ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2025

Ședința publică din data de 13 martie 2025

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/PI din data de 16 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 238/PI/05.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă la data de 11.11.2022, prin neapelare, dispunându-se obligarea contestatorului la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată, la data de 06.12.2024, pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2024, condamnatul A. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele său, deducerea perioadei executate până în prezent, atât în România cât și în Italia, și emiterea unui nou mandat de executare pentru o pedeapsa de 8 ani, 8 luni și 13 zile închisoare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în condițiile în care, dintre cele 7 sentințe pronunțate de autoritățile statului italian, care cumulau, în total, o pedepsă de 10 ani, 11 luni și 13 zile, autoritățile judiciare române au recunoscut doar 4 sentințe, iar restul de 3 sentințe nerecunoscute cumulau o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, este evident că instanța națională a stabilit, în mod eronat, că trebuie să execute o pedeapsă de 9 ani și 9 luni închisoare, în realitate, pedeapsa de executat fiind de 8 ani, 8 luni și 13 zile închisoare.

În acest sens, a arătat că din pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 3523/2016 pronunțată la data de 18.10.2016 în dosar nr. x/2016 RGNR, nr. 4814/2015 al Curții de Apel din Veneția, a executat 1 an și 17 zile începând cu data de 03.05.2017 și până la data de 19.05.2018, când s-a sustras de la măsura arestului la domiciliu (aspect recunoscut și de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală nr. 153/A din 03.06.2024). Prin urmare, din totalul pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare a rămas un rest de 1 an, 8 luni și 13 zile, care, adunat cu pedeapsa cumulată de 6 ani și 6 luni închisoare stabilită prin celelalte 3 sentințe recunoscute de statul român, conduce la o pedeapsă de executat de 8 ani, 8 luni și 13 zile închisoare. Tocmai de aceea apreciază că în mandatul de executare a pedepsei s-a strecurat o eroare de calcul, astfel că se impune remedierea acesteia.

Astfel învestită, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 238/PI/05.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă la data de 11.11.2022, prin neapelare, Curtea de Apel Timișoara a admis, în parte, cererea formulată de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Portdenone (Italia), dispunând recunoașterea următoarelor sentințe penale pronunțate de autoritățile judiciare italiene față de A.: sentința penală nr. 3523/2016, pronunțată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R., nr. 4814/2015 al Curții de Apel din Veneția, secția a II-a Penală, în reformarea sentinței nr. 666/2016 a Tribunalului din Treviso, din data de 31.03.2016, rămasă definitivă la data de 20.02.2018, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă; sentința penală nr. 463/2016, pronunțată la data de 01.06.2016 în dosarul nr. x/2014 R.G.N.R., 3246/2015 R.G.GIP. al Tribunalului din Pordenone, confirmată prin sentința penală nr. 879/2017 din data de 02.03.2017 a Curții de Apel din Veneția, rămasă definitivă la data de 16.11.2018, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea a 22 de infracțiunii; sentința penală nr. 422/2019, pronunțată la data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2017 R.G.DIB., nr. 1622/2012 R.G.N.R. al Tribunalului din Udine, rămasă definitivă la data de 04.06.2019, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat; sentința penală nr. 697/2018, pronunțată la data de 25.07.2018 în dosarul nr. x R.G.N.R., nr. 14/18 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, confirmată prin sentința nr. 88/2020 din data de 20.01.2020 a Curții de Apel din Trieste, rămasă definitivă la data de 07.09.2020, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

Ca urmare, a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă de 9 ani și 9 luni închisoare din totalul pedepsei de 11 ani, 11 luni închisoare + 1 lună de arest și deducerea din pedeapsă a perioadei executate din data de 14.11.2018 la zi.

Prin aceeași hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea autorităților judiciare din Italia privind recunoașterea și executarea în România a următoarelor sentințe pronunțate față de A.: nr. 167/2018, pronunțată la data de 21.02.2018 în dosarul nr. x/2016 R.G.N.R.; nr. 44/2018 R.G. Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, rămasă definitivă la data de 21.09.2018 (sentința 2 din certificat), prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "evadare"; nr. 51/2020, pronunțată la data de 21.01.2020 în dosarul nr. x R.G.N.R.; nr. 17/20 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, rămasă definitivă la data de 27.05.2020 (sentința 6 din certificat), prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evadare"; nr. 673/2018, pronunțată la data de 19.07.2018 în dosarul nr. x/2015 R.G.N.R.; nr. 138/2018 R.G.Trib. al Tribunalului Ordinar din Pordenone, rămasă definitivă la data de 10.10.2018 (sentința 3 din certificat), prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 lună de arest pentru săvârșirea infracțiunii de "deținere de arme albe proprii, fără declararea lor anterioară".

Pentru a pronunța această soluție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 doar cu privire la cele patru sentințe recunoscute, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin decizia de executare a pedepselor concurente emisă de Procuratura Republicii de la lângă Tribunalul Ordinar Pordenone s-a stabilit că A. a fost condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 3943 zile (10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare + 1 lună de arest) închisoare din totalul pedepsei de 11 ani, 11 luni închisoare + 1 lună de arest, a cărei executare a început la data de 14.11.2018 și din care a executat 898 de zile (2 ani, 5 luni și 28 zile) închisoare, conform calculului efectuat la data de 11.05.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 26.10.2029.

Notând însă că pedeapsa rezultantă de 10 ani, 10 luni și 13 zile închisoare + 1 lună de arest stabilită de autoritățile judiciare italiene depășește totalul pedepselor aplicate prin sentințele recunoscute pentru infracțiunile concurente, instanța, în temeiul art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a adaptat-o, reducând-o (prin operațiunea de contopire pe criteriul cumulului aritmetic), la 9 ani și 9 luni închisoare (compusă din totalul pedepselor recunoscute de 6 ani, 2 ani și 9 luni și două pedepse de 6 luni).

Totodată, prima instanță a constatat că persoana condamnată A. a mai formulat o cerere având ca obiect contestație la executare, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Timișoara, soluționat prin sentința penală nr. 153/A din 03.06.2024, în cuprinsul căreia s-au reținut următoarele:

"La solicitarea instanței, s-au comunicat de către Procuratura Republicii de la lângă Tribunalul Ordinar Pordenone, decizia de executare a pedepselor și ordinul de încarcerare emis de această instituție la data de 13.10.2022 precum și certificatul privind executarea pedepselor emis de Procuratura Republicii de la lângă Tribunalul Ordinar Treviso, având nr. 488/2018.

Din cuprinsul deciziei de executare de pedepse concurente cu mandat de încarcerare emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone la data de 20.01.2021, având numărul de referință SIEP 25/2021, aflată la filele x verso-31 în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, rezultă că au fost deduse următoarele perioade de arest executate de contestator în Italia, ca măsuri preventive sau pedepse astfel:

- din sentința de condamnare din 08.10.2014 emisă de Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul din Pordenone, irevocabilă la data de 08.11.2014, în baza căreia contestatorul a fost condamnat la 1 an, 6 luni închisoare și 800 euro amendă:

- de la 03.07.2015 la 19.11.2015-"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al acestei procuraturi"

- de la 20.11.2015 la 13.05.2016 -"perioada de executare a pedepsei în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al acestei procuraturi"

- din sentința de condamnare din 28.09.2015 emisă de Tribunalul din Treviso, irevocabilă la data de 16.05.2016, în baza căreia a fost condamnat la 20 zile închisoare și 100 euro amendă:

- de la 14.05.2016 la 02.06.2016 -"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2014 SIEP al Procuraturii Republicii din Treviso"

- din sentința de condamnare din 21.02.2018 emisă de Tribunalul din Pordenone, irevocabilă la data de 30.03.2018, în baza căreia a fost condamnat la 11 luni închisoare și 1.100 euro amendă:

- de la 03.06.2016 la 01.05.2017 -"perioadă considerată calculabilă în legătură cu dosarul nr. x/2018 SIEP al acestei procuraturi"

Potrivit aceleiași decizii, dosar dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, contestatorul s-a aflat în arest la domiciliu din data de 03.05.2017 până în data de 19.05.2018, o durată de 1 an și 17 zile, până în momentul evadării, iar despre această perioadă se menționează că poate fi atribuită sentinței nr. 3523/2016 pronunțată de Curtea de Apel Venezia la data de 18.10.2016, reprezentând o "perioadă preexecutată".

Astfel la fila x verso, în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara în care s-a pronunțat hotărârea de recunoaștere a sentințelor de condamnare din Italia și a fost adaptată pedeapsa rezultantă, paragraful 3 din decizia de executare de pedepse concurente cu mandat de încarcerare emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pordenone la data de 20.01.2021, rezultă la modul evident din precizarea "Deduse perioadele pre-executate pentru un total de 1 an și 17 zile" că perioada invocată de contestator a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 11 ani și 11 luni de autoritățile italiene, rezultând că restul de pedeapsă rămas de executat a fost de 10 ani 10 luni și 13 zile."

Deopotrivă, a reținut că sentința penală anterior menționată a rămas definitivă prin respingerea contestației de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 611 din 18.09.2024, în cuprinsul căreia s-a reținut, în esență, că solicitarea condamnatului de a-i fi dedusă perioada executată din 03.05.2017 până la 19.05.2018 este neîntemeiată întrucât aceasta a fost deja dedusă din pedeapsa rezultantă de 11 ani și 11 luni închisoare.

În contextul acestor rețineri, prima instanță a concluzionat că, pe lângă faptul că motivele invocate în contestație au fost deja analizate anterior, existând, prin urmare, autoritate de lucru judecat, condamnatul mai invocă și o "eroare de calcul matematic" a instanței care a recunoscut hotărârile pronunțate de autoritățile italiene, deși nu a contestat sentința de recunoaștere, aceasta dobândind putere de lucru judecat.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, remedierea erorii strecurate în calculul pedepsei rezultante stabilite ca urmare a recunoașterii parțiale a hotărârilor de condamnare emise de autoritățile judiciare italiene pe numele său, dispusă prin sentința penală nr. 238/PI/05.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022.

În acest sens a arătat că, în condițiile în care pedeapsa rezultantă stabilită de autoritățile judiciare italiene prin raportare la toate cele 7 hotărâri de condamnare străine este de 10 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, ca efect al recunoașterii doar a 4 dintre acestea, pedeapsa de executat este de 8 ani, 8 luni și 13 zile, cuantum rezultat din scăderea din pedeapsa cumulată sus-menționată (10 ani, 11 luni și 13 zile închisoare) a duratei totale a pedepselor stabilite prin cele 3 hotărâri de condamnare nerecunoscute, care este de 2 ani și 3 luni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 februarie 2025, sub nr. x/2024.

La termenul fixat în cauză, 13 martie 2025, apărătorul desemnat din oficiu a susținut fidel criticile formulate în scris de către contestatorul condamnat, concluziile acestuia, ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauzei, formulată la data de 6 decembrie 2024, contestatorul A. a invocat, ca impediment la executare, calculul matematic greșit al pedepsei de 9 ani și 9 luni închisoare (în executarea căreia se află), susținând că, aceasta fiind rezultatul recunoașterii doar a 4 dintre cele 7 hotărâri de condamnare a căror recunoaștere au solicitat-o autoritățile judiciare italiene, cuantumul ei este egal cu diferența dintre pedeapsa rezultantă executabilă de 10 ani, 11 luni și 13 zile închisoare (stabilită de autoritățile judiciare italiene prin raportare la toate cele 7 hotărâri de condamnare străine) și durata totală de 2 ani și 3 luni închisoare rezultată din cumularea pedepselor aplicate prin cele 3 hotărâri de condamnare nerecunoscute, adică de 8 ani, 8 luni și 13 zile.

A mai arătat că, de altfel, la același cuantum se ajunge și prin cumularea restului de 1 an, 8 luni și 13 zile [rămas din pedeapsa de 2 ani și 9 luni (aplicată prin sentința penală recunoscută nr. 3523/2016, pronunțată la data de 18.10.2016 în dosarul nr. x/2016 - R.G.N.R., nr. 4814/2015 al Curții de Apel din Veneția), ca urmare a executării unei perioade de 1 an și 17 zile, aspect recunoscut atât de autoritățile italiene, cât și de Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 238/PI/05.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022 (rămasă definitivă la data de 11.11.2022, prin neapelare)] la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare rezultată din cumularea aritmetică a celorlalte 3 hotărâri de condamnare recunoscute.

Învestită cu soluționarea acestei cereri, prima instanță s-a limitat la o analiză pur formală a contestației la executare formulate de condamnatul A., neprocedând la o evaluare concretă și efectivă a argumentelor faptice pe care se sprijină aceasta și nici a cazului prev. de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. care ar putea fi incident în cauză.

Astfel, chemată a evalua, în cadrul prevăzut de art. 598 C. proc. pen., cererea prin care condamnatul A. a invocat, în concret, calculul matematic greșit al cuantumului pedepsei în executarea căreia se află, prima instanță și-a limitat demersul analitic la trecerea în revistă a hotărârii de recunoaștere (parțială) prin care a fost aplicată pedeapsa și a unora dintre argumentele care au stat la baza acesteia, respectiv a considerentelor pentru care a fost respinsă contestația la executare anterioară, prin care condamnatul a invocat nededucerea, din pedeapsa rezultantă stabilită în procedura recunoașterii, a perioadei de 1 an și 17 zile executate în staul italian în perioada 03.05.2017 -19.05.2018, după care a concluzionat că demersul judiciar al contestatorului este nefondat, întrucât motivele invocate în susținerea acestuia "au fost analizate anterior de instanța de judecată, existând autoritate de lucru judecat", iar referitor la "eroarea de calcul matematic" operează puterea de lucru judecat a hotărârii de recunoaștere.

Altfel spus, învestită cu cererea condamnatului A. anterior prezentată, în primul rând, prima instanță nu a examinat critic argumentele faptice concrete invocate în susținerea acesteia, întrucât, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, a reținut ca motiv principal și determinant al contestației la executare - omisiunea deducerii, din pedeapsa de executat aplicată contestatorului în procedura recunoașterii, a perioadei de 1 an și 17 zile executată în Italia - aspect neinvocat, însă, în cuprinsul cererii de față, iar doar ca argument subsidiar și în mod cu totul lapidar - și eroarea de calcul matematic al pedepsei - efectiv invocată de către contestator în actuala procedură.

În consecință, prima instanță nu a analizat în mod efectiv susținerile contestatorului, respingând contestația la executare pentru argumente parțial străine de motivele concrete invocate în susținerea ei și, totodată, fără a face o minimă evaluare a împrejurării dacă, în contextul particular al speței, raportat la documentele comunicate de autoritățile judiciare italiene în procedura de transfer, o eroare de calcul matematic al pedepsei de natura celei invocate de contestator (critică evident distinctă de cea invocată în susținerea celei dintâi contestații la executare), ar putea constitui sau nu o nelămurire cu privire la executarea pedepsei aplicate de autoritățile italiene prin cele patru hotărâri recunoscute de autoritatea judiciară română, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împrejurarea că hotărârea de recunoaștere parțială prin care a fost stabilită pedeapsa de executat a rămas definitivă nu constituie un veritabil impediment în examinarea susținerilor contestatorului, deoarece de esența contestației la executare întemeiate pe cazul legal anterior menționat este tocmai evaluarea acelor neclarități care afectează o hotărâre definitivă. Or, formal, pretinsa eroare de calcul cu privire la determinarea duratei pedepsei efectiv rămase de executat în urma recunoașterii a doar patru dintre cele șapte hotărâri de condamnare străine - ca o consecință a scăderii greșite, din restul total de pedeapsă stabilit de autoritățile italiene, a duratei pedepselor ce nu au fost recunoscute de instanța română - se poate circumscrie cazului de contestație la executare invocat de condamnat.

O astfel de abordare a cauzei de către prima instanță - care nu a decelat cu exactitate temeiurile de fapt și de drept ale contestației la executare și nu a statuat în mod critic asupra acestora - conferă examenului efectuat asupra cererii condamnatului A. un caracter pur formal, ceea ce afectează legalitatea soluției pronunțate în astfel de condiții și impune, cu necesitate, desființarea ei și rejudecarea cauzei.

Ca urmare, efectuarea verificărilor privind incidența sau nu în cauză a cazului de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prin raportare la susținerile concrete ale contestatorului și toate datele și informațiile existente la dosar, dar și exigențele respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie impun reluarea judecății în fața primei instanțe, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Față de cele arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen. și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 4/PI din data de 16 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara, urmând ca, în cursul rejudecării, prima instanță să clarifice temeiurile faptice și juridice ale contestației la executare formulate și să evalueze în concret efectele juridice ale aspectelor invocate de condamnat asupra pedepsei executabile.

Urmare soluției dispuse, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 360 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 4/PI din data de 16 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2025.