ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 1587/2014 - Reg. Gen. nr. 1739/2014 - RGNR nr. 5607/2014 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 04.08.2014 și rămasă definitivă la data de 01.10.2014, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni și 20 zile închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 624 și 625 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 228 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 1536/2015 - Reg. Gen. nr. 727/2015 - RGNR nr. 17868/2012 pronunțată de Tribunalul din Bergamo la data de 20.05.2015 și rămasă definitivă la data de 10.07.2015, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 582 și 585 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 193 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 237/2013 - RG GIP nr. 13858/2012 - RGNR nr. 16735/2012 pronunțată de Tribunalul din Bergamo la data de 28.02.2013 și rămasă definitivă la data de 11.06.2016, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată și vătămare corporală calificată prevăzută de art. 628, 582, 585 și 576 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 233 alin. (1) C. pen. raportat la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 1094/2020 - Reg. Gen. nr. 1457/2018 - RGNR nr. 7341/2014 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 01.10.2020 și rămasă definitivă la data de 17.11.2020, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 624 și art. 625 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. raportat la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 4 ani, o lună și 27 de zile închisoare aplicată condamnatului A. prin decizia de executare a pedepselor concurente nr. x/2020 SIEP emisă la data de 22.12.2020 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 4 ani, o lună și 27 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. următoarele perioade deja executate: 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.08.2014 și 09.10.2019.

Totodată, a dispuse emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a respins cererea autorităților italiene privind arestarea provizorie a persoanei condamnate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a dispus plata sumei de 964 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin referatul nr. x/2022 din data de 31.01.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub Dosar nr. x/2022 la data de 23.02.2022, s-a solicitat admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare din Italia, privind recunoașterea sentințelor penale și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 4 ani, 1 lună și 27 zile de închisoare, aplicată numitului A., precum și arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunțarea unei hotărâri privind recunoașterea și executarea pedepsei, având în vedere certificatul emis de autoritățile judiciare italiene (lit. (e)) din cuprinsul acestuia) și în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În motivarea propunerii, s-a arătat că prin adresa nr. x/02.02.2022, înregistrată la parchet în data de 11.02.2022, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, în temeiul art. 10 alin. (1) și art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internațională în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara adresa nr. x. 033.008.005-200/2021 RM a Ministerului Justiție din Republica Italia, din data de 25.01.2022, împreună cu: adresa nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 04.10.2021; decizia prin care se dispune transmiterea în străinătate a documentelor necesare pentru recunoașterea sentințelor de condamnare și executarea pedepsei aplicate cetățenilor comunitari care locuiesc în țara lor de origine nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 11.10.2021; certificatul emis de către autoritățile judiciare din Italia în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (referitor la 4 sentințe); notificarea persoanei condamnate; sentințele de condamnare (4 sentințe); mandatul de executare pentru încarcerare nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 22.12.2020; decretul de calcul al perioadei de arest preventiv și al perioadelor ispășite pentru aceleași infracțiuni nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 20.08.2021 (prin care s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat), în vederea recunoașterii sentințelor penale și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 4 ani, 1 lună și 27 zile de închisoare, aplicată numitului A.

Din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Italia, a rezultat că din totalul pedepsei 4 ani, 5 luni și 20 zile de închisoare, persoana condamnată a executat 3 luni și 23 zile de închisoare, conform calculului efectuat la data de 20.10.2021, precum și faptul că, persoana condamnată a fost prezentă la 2 procese în urma căruia au fost pronunțate sentințele de condamnare (sentința 1 și 3 din certificat), iar pentru alte 2 procese (sentința 2 și 4 din certificat) a fost înștiințată la domiciliul procedural al apărătorilor săi aleși, B. și C. din cadrul Baroului din Udine (lit. (i)), alin. (1), pct. 1 și 4 din certificat), având astfel cunoștință despre desfășurarea acestora.

Totodată, autoritățile judiciare italiene, prin certificat (lit. e) din cuprinsul acestuia), au solicitat statului de executare să dispună arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunțarea unei hotărâri privind recunoașterea și executarea pedepsei.

Cu privire la sentințele penale și la pedeapsa aplicată numitului A., din cuprinsul certificatului se reține că:

Conform copiei de pe cazierul judiciar, numitul A. are antecedente penale.

La data de 21.02.2022, au fost efectuate verificări în baza de date K., cu privire la condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatându-se că nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Față de cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 165, art. 172 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, și a Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, ratificată de ambele state, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x, din data de 05.12.2008, s-a solicitat admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare din Italia, privind recunoașterea sentinței penale și executarea în România a unui rest de pedeapsă de 4 ani, 1 lună și 27 zile de închisoare, aplicată numitului A., precum și arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunțarea unei hotărâri privind recunoașterea și executarea pedepsei.

Au fost anexate în copie următoarele documentele: adresa nr. x/02.02.2022 a Direcției Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției; adresa nr. x. 033.008.005-200/2021 RM a Ministerului Justiție din Republica Italia, din data de 25.01.2022, împreună cu: adresa nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 04.10.2021; decizia prin care se dispune transmiterea în străinătate a documentelor necesare pentru recunoașterea sentințelor de condamnare și executarea pedepsei aplicate cetățenilor comunitari care locuiesc în țara lor de origine nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 11.10.2021; certificatul emis de către autoritățile judiciare j din Italia în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (referitor la 4 sentințe); notificarea persoanei condamnate; Sentința penală nr. 1587/2014 - Reg. Gen. nr. 1739/2014 - R.G.N.R. nr. 5607/2014 a Tribunalului din Udine, pronunțată la data de 04.08.2014; Sentința penală nr. 1536/2015 - Reg. Gen. nr. 727/2015 - R.G.N.R. nr. 17868/2012 a Tribunalului din Bergamo, pronunțată la data de 20.05.2015; Sentința penală nr. 237/2013 -, R.G. GIP nr. 13858/2012 - R.G.N.R. nr. 16735/2012 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo, pronunțată la data de 28.02.2013; Sentința penală nr. 1094/2020 - Reg. Gen. nr. 1457/2018 - R.G.N.R. nr. 7341/2014 a Tribunalului din Udine, pronunțată la data de 01.10.2020; mandatul de executare pentru încarcerare nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 22.12.2020; decretul de calcul al perioadei de arest preventiv și al perioadelor ispășite pentru aceleași infracțiuni nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 20.08.2021; extras K.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, Curtea a reținut faptul că potrivit certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, pronunțată la data de 04.08.2014, definitivă la data de 01.10.2014, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni și 20 zile închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat săvârșit în complicitate, conform art. 624, 625 alin. (1) nr. 7 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 02.08.2014, în localitatea Venzone, împreună cu numitul D., au sustras o bicicletă aparținând numitei E., pe care aceasta o parcase pe stradă. Imediat după ce au plecat cu bicicleta, cei doi au fost identificați de carabinieri și reținuți.

Persoana condamnată A. a fost prezentă la procesul penal soluționat prin pronunțarea Sentinței penale nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, definitivă la data de 01.10.2014.

În același timp, potrivit certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, pronunțată la data de 20.05.2015, definitivă la data de 10.07.2015, aceeași persoană a fost condamnată la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală calificată prevăzută de art. 582 și 585 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina condamnatului s-a reținut că la data de 14.08.2012, în localitatea Bergamo, împreună cu alți doi bărbați, l-au agresat pe numitul F. datorită refuzului acestuia de a le preda unor femei de etnie romă mai multe haine destinate organizației G.

Agresorii au plecat înainte de sosirea forțelor de ordine, însă a doua zi, victima l-a recunoscut pe inculpat în timp ce se afla în apropierea gării, forțele de poliție procedând la reținerea acestuia.

Persoana condamnată A. nu a fost prezentă la procesul penal soluționat prin pronunțarea Sentinței penale nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, definitivă la data de 10.07.2015, dar a fost informat oficial cu privire la data și locul fixate pentru proces, el alegându-și domiciliul pentru efectuarea comunicărilor la biroul apărătorului său ales, avocatul B.

Potrivit certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 2091/2013 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo, pronunțată la data de 28.02.2013, definitivă la data de 11.06.2016, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată și vătămare corporală calificată, conform art. 628 alin. (1) și (3), art. 582, 585 și 576 alin. (1) nr. 1 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 16.11.2012, în localitatea Bergamo, în timp ce se plimba, numita H. a fost abordată de un tânăr care i-a cerut bani, dar apoi, printr-un semn, i-a chemat pe alți trei tineri. El a prins poșeta pe care bătrâna o ținea pe umăr și a smuls-o cu violență, provocând căderea victimei la pământ. Pentru a învinge rezistența femeii, tânărul a lovit-o cu picioarele până a constrâns-o să dea drumul poșetei.

În timp ce se îndepărta fugind cu poșeta în mână, A. a fost observat de o patrulă de poliție, procedând la arestarea acestuia.

Persoana condamnată A. a fost prezent la procesul penal soluționat prin pronunțarea Sentinței penale nr. 2091/2013 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo, pronunțată la data de 28.02.2013, definitivă la data de 11.06.2016.

În sfârșit, potrivit certificatului emis de autoritățile italiene cu privire la Sentința penală nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine, pronunțată la data de 01.10.2020, definitivă la data de 17.11.2020, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat săvârșit în complicitate, conform art. 624, 625 alin. (1) nr. 7 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 08.08.2014, în localitatea Udine, împreună cu numiții D. și I., au sustras un breloc-pix dintr-un autoturism staționat în care au pătruns prin forțarea portbagajului.

Cei trei au fost observați de un martor care a alertat forțele de ordine, ei fiind identificați și arestați.

Persoana condamnată A. nu a fost prezent la procesul penal soluționat prin pronunțarea Sentinței penale nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine, definitivă la data de 17.11.2020, dar a fost informat oficial cu privire la data și locul fixate pentru proces, el alegându-și domiciliul pentru efectuarea comunicărilor la biroul apărătorului său ales, avocatul C.

Cele patru pedepse indicate mai sus au fost cumulate, conform Măsurii de execuție pedepse concurente nr. x/2020 SIEP emisă la data de 22.12.2020 de către Procuratura din Bologna, rezultând o pedeapsă de 4 ani, o lună și 27 zile închisoare.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Prima instanță a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 din aceeași lege necesare pentru recunoașterea și executarea hotărârilor penale nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, nr. 237/2013 a Judecătorului de Cameră preliminară de la Tribunalul din Bergamo și nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine.

Astfel, hotărârile a căror recunoaștere se solicită sunt definitive și executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie și în România infracțiuni și autorul acestora ar fi sancționabil (conform C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., loviri și alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., iar persoana condamnată este cetățean român.

S-a constatat, de asemenea, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 - numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleași fapte și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleași fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfășurat în Italia, persoana condamnată fie a fost prezent la desfășurarea procesului, sau deși nu a fost prezent, și-a angajat un apărător ales, căruia i-au fost efectuate toate comunicările și care l-a reprezentat în cursul procesului, conform certificatului emis de autoritățile judiciare din Italia.

Totodată, s-a constatat că nu se impune o adaptare a pedepselor privative de libertate aplicate de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și art. 10 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât natura acestor pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepselor aplicate nu depășește limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni.

Curtea a reținut că, în temeiul art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 autoritățile judiciare italiene au solicitat, în mod expres, arestarea provizorie a condamnatului.

În primul rând, potrivit acestui text de lege, măsurile preventive pot fi dispuse doar înainte de pronunțarea sentinței asupra cererii de recunoașterii a hotărârii de condamnare. Prin urmare, a apreciat că măsura arestului provizoriu putea fi dispusă doar înainte ca instanța să se pronunțe asupra cererii autorităților italiene.

Apoi, instanța a reținut că faptele imputate condamnatului au fost săvârșite în urmă cu 8 - 10 ani (noiembrie 2012 - august 2014).

De asemenea, s-a avut în vedere că persoana condamnată s-a aflat în custodia autorităților italiene, executând diferite perioade de reținere sau arest preventiv, pentru ca ulterior să fie pus în libertate.

În acest context, prima instanță a apreciat că luarea unei măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, la acest moment, nu doar că nu este posibilă, dar nu este nici oportună, în condițiile în care autoritățile italiene l-au avut pe condamnat, de mai multe ori, în custodie, și au dispus punerea lui în libertate.

Împotriva Sentinței penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin motivele de apel transmise la dosar, în esență, Parchetul a criticat hotărârea prin prisma greșitei deduceri din pedeapsa recunoscută de 4 ani, o lună și 27 de zile a perioadelor executate, respectiv 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.8.2014 și 09.10.2019, care au fost deja deduse din pedeapsă de către autoritățile judiciare din Italia, precum și față de respingerea cererii autorităților italiene de arestare provizorie a persoanei condamnate.

La prezentul termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a menționat faptul că, în raport de stadiul procesual al cauzei, cel de-al doilea motiv de apel (respingerea cererii autorităților italiene de arestare provizorie a persoanei condamnate), nu mai poate produce efecte.

Analizând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sub prim aspect, anterior analizei motivelor de apel formulate de parchet, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 167.

În prezenta cauză este aplicabilă Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislația internă atât de statul de condamnare, cât și de România - stat de executare în speță.

Astfel, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Italia față de cetățeanul român A. este condiționată, în cauza de față, de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

În raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii și recunoașterea hotărârilor penale nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, nr. 237/2013 a Judecătorului de Cameră preliminară de la Tribunalul din Bergamo și nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine

Astfel, hotărârile a căror recunoaștere se solicită sunt definitive și executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie și în România infracțiuni și autorul acestora ar fi sancționabil.

Potrivit C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., loviri și alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., iar persoana condamnată este cetățean român, motiv pentru care natura acestor pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepselor aplicate nu depășește limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni.

Deopotrivă, se observă că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată A. nu a fost condamnat în România pentru aceleași fapte și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleași fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfășurat în Italia, persoana condamnată fie a fost prezent la desfășurarea procesului, sau deși nu a fost prezent, și-a angajat un apărător ales, căruia i-au fost efectuate toate comunicările și care l-a reprezentat în cursul procesului, astfel cum rezultă din certificatului emis de autoritățile judiciare din Italia.

În ceea ce privește primul motiv de apel al parchetului, Înalta Curte observă că potrivit certificatului emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine - Italia se referă la 4 sentințe prin care i-au fost aplicate cetățeanului român următoarele pedepse: 2 luni și 20 de zile închisoare,7 luni închisoare, 3 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare, iar în urma contopirii efectuate prin decizia de executare a pedepselor concurente nr. x/2020 SIEP, emisă de Procuratură a Republicii în data de 22 decembrie 2020, s-a aplicat pedeapsa de 4 ani, 5 luni și 20 de zile închisoare.

În continuare, se reține faptul că perioada de privare de libertate deja executată este de 3 luni și 23 de zile, stabilită astfel:

- în legătură cu sentința de la pct. 1 - 3 zile, de la 2 august 2014 la 4 august 2014;

- în legătură cu sentința indicată la nr. 2 - 0 zile;

- în legătură cu sentința de la pct. 3 - 3 luni și 13 zile - 16 noiembrie 2012 - 04 martie 2013;

- în legătură cu sentința de la pct. 4 - 1 zi la 09 octombrie 2019.

În certificatul emis de autoritățile judiciare italiene se menționează faptul că prin decizia de executare de pedepse concurente și, ulterior, prin "Decretul de calcul al arestului preventiv și a pedepselor executate" s-a dispus executarea de către A. a pedepsei de 4 ani, 1 lună și 27 de zile, care corespunde pedepsei aplicate prin sentința de contopire (4 ani, 5 luni, 20 de zile), fiind deduse perioadele de arest preventiv deja executate de 3 luni, 23 zile.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că au fost deja deduse de către autoritățile judiciare din Italia perioadele de privare de libertate executate, în mod greșit prima instanță a procedat din nou la deducerea celor 3 luni și 23 de zile de arest preventiv din restul de pedeapsă de 4 ani, o lună și 27 zile închisoare.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, care se referă la respingerea cererii autorităților italiene de arestare provizorie a persoanei condamnate, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, măsurile preventive pot fi dispuse doar înainte de pronunțarea sentinței asupra cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare, or prima instanță a respins cererea formulată tocmai prin sentința de recunoaștere a hotărârilor de condamnare. Având în vedere stadiul procesual actual și soluția ce urmează a fi pronunțată, în raport cu dispozițiile mai sus menționate, instanța de control judiciar nu mai are posibilitatea de a dispune arestare provizorie a persoanei condamnate A., titlul în baza căruia se va dispune încarcerarea fiind cel prevăzut de art. 555 alin. (1) C. proc. pen., respectiv prin emiterea mandatului de executare a pedepsei și nu în baza unui mandat de arestare.

Față de aceste considerente, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Va desființa în parte sentința penală și rejudecând:

Va înlătură dispoziția privind deducerea din pedeapsa de 4 ani, o lună și 27 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. a următoarelor perioade deja executate: 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.08.2014 și 09.10.2019.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Desființează în parte sentința penală și rejudecând:

Înlătură dispoziția privind deducerea din pedeapsa de 4 ani, o lună și 27 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. a următoarelor perioade deja executate: 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.08.2014 și 09.10.2019.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2022.

GGC - ED