ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 861/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 327/PI/ME din 10 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul din Trieste - Italia la data de 04.11.2020 în dosarul SIEP N. 389/2019, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curții de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, definitivă în data de 17.07.2019, privind pe numitul A., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani închisoare și 1000 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 270 din C. pen., pedeapsă din care mai are de executat un rest de pedeapsă de 390 zile închisoare, conform certificatului emis de autoritățile italiene.

S-a dispus executarea în România de către numitul A. a pedepsei de 390 zile închisoare.

În baza art. 99 alin. (3) teza a III-a din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunțării sentinței.

S-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat în baza mandatului de arestare nr. x/PI/ME/13.11.2020 din data de 13.11.2020 la zi.

S-a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă nr. 124/PI/ME/13.11.2020 emis de către Curtea de Apel Timișoara, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

S-a dispus comunicarea soluției Ministerului Justiției, autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a solicitat arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 15 zile în vederea atașării și traducerii în limba română a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia.

Prin încheierea de ședință din 13.11.2020, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 13.11.2020 până la data de 27.11.2020 inclusiv, fiind emis în acest sens mandatul de arestare nr. x/ME/13.11.2020, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, a dispus amânarea cauzei pentru data de 26.11.2020, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

Pentru termenul de judecată din 26.11.2020, a fost depusă la dosar traducerea mandatului european de arestare emis de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul din Trieste la data de 04.11.2020 în dosarul nr. x N. 389/2019, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării unui rest de pedeapsă de 1 an și 1 lună închisoare, aplicată pentru săvârșirea de infracțiuni contra proprietății.

De asemenea, la acest termen de judecată, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, dorind să execute pedeapsa în România și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității.

În considerarea acestei poziții procesuale și în baza dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul din Trieste - Italia, pentru a comunica hotărârea nr. 186/2018 - R.G.N.R. 66/2016 - Reg. Gen. 913/2017 pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019 pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, definitivă în data de 17.07.2019, în vederea recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii.

Totodată, în baza art. 104 alin. (7) și (8) din Legea nr. 302/2004, a menținut starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 13.11.2020, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 28.11.2020 până în data de 27.12.2020 inclusiv și a stabilit termen de judecată la data de 10.12.2020, ora 09:30, pentru obținerea relațiilor de la Tribunalul din Trieste - Italia.

Curtea de apel a constatat că, pentru acest termen de judecată, autoritățile judiciare italiene au transmis hotărârea nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curții de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, definitivă în data de 17.07.2019, documente care, ulterior, au fost traduse în limba română.

Totodată, s-a constatat că, la data de 03.12.2020, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara dosarul nr. x/2020, cu termen de judecată în data de 18.01.2020, având ca obiect cererea autorităților judiciare din Italia privind recunoașterea sentințelor penale mai sus menționate și executarea unui rest de pedeapsă de 690 zile închisoare, de către numitul A.. Cererea autorităților judiciare din Italia a fost atașată la propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de a admite cererea autorităților judiciare din Italia privind recunoașterea celor două hotărâri penale.

Din analiza actelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că persoana solicitată A. a fost condamnată prin hotărârea nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, anulată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul General al Curții de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani închisoare și 1000 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian.

Potrivit Certificatului emis la data de 16.11.2020 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Trieste, numitul A. mai are de executat un rest de pedeapsă de 390 zile închisoare. Din cuprinsul acestui înscris, a rezultat că în sarcina persoanei condamnate s-a reținut că a cumpărat sau a primit autoturismul marca B. înmatriculat cu nr. x, aparținând numitei C., autoturism de proveniență ilicită, întrucât sus-numita a reclamat furtul acestuia la sediul Unității de Carabinieri din localitatea Ferrara. S-a mai reținut că persoana condamnată a fost depistată la volanul autoturismului în timp ce ieșea de pe teritoriul statului pe la punctul de trecere a frontierei din Fernetti. S-a reținut, astfel, că fapta a fost săvârșită într-un loc necunoscut, la o dată cuprinsă între 30.12.2015 și 06.01.2016, fiind constatată la data de 06.01.2016 în Monrupino, Trieste, la punctul de trecere a frontierei din Fernetti.

Procedând la analizarea cauzei prin prisma condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, instanța de fond a apreciat că aceste cerințe sunt îndeplinite, având în vedere că hotărârea de condamnare a persoanei solicitate A. este executorie și definitivă, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa este incriminată și de legislația românească, sub aceeași denumire și este prevăzută de art. 270 din C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, persoana condamnată are cetățenia română, iar aceasta și-a dat consimțământul pentru executarea pedepsei în România.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, că hotărârea emisă de statul emitent nu este contrară principiului non bis în idem, iar persoana condamnată nu este cercetată pentru aceleași infracțiuni în România, conform art. 163 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

S-a mai reținut că, întrucât autoritățile judiciare din Italia au aplicat o sancțiune penală cu închisoare executabilă în regim de detenție, nu există niciun impediment care să derive din natura pedepsei aplicate.

Ca urmare, s-a constatat incidența cazului de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 167 din același act normativ pentru recunoașterea hotărârii de condamnare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul nededucerii din pedeapsa recunoscută a perioadei deja executate într-un penitenciar din Italia și a beneficiului obținut în urma muncii prestate în acea perioadă.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată D., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) și facultative (alin. (2) de refuz, reținând (în alin. (2) lit. c) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul Trieste a emis, la 04 noiembrie 2020, în dosarul nr. x N. 389/2019, un mandat european de arestare pe numele cetățeanului român A. în vederea executării unui rest de pedeapsă de 1 an și 1 lună închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin hotărârea nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, modificată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curții de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste. Conform mențiunilor din cuprinsul mandatului european de arestare, condamnarea a vizat săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian, reținându-se în sarcina persoanei solicitate că a cumpărat sau a primit autoturismul marca B. înmatriculat cu nr. x aparținând numitei C., autoturism de proveniență ilicită, întrucât sus-numita a reclamat furtul acestuia la sediul Unității de Carabinieri din localitatea Ferrara. S-a mai reținut că persoana condamnată a fost depistată la volanul autoturismului în timp ce ieșea de pe teritoriul statului pe la punctul de trecere a frontierei din Fernetti. S-a reținut, astfel, că fapta a fost săvârșită într-un loc necunoscut, la o dată cuprinsă între 30.12.2015 și 06.01.2016, fiind constatată la data de 06.01.2016 în Monrupino, Trieste, la punctul de trecere a frontierei din Fernetti.

Fiind sesizată cu propunerea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 04 noiembrie 2020 de Procuratura Generală de pe lângă Tribunalul Trieste în dosarul nr. x N. 389/2019, Curtea de Apel Timișoara a procedat, la termenul de judecată din 26.11.2020, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la audierea persoanei solicitate A., prilej cu care acesta a precizat că nu este de acord să fie predat către autoritățile judiciare italiene, că dorește să execute pedeapsa în România și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității (aspecte reținute în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen).

Totodată, se constată că, la solicitarea primei instanțe, formulată în considerarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) și art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară emitentă a transmis la dosar hotărârea nr. x/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, modificată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curții de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, precum și certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Din analiza acestor documente, efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (3) și art. 167 din Legea nr. 302/2004, rezultă că hotărârea de condamnare a cetățeanului român A. pronunțată de autoritățile judiciare italiene este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, se referă la fapte care sunt incriminate și de legea penală română (art. 270 din C. pen.) și sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, iar pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare (din care au rămas de executat 390 zile) are aceeași natură și se încadrează în cuantumul sancțiunii penale ce ar putea fi stabilită dacă fapta ar fi fost săvârșită în România. În plus, numitul A., și-a manifestat dorința să execute pedeapsa în România, este cetățean român și, pentru fapta imputată, ar fi fost sancționabil potrivit legislației interne.

Deopotrivă, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, contestatorul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Rezultă, așadar, că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoașterea, pe cale incidentată, a hotărârii judecătorești străine și punerea acesteia în executare pe teritoriul României.

Ca urmare, se apreciază că, în mod corect, instanța de fond, raportându-se la poziția procesuală a persoanei solicitate A. în sensul că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene, că dorește să execute pedeapsa în România și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității, a apreciat incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și, constatând întrunirea condițiilor reglementate de art. 167 din același act normativ, a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii nr. 186/18 - Reg. Sent.; Registrul General de Sesizări Penale: 66/16; Registrul General al Tribunalului 913/17 - pronunțată în data de 09 februarie 2018 de către Tribunalul Ordinar din Trieste, modificată de hotărârea nr. 542/2019; Registrul general al Curții de Apel: 2023/2018; Registrul General de Sesizări Penale: 913/2017 - pronunțată în data de 02.04.2019 de Curtea de Apel din Trieste, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani închisoare și 1000 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 270 din C. pen., pedeapsă din care mai are de executat un rest de pedeapsă de 390 zile închisoare, conform certificatului emis de autoritățile italiene.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că, prin dispunerea executării în România cu titlu de pedeapsă doar a unui număr de 390 de zile închisoare, instanța de fond a scăzut, implicit, din totalul de 1080 de zile (3 ani) închisoare la care fusese condamnat contestatorul cele 690 de zile închisoare executate deja în statul italian la data de 05.08.2020 (calculate la data de 23.09.2020) și menționate în cuprinsul certificatului transmis la dosar, așa încât nu pot fi primite susținerile acestuia sub acest aspect. De altfel, din pedeapsa dispusă a fi executată în România, de 390 zile închisoare, prima instanță a dedus și arestul preventiv de la 13 noiembrie 2020 la zi, dispunând, în final, emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte constată legală și temeinică hotărârea atacată, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 327/PI/ME din 10 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., condamnatul persoană solicitată se află în culpă procesuală, așa încât va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 327/PI/ME din 10 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - CL