ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2021

Numiții B. și C., la data de 7 aprilie 2021 au determinat-o pe numita D., de cetățenie română - care este foarte posibil să fi practicat deja prostituția - la practicarea prostituției într-un alt stat decât cel al cărui cetățean este, prin transportarea sus-numitei din Germania în Austria, unde a fost obligată să lucreze ca și prostituată în Graz, numitul B. luându-i și privând-o de remunerație, respectiv de suma de 200,00 Euro primită de aceasta pentru serviciile prestate;

Prin fapta descrisă sub punctul 1. de mai sus numiții B. și C., a) au transportat și adăpostit o persoană majoră, cu intenția exploatării sexuale a acesteia și prin folosirea de mijloace necinstite față de aceasta, și anume prin intimidare, în sensul că numitul B. i-a indus o stare de teamă prin aplicarea mai multor lovituri puternice în zona feței și creându-i impresia că, dacă se opune solicitării (imperioase) în acest sens, va avea de suferit consecințe grave respectiv că, în caz contrar, îi va cauza alte leziuni corporale grave, motiv pentru care sus- numita (victimă) nu a mai putut decide în mod liber; b) numitul B., prin fapta descrisă la punctul 1. de mai sus, cu intenția de a-și procura un venit permanent din practicarea prostituției de către o altă persoane, a încercat să exploateze această persoană;

Numiții B., C. și A., în noaptea spre 8 aprilie 2021, au constrâns-o prin violență să consimtă la practicarea de raporturi sexuale, prin aceea că numiții B. și C. i-au cerut să ia drogul "speed" (substanță activă: amfetamina) ținând-o cu capul de tăblia mesei, împingând-o ulterior pe pat, numitul A. fixându-i strâns brațele, B. desfăcându-i și imobilizându-i picioarele în poziție îndepărtată iar numitul C., după ce i-a administrat o tabletă cu o substanță activă neidentificată, punându-se deasupra ei și penetrând-o cu organul genital/penisul în cavitatea vaginală, moment după care numitul A. a încercat să o oblige pe victima D. să-i facă sex oral, însă tentativa eșuând, deoarece - după ce A. a apucat-o pe D. de cap și a tras-o spre membrul/penisul său neacoperit, numitul B. l-a apucat și l-a tras de pe ea.

Numiții C. și A., în noaptea spre 8 aprilie 2021, au încercat, cu intenție, să îi producă leziuni corporale grave numitei D. executând repetate lovituri cu mâna și piciorul, atât asupra corpului, cât și asupra capului acesteia;

În noaptea spre 8 aprilie 2021, numitul C. a constrâns-o pe D., prin amenințare periculoasă cu moartea, să renunțe la depunerea unei plângeri penale pentru fapta detaliat descrisă sub punctul 3 de mai sus, spunându-i lui B., în prezența numitei D., să o ucidă pe aceasta (D.) dacă mâine își va mai putea aminti de evenimentele de azi; în schimb numitul B. va primi, atât un autovehicul în valoare de 1.200,00 Euro și suma de 2.000,00 Euro în numerar,

În noaptea de 9 aprilie 2021, B. a amenințat-o periculos pe numita D. cu moartea, cu scopul de a-i induce o stare de teamă și anxietate, punându-și - în prezența acesteia - un cuțit de bucătărie la brâu, spunându-i să se culce din nou lângă el în pat, deoarece dorește să discute cu ea despre incidentul relatat sub punctul 3, comportament prin care acesta intenționa să îi dea de înțeles că o va omorî dacă își va aminti de incidentul prezentat sub punctul 3 și va povesti despre acesta. S-a menționat că, potrivit C. pen. austriac, persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 201 alin. (1) și de tentativă la vătămare corporală gravă prev. de art. 15, 84 alin. (4) descrise la punctul 3 și punctul 4 din secțiunea dedicată situației de fapt, mai sus redată, fapte pedepsite cu închisoarea de maxim 10 ani. Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare rolul instanței la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată și la stabilirea existenței sau inexistenței vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competență a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată. În prezenta cauză, instanța a constatat că mandatul european de arestare emis în baza mandatului național de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004. Persoana solicitată a fost prezentă în fața instanței, fiindu-i verificată identitatea și neexistând obiecții privitoare la acesta și i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Apărătorul ales al persoanei solicitate a arătat că a luat cunoștință de conținutul mandatului european de arestare. Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanța a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Persoana solicitată a declarat în fața instanței că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Austria și că dorește să beneficieze de principiul specialității. În continuare, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracțiunile de viol prev. de art. 201 alin. (1) și de tentativă la vătămare corporală gravă prev. de art. 15, 84 alin. (4) descrise la punctul 3 și punctul 4 din secțiunea dedicată situației de fapt din cuprinsul mandatului european, mai sus redată, având corespondent în C. pen. român în infracțiunile de viol prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. și tentativă la vătămare corporală gravă prev. de art. 32 raportat la art. 194 alin. (1) din C. pen., iar durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile reținute în statul emitent este de până la 10 ani închisoare. Instanța a mai constatat că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004. Referitor la motivul de refuz opțional invocat de apărătorul ales al persoanei solicitate prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a reținut că aceste dispoziții se referă strict la un mandat european de arestare care este emis în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, ceea ce nu este cazul în speță, prezentul mandat european de arestare având la bază un mandat de arestare preventivă, persoana solicitată A. fiind suspectată de comiterea unor infracțiuni, respectiv infracțiunile care au fost indicate în cuprinsul mandatului și în ordonanța de reținere, nefiind judecată, nu a fost condamnată definitiv, ci doar se efectuează cercetări cu privire la această suspiciune în procedura aflată în faza de urmărire penală. Deopotrivă, referitor la motivul de amânare facultativ invocat, prevăzut de dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 referitoare la forța majoră - dat fiind contextul actual intern și internațional al pandemiei Covid-19, s-a menționat că la acest moment nu se poate reține că situația indicată reprezintă un motiv de forță majoră, de natură a dispună amânarea predării persoanei solicitate. Împotriva Sentinței penale nr. 28/2021 din data de 7 mai 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală a formulat contestație persoana solicitată A. Examinând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele: La termenul de judecată din 20 mai 2021, fiind prezent la judecată, prin intermediul videoconferinței, contestatorul persoană solicitată A. a solicitat a se lua act că își retrage contestația formulată. În aceste condiții, având în vedere declarația contestatorul persoană solicitată care reprezintă manifestarea sa unilaterală de voință, în sensul retragerii contestației formulată împotriva Sentinței penale nr. 28/2021 din data de 7 mai 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală și, în contextul în care, exercitarea oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilității, partea care a formulat cererea putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează să ia act de această manifestare de voință. Pentru aceste motive, Înalta Curte ia act de retragerea contestației formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 28/2021 din data de 7 mai 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.