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Austria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul Viena, la data de 13 septembrie 2021, în dosarul de referință nr. 72 St 145/21 z față de persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 07 octombrie 2021 și până la data de 05 noiembrie 2021, inclusiv.

A dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

Conform art. 230 din C. proc. pen. administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Austria.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cetățeanul român va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 23 septembrie 2021, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 15:00, iar prin încheierea penală nr. 43/IP din 24 septembrie 2021 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 24 septembrie 2021 până la data de 08 octombrie 2021, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea de apel a reținut că la data de 24 septembrie 2021, a fost înregistrată pe rolul instanței sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Austria la data de 13 septembrie 2021 împotriva cetățeanului român A., în vederea efectuării urmăririi penale săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de bani și asociere la o organizație criminală.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 5602/II.5/2021 măsura reținerii, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 23.09.2021, ora 15:00.

La termenul de judecată din 07 octombrie 2021, la întrebarea instanței, persoana solicitată A. a învederat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Austria și că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.

Prin încheierea penală nr. 43/IP din data de 24 septembrie 2021, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile, începând cu data de 24 septembrie 2021 până la data de 08 octombrie 2021, inclusiv. Prin Decizia nr. 812/05.10.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana A. împotriva Încheierii penale nr. 43/IP din data de 24 septembrie 2021.

Cu privire la refuzul la predare, apărătorul ales al persoanei solicitate A. a solicitat comunicarea de relații suplimentare de la autoritățile judiciare din Austria cu privire la descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, iar în subsidiar, să se dispună amânarea predării în temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, justificat de situația familială a persoanei solicitate.

Instanța de fond a apreciat că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

În conținutul mandatului european de arestare s-au reținut următoarele:

I. În data de 24.10.2019 în Viena, în colaborare conștientă și dorită cel puțin cu B., C., D., E. și alți autori neidentificați, în calitate de coautori au încercat să-l determine pe F., cu intenția ca prin comportamentul înșelător să se îmbogățească ei înșiși sau terțe persoane pe nedrept, prin înșelarea asupra unor fapte și anume asupra faptului că doresc să-i vândă lingouri de aur și dorind să verifice banii în numerar gândiți ca preț de vânzare-cumpărare în sumă de 110.000,00 euro dacă sunt adevărați și după luarea unei bancnote să-i returneze întreaga sumă de bani, prin folosirea unui mijloc de probă fals, anume 198 bancnote de 500 de euro contrafăcute, care au fost schimbate cu banii în numerar fără a fi observați, la o acțiune și anume la predarea banilor în numerar care l-ar fi prejudiciat patrimonial cu suma amintită, astfel cu o sumă care depășește astfel 5.000,00 euro, rămânându-se însă la faza de tentativă doar datorită faptului că G., însoțitoarea lui F., a observat, că după ce autorii au schimbat banii adevărați i s-a dat înapoi victimei F. un plic cu bani contrafăcuți, astfel că victima a putut să-și ia din nou în proprietate banii în numerar, prin aceea că el a produs bancnotele contrafăcute și le-a pus la dispoziție acestora.

II. La o dată care urmează a fi stabilită, înainte de 24.10.2019, într-un loc care urmează a fi stabilit, a preluat banii falsificați cu acordul unei persoane participante la falsificare sau al unei persoane interpuse, cu intenția, să-i introducă în circuitul civil ca fiind adevărați și necontrafăcuți, anume, cel puțin 198 bancnote de 500 euro falsificate, aceștia fiind înmânați într-un plic închis de către autorul neidentificat "tata socru H." lui F. în schimbul banilor în numerar de la punctul I predați, în sumă de 110.000,00 euro.

III. În Viena și în alte locuri, ar fi contribuit prin efectuarea acțiunilor prevăzute la punctele I și II ca membru al unei organizații criminale, astfel al unei asociații de lungă durată formată din mai mult de două persoane, care are ca scop comiterea de unul sau mai mulți membri ai asociației, de infracțiuni și nu doar de infracțiuni minore, care este specializată pe tranzacții de tip rip efectuate la nivel internațional, deci în special fraude și falsificare de bani.

Sub un prim aspect, prima instanță a reținut că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa (fiind, de altfel, efectuate și verificări în baza DEPABD), așa cum a declarat în fața procurorului și a instanței.

De asemenea, s-a reținut că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate de autoritățile austriece își găsesc corespondentul în legislația penală română, regăsindu-se, de altfel, în dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, iar pedeapsa prevăzută de C. pen. din Austria pentru aceste fapte este închisoarea de cel mult 10 ani.

Astfel, Curtea a apreciat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, s-a constatat că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că nu este prescrisă răspunderea penală pentru faptele de care este acuzată persoana solicitată, fiind îndeplinită și condiția ca acesta să indice existența unui mandat de arestare național pe care mandatul european de arestare se întemeiază. Astfel, s-a constatat că mandatul european de arestare se întemeiază pe ordinul de arestare din data de 13.09.2021 emis de Parchetul Viena. Această condiție se impune a fi analizată având în vedere decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Aurel Bob-Dogi (C-241/15).

În speță, s-a reținut că nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

Chiar dacă persoana solicitată a arătat că nu se consideră vinovată de acuzațiile formulate de autoritățile austriece, Curtea a notat că în procedura reglementată de art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, instanța română nu are competența de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Austria și nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

Cu privire la solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate, privind recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de către Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, Belgia, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 90/PI/2019 din data de 21 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința dosarului OR K. Helsen 2019/055 din data de 27.09.2019, emis de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Anvers - Belgia, față de persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 21 octombrie 2019 și până la data de 19 noiembrie 2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., fiind reținută următoarea stare de fapt:

La data de 28.02.2019, numitul I. a semnalat că a fost victima unor fapte de escrocherie pentru suma de 75.000 euro, în contextul negocierilor de vânzare și preluare a firmei J.. Suspecții s-au întâlnit cu vânzătorul și și-au arătat interesul de a cumpăra proprietatea pe care acesta o avea de vânzare, iar negocierile au durat un an, suspecții folosind o identitate falsă, inclusiv domnul K., cetățean elvețian. La un moment dat vânzătorul a mers la Milano pentru a continua negocierile, iar suspecții au spus că vor să solicite unui avocat să examineze cazul, cu un cost de 75.000 euro, această sumă urmând să fie suportată de vânzător și plătită numai dacă vânzarea s-a finalizat. Întrucât suspecții doreau să fie siguri că vânzătorul are acești 75.000 euro în numerar s-au întâlnit la adresa firmei din L., Belgielaan x, căsuța x, pentru a arăta acești bani. Arătând cei 75.000 euro, banii au fost tranzacționați cu bancnote contrafăcute. Pe bancnotele contrafăcute există întotdeauna mențiunea "Facsimil" și acestea sunt următoarele cupiuri: E 500 cu numărul de serie x; E 200 cu numărul de serie x; E 50 cu numărul de serie x. Laboratorul Poliției Judiciare Federale Anvers a descoperit amprente digitale pe bancnotele false, fiind identificate ca fiind ale lui A.. Potrivit Oficiului Central pentru Suprimarea Falsurilor, astfel de bancnote cu aceste numere de serie au fost deja folosite în Italia și România.

Potrivit art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri.

Având în vedere aceste dispoziții din care rezultă că autoritățile judiciare române de executare refuză executarea mandatului european de arestare doar în situația în care hotărârea din Belgia ar viza aceleași fapte ca și cele care se susține că ar fi fost comise în Austria, și care fac obiectul prezentului mandat european de arestare. Or, în raport de stările de fapt expuse nu a rezultat că acestea sunt identice pentru a fi incident motivul de refuz prev. de art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Nu în ultimul rând, Curtea nu a da curs solicitării formulate de avocatul ales al persoanei solicitate de amânare a predării acesteia în raport de prevederile imperative ale dispozițiilor art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora predarea amânată se dispune doar în situațiile în care persoana solicitată este cercetată penal în România, suferă de o boală gravă, este gravidă sau are un copil mai mic de un an, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., criticând-o (prin motivele scrise de contestație) pentru nelegalitate, în esență, solicitând respingerea cererii formulată de autoritățile judiciare austriece cu privire la executarea mandatului european de arestare emis.

Astfel, a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că nu se impune solicitarea de relații suplimentare autorităților judiciare austriece referitoare la data și locul comiterii faptelor de persoana solicitată și nici recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine.

Or, s-a arătat că este neechivoc că mandatul european de arestare nu respectă condițiile de formă prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu se face o descriere a circumstanțelor în care au fost comise faptele, inclusiv locul și momentul comiterii acestor fapte.

În ceea ce privește fapta de înșelăciune gravă, apărarea a susținut că există și un caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale și implicit la arestarea persoanei solicitate, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. - o altă persoană a săvârșit această faptă, întrucât din actele de la dosar rezultă cu claritate că persoana solicitată a fost supusă măsurii controlului judiciar în perioada 03.10.2019 și 21.10.2019, iar apoi arestată preventivă în data de 24.10.2019 și extrădată în Belgia.

De asemenea, cu privire la fapta de participare la o organizație criminală, autoritățile judiciare austriece au indicat că această faptă a fost comisă în Viena și în alte locuri, spre exemplu în România, ceea ce constituie un motiv de refuz în executarea mandatului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că statul român ar fi competent teritorial să cerceteze această faptă.

Referitor la solicitarea de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii penale din data de 4 martie 2020 pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Anvers, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, emitere de bancnote contrafăcute și asociere criminală, apărarea a susținut că, raportat la dispozițiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, nu este prevăzută ca și condiție de admisibilitate legătura cu cauza în cadrul căreia se invocă cererea de recunoaștere, sens în care a apreciat că se impune admiterea cererii formulate.

Pentru aceste motive, apărarea a solicitat admiterea contestației, respingerea cererii formulată de autoritățile judiciare austriece cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul din Viena la data de 13 septembrie 2021 și luarea față de persoana solicitată a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictivă.

În subsidiar, a solicitat să se dispună amânarea predării persoanei solicitate pentru o perioadă de 3 luni, întrucât predarea imediată a persoanei solicitate ar avea consecințe grave pentru familia sa, respectiv pentru sănătate mamei sale, care a fost diagnosticată de mai multă vreme cu cancer mamar, recent suferind și un infarct criptogenic, persoana solicitată fiind singurul său sprijin ca urmare a decesului tatălui vitreg.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13.10.2021, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 19.10.2021, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului și ale parchetului asupra contestației de față, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, iar conform art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.

În cauză, arestarea și predarea persoanei solicitate A., cetățean român, se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Austria la data de 13.09.202, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de bani și asociere la o organizație criminală prevăzute de C. pen. din Austria.

Înalta Curte constată că infracțiunile reținute în fapt în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare și redate în cuprinsul hotărârii atacate, se regăsesc printre faptele care dau loc la predare dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, situație în care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În cauza de față, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracțiunile presupus săvârșite de persoana solicitată este închisoarea de până la 10 ani.

De altfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate de autoritățile austriece își găsesc corespondentul în legislația penală română.

În cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se constată că din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare nr. 72 St 145/21z din data de 13.09.2021 emis de Parchetul din Viena conține descrierea faptelor în limitele impuse de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constată că informațiile cuprinse în mandatul european de arestare sunt suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege. Astfel, se constată că stadiul cercetărilor în prezenta cauză este unul incipient, iar faptul că în mandat nu sunt indicate exact momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate nu este de natură a conduce la neîndeplinirea condițiilor de formă și conținut, toate aceste aspecte fiind determinate de stadiul prezent al cercetărilor, autoritățile din Austria urmând a stabili modalitatea de implicare a persoanelor suspectate de comiterea faptelor, în cursul procedurii, acesta fiind scopul cercetărilor derulate și al emiterii mandatului european de arestare.

Deopotrivă, nu pot fi primite nici susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată și pentru care a fost emis mandatul european de arestare, respectiv criticile vizând temeinicia acuzațiilor formulate împotriva persoanei solicitate, întrucât privesc fondul cauzei și urmează a fi lămurite de autoritățile judiciare din Austria.

Autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menționat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Relativ la cererea persoanei solicitate de recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii penale din data de 4 martie 2020, pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Anvers, Înalta Curte reține următoarele:

În cauza pendinte, prima instanță a fost învestită cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 13 septembrie 2021 de Parchetul din Viena, în Dosarul nr. x St 145/21 z, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de bani și asociere la o organizație criminală, constând în aceea că, a încercat să-l inducă în eroare pe numitul F., la data de 24.10.2019, respectiv în furnizarea de bancnote contrafăcute și elaborarea planului de inducere în eroare și contactare a victimei. La o dată care urmează a fi stabilită, înainte de 24.10.2019, într-un loc care urmează a fi stabilit, a preluat banii falsificați cu acordul unei persoane participante la falsificare sau al unei persoane interpuse, cu intenția să-i introducă în circuitul civil ca fiind adevărați și necontrafăcuți, anume, cel puțin 198 bancnote de 500 euro falsificate, aceștia fiind înmânați într-un plic închis de către autorul neidentificat "tata socru H." lui F. în schimbul sumei de 110.000,00 euro.

În ceea ce privește faptele pentru care a fost condamnat definitiv în Belgia, se constată că prin Sentința penală nr. 90/PI/2019 din data de 21 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 542 din data de 30 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința dosarului OR K. Helsen 2019/055 din data de 27.09.2019, emis de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Anvers - Belgia, față de persoana solicitată A., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 496 din C. pen. belgian; emiterea de bancnote false, prevăzută de art. 160 - 178 din C. pen. belgian și grup infracțional, prevăzută de art. 322-326 din C. pen. belgian.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 28.02.2019 numitul I. a semnalat că a fost victima unor fapte de escrocherie pentru suma de 75.000 euro, în contextul negocierilor de vânzare și preluare a firmei J.. Suspecții s-au întâlnit cu vânzătorul și și-au arătat interesul de a cumpăra proprietatea pe care acesta o avea de vânzare, iar negocierile au durat un an, suspecții folosind o identitate falsă, inclusiv domnul K., cetățean elvețian. La un moment dat vânzătorul a mers la Milano pentru a continua negocierile, iar suspecții au spus că vor să solicite unui avocat să examineze cazul, cu un cost de 75.000 euro, această sumă urmând să fie suportată de vânzător și plătită numai dacă vânzarea s-a finalizat. Întrucât suspecții doreau să fie siguri că vânzătorul are acești 75.000 euro în numerar s-au întâlnit la adresa firmei din L., Belgielaan x, căsuța x, pentru a arăta acești bani. Arătând cei 75.000 euro, banii au fost tranzacționați cu bancnote contrafăcute. Pe bancnotele contrafăcute există întotdeauna mențiunea "Facsimil" și acestea sunt următoarele cupiuri: E 500 cu numărul de serie x; E 200 cu numărul de serie x; E 50 cu numărul de serie x. Laboratorul Poliției Judiciare Federale Anvers a descoperit amprente digitale pe bancnotele false, fiind identificate ca fiind ale numitului A.. Potrivit Oficiului Central pentru Suprimarea Falsurilor, astfel de bancnote cu aceste numere de serie au fost deja folosite în Italia și România.

Conform art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004, republicată,

"Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri."

Potrivit art. 135 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "O persoană în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spațiului Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleași fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunțat condamnarea."

Astfel, în baza principiului non bis in idem, orice stat este pus în imposibilitatea de a judeca o persoană de două ori pentru aceeași sau aceleași fapte, sau de a obliga o persoană să execute de două ori o sancțiune pentru aceeași faptă.

Totodată, se reține că pentru aplicabilitatea principiului non bis in idem se impune ca faptele materiale și inculpatul să fie aceleași în ambele proceduri desfășurate în fața ambelor instanțe (Curtea Europeană de Justiție, Cauza C-467/04, în hotărârea Van Esbroeck) statuându-se că în ceea ce privește coincidența faptelor, aceasta trebuie înțeleasă ca un ansamblu nediferențiat de circumstanțe, independent de încadrarea lor juridică.

Or, raportând aceste considerații juridice la situația de fapt anterior expusă, rezultă că în cauza pendinte nu este incident principiul non bis in idem, faptele pentru care a fost condamnat definitiv contestatorul în Belgia fiind altele decât cele care fac obiectul mandatului european de arestare pendinte.

Deopotrivă, în acord cu prima instanță, în cauză se constată că nu este incident motivul prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, împrejurarea invocată de contestator vizând situația sa familială, neputând constitui o împrejurare specială din cauza căreia predarea imediată a persoanei solicitate ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia, în accepțiunea dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 ce se aplică în mod corespunzător potrivit art. 114 din această lege, "predarea poate fi amânată din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată."

Situația prevăzută de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, astfel încât instanța de judecată, analizând actele și lucrările ce însoțesc mandatul european de arestare, are posibilitatea de a amâna această predare.

Concluzionând, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanță a apreciat întemeiată sesizarea procurorului privind punerea în executare a mandatului european emis de către autoritățile judiciare din Austria la data de 13.09.2021 pe numele persoanei solicitate A., dispunând totodată, în mod legal, arestarea contestatorului pentru 30 de zile, în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004: "După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/PI din data de 07 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/PI din data de 07 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.

GGC - GV