ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2025

HOTĂRÂRE

06.11.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din 06 noiembrie 2025

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135/PI din 24 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A. cu privire la sentința penală nr. 238/PI/din data de 05.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.11.2022.

Pentru a hotărî în acest sens, s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 238/PI din data de 05.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Timișoara, rămasă definitivă la data de 11.11.2022 prin neapelare, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de transfer într-un penitenciar din România referitor la persoana condamnată A., cerere formulată de autoritățile judiciare italiene și, în consecință: în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis în parte cererea formulată de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Portdenone, Italia și s-a dispus recunoașterea următoarelor sentințe penale:

- sentința penală nr. 3523/2016 pronunțată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R.; nr. 4814/2015 a Curții de Apel din Veneția, secția a II-a Penală, în reformarea sentinței nr. 666/2016 a Tribunalului din Treviso, din data de 31.03.2016, rămasă definitivă la data de 20.02.2018 prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă;

- sentința penală nr. 463/2016 pronunțată la data de 01.06.2016 în dosarul nr. x/2014 R.G.N.R.; 3246/2015 R.G.GIP. al Tribunalului din Pordenone, confirmată prin sentința penală nr. 879/2017 a Curții de Apel din Veneția, din data de 02.03.2017, rămasă definitivă la data de 16.11.2018 prin care s-a dispus condamnarea susnumitului la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea a 22 de infracțiunii, în conformitate cu dispozițiile C. pen. italian;

- sentința penală nr. 422/2019 pronunțată la data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2017 R.G.DIB.; nr. 1622/2012 R.G.N.R. al Tribunalului din Udine, rămasă definitivă la data de 04.06.2019 prin care a fost condamnat susnumitul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat;

- sentința penală nr. 697/2018 pronunțată la data de 25.07.2018 în dosarul nr. x R.G.N.R.; nr. 14/18 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, confirmată prin sentința nr. 88/2020 a Curții de Apel din Trieste, din data de 20.01.2020, rămasă definitivă la data de 07.09.2020 prin care a fost condamnat susnumitul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

S-a dispus executarea pedepsei rezultante de 9 ani și 9 luni închisoare precum și transferarea persoanei condamnate A. și executarea în regim de detenție pe teritoriul României a restului de pedeapsă 9 ani și 9 luni închisoare din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare și 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 73 din C. pen. s-a scăzut din pedeapsă, perioada executată din data de 14.11.2018, la zi.

În baza art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinței.

Verificând actele dosarului, instanța a constatat că din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Republica Italia depus la dosarul nr. x/2022, a rezultat că numitul A. a fost condamnat prin 7 sentințe la o pedeapsă rezultantă de 11 ani, 11 luni închisoare și o lună arest. Din această pedeapsă au fost deduse perioadele executate pentru un total de 1 an și 17 zile închisoare, rămânând de executat un rest de pedeapsă rezultantă de 10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare și o lună arest.

Prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia s-a solicitat recunoașterea sentințelor și transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării unui rest de pedeapsă de 3943 zile închisoare (10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare și 1 lună de arest), din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare și 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018 și din care a executat 898 de zile (2 ani, 5 luni și 28 zile) închisoare, conform calculului efectuat la data de 11.05.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 26.10.2029.

S-a menționat că, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara a recunoscut 4 sentințe respectiv sentința penală nr. 3523/2016, pronunțată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R.; nr. 4814/2015 a Curții de Apel din Veneția, secția a Il-a Penală, în reformarea sentinței nr. 666/2016 a Tribunalului din Treviso, din data de 31.03.2016, rămasă definitivă la data de 20.02.2018, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare; sentința penală nr. 463/2016, pronunțată la data de 01.06.2016 în dosarul nr. x/2014 R.G.N.R.; 3246/2015 R.G.GIP. al Tribunalului din Pordenone, confirmată prin sentința penală nr. 879/2017 a Curții de Apel din Veneția, din data de 02.03.2017, rămasă definitivă la data de 16.11.2018 (sentința 4 din certificat), prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare; sentința penală nr. 422/2019, pronunțată la data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2017 R.G.DIB.; nr. 1622/2012 R.G.N.R. al Tribunalului din Udine, rămasă definitivă la data de 04.06.2019 (sentința 5 din certificat), prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare; sentința penală nr. 697/2018, pronunțată la data de 25.07.2018 în dosarul nr. x R.G.N.R.; nr. 14/18 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, confirmată prin sentința nr. 88/2020 a Curții de Apel din Trieste, din data de 20.01.2020, rămasă definitivă la data de 07.09.2020 (sentința 7 din certificat), prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare. Aceste pedepse cumulate (2 ani și 9 luni + 6 ani + 6 luni +6 luni) însumează o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 9 luni închisoare, cum corect s-a dispus și prin sentința penală nr. 238 din data de 05.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2022. Din această pedeapsă de 9 ani și 9 luni închisoare, s-a dedus perioada executată de la data de 14.11.2018 până la data pronunțării sentinței, respectiv 05.10.2022.

Astfel, susținerea petentului că pedeapsa rezultantă din cele 7 sentințe este de 10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare și 1 lună de arest este nereală. Așa cum s-a arătat, potrivit certificatului emis de autoritățile judiciare din Italia, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani, 11 luni închisoare și 1 lună de arest, din care au fost deduse perioadele executate pentru un total de 1 an și 17 zile închisoare, rămânând de executat un rest de 3943 zile închisoare (10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare și 1 lună de arest).

Referitor la solicitarea petentului din cererea de contestație la executare, de deducere a perioadei executate în Italia și în România, s-a menționat că la termenul de judecată din data de 03.06.2025, petentul și-a precizat contestația arătând că nu mai susține această solicitare întrucât a mai formulat anterior o contestație la executare care s-a soluționat definitiv, prin care s-a stabilit că acea perioadă a fost dedusă.

Împotriva sentinței penale nr. 135/PI din 24 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, persoana condamnată A. a formulat contestație.

În susținerea contestației, persoana condamnată a arătat că a fost transferat în România din Italia pentru a executa o pedeapsă care se compunea din 7 sentințe, care aveau în total o durată de 10 ani 11 luni 13 zile, că din cele 7 sentințe i-au fost recunoscute, de către autoritățile judiciare din România, doar 4 sentințe, rămânând nerecunoscute 3 sentințe a căror durată de pedeapsă era de 2 ani și 3 luni. Astfel, consideră că, în situația în care se scad din totalul pedepselor, cele 3 sentințe nerecunoscute, respectiv 2 ani și 3 luni închisoare, rămân de executat 8 ani, 8 luni și 13 zile. În opinia contestatorului, Curtea de Apel Timișoara a stabilit în mod eronat că trebuie să execute o pedeapsă de 9 ani și 9 luni.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, reglementarea urmărind a evita transformarea acestui mijloc procesual într-o cale care să împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

În esență, criticile formulate au privit faptul că nu s-a făcut corect calculul pedepselor, de către instanța care a pronunțat hotărârea de recunoaștere. Acesta a susținut că cumulul pedepselor era de 8 ani, 8 luni și 13 zile și nu 9 ani și 9 luni cum a reținut instanța în hotărârea de recunoaștere.

Obiectul procedurii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167, motiv față de care, Înalta Curte reține că, relativ la hotărârile de condamnare prezentate au fost efectuate verificări sub aspectul: dacă hotărârea este definitivă și executorie; dacă fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil.

Totodată, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea se face pentru fiecare infracțiune în parte, operațiune ce a fost realizată în cauză.

În acest sens, în mod corect, a constatat prima instanță că din cele 7 hotărâri, prin sentința penală nr. 238/PI din data de 05.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara a recunoscut 4 sentințe:

Astfel, s-a stabilit că pedeapsa rezultantă este de 9 ani și 9 luni închisoare (compusă din totalul pedepselor de 6 ani, 2 ani și 9 luni, și două pedepse de 6 luni), iar prin aceeași sentință, în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 73 din C. pen. s-a scăzut din pedeapsă, perioada executată din data de 14.11.2018, la zi, respectiv 05.10.2022, data pronunțării sentinței.

Contestatorul a arătat că pedeapsa rezultantă din cele 7 sentințe este de 10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare, însă, Înalta Curte constată că, din cuprinsul certificatul emis de autoritățile judiciare italiene, care a stat la baza sesizării Curții de Apel Timișoara, rezultă că numitul A. se află în executarea unui rest de pedeapsă de 3943 zile (10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare și 1 lună de arest) închisoare, din totalul unei pedepse de 11 ani, 11 luni închisoare și 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018 și din care a executat 898 de zile (2 ani, 5 luni și 28 zile) închisoare, conform calculului efectuat la data de 11.05.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 26.10.2029.

Astfel, în certificatul emis de autoritățile italiene se menționează că pedeapsa rezultantă este de 11 ani, 11 luni închisoare și 1 lună de arest din care executate 898 de zile (2 ani, 5 luni și 28 zile) închisoare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 135/PI din 24 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 135/PI din 24 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.

Sursă