ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2024

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181/PI din data de 28 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 599 C. proc. pen.. raportat la art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către condamnatul A. , împotriva sentinței penale nr. 188/PI/10.08.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală în dosar nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022, de recunoaștere a s.p. nr. N 199/2019-Reg. nr. 3357/2018 JAP-RGNR/n 1519/2018 pronunțată de Tribunalul din Ferrara.

În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 21.05.2024 pe rolul instanței, petentul condamnat a formulat contestație la executare cu privire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 197/10.08.2022 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza sentinței penale nr. 188/PI/10.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare.

S-a reținut că petentul condamnat a solicitat în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se ivește o nelămurire la hotărârea care se execută) raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., să se constate prin punerea în executare a hotărârilor penale definitive emise de instanțele din Italia, recunoscute de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală 188/PI/10.08.2022 în dosarul nr. x/2022, existența concursului de infracțiuni, în baza art. 38 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen.; să se dispună de către instanța de executare, anularea mandatului de executare emis nr. 197/10.08.2022 și emiterea unui nou mandat de executare, precum și să se dispună în baza art. 40 alin. (2) și (5) C. pen. raportat la art. 39 C. pen. contopirea pedepselor și deducerea perioadei executate de 3 luni și 18 zile precum și durata reținerii din data de 02.05.2022 dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și durata arestării executată în baza mandatelor de arestare nr. x/MEA/03.05.2022, nr. 41/MEA/16.05.2022 emise de Curtea de Apel Timișoara, respectiv din data de 03.05.2022 la zi.

Astfel, s-a reținut în esență că petentul a arătat că a fost emis un mandat de executare a pedepsei la data de 10.08.2022 cu nr. 197/2022, solicitându-se să se constate că cele două infracțiuni, pentru care A. a fost condamnat definitiv de instanțele italiene sunt concurente și să se dispună contopirea acestora. S-a solicitat ca în baza art. 39 C. pen. să se aplice pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și să se dispună deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate și anume 3 luni și 18 zile precum și durata reținerii din data de 02.05.2022 dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și durata arestării executată în baza mandatelor de arestare nr. x/MEA/03.05.2022, nr. 41/MEA/16.05.2022 emise de Curtea de Apel Timișoara, respectiv din data de 03.05.2022 la zi.

S-a invocat Decizia nr. 1/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că în motivarea acesteia se regăsesc următoarele aspecte: Dispoziții speciale privind faza de executare a hotărârilor penale sunt prevăzute în art. 585 alin. (1) lit. a) din secțiunea 1, intitulată "Schimbări în executarea unor hotărâri", a capitolului III, denumit "Alte dispoziții privind executarea", din titlul V ("Executarea hotărârilor penale") al C. proc. pen. (în continuare C. proc. pen..). Potrivit acestui text legal, o persoană condamnată poate solicita modificarea pedepsei dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza altei hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni. Aceste dispoziții legale trebuie interpretate prin raportare la art. 40 alin. (2) și (5) din C. pen., care prevede că dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă, urmând a se ține seama și de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o infracțiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

S-a arătat că solicitarea având ca obiect constatarea existenței concursului între infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunțate de către instanțe din România și hotărâri pronunțate de către autorități judiciare străine și contopirea pedepselor, pentru ca, în final, să se deducă din pedeapsa rezultantă inclusiv perioada de timp executată în străinătate, se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., fiind o cerere de modificare de pedepse.

Cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătorești române și hotărâri judecătorești străine, cu consecința recunoașterii efectelor acestei situații juridice în planul tratamentului sancționator, în principal, în privința deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracțiunile ce compun concursul de infracțiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate.

S-a reținut că prin prezenta contestație la executare, petentul a solicitat să se dispună contopirea pedepselor, aplicarea celei mai grele pedepse de 2 ani 10 luni închisoare, la care să se adauge un spor de o treime din pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare și să se dispună deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani 5 luni și 10 zile, a perioadei executate; să se anuleze mandatul de executare nr. 197/10.08.2022 emis și să se dispună emiterea unui nou mandat de executare.

Sub aspectul probatoriului instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: copia sentinței penale nr. 188/PI din data de 10.08.2022 cu mențiunea datei rămânerii definitive înaintată de Biroul de executări penale - Curtea de Apel Timișoara, copie de pe cazierului judiciar pe numele petentului, adresă nr. 40159/PDTSMH/10.06.2024 emisă de către Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, copia MEPI nr. 197/PI/2022 din data de 10.08.2022 emis de către Curtea de Apel Timișoara.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel Timișoara a reținut în esență că petentul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 197/10.08.2022 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza sentinței penale nr. 188/PI/10.08.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă la data de 17.08.2022 prin necontestare, pentru o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.

Prin sentința penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a refuzat executarea mandatului european de arestare emis la data de 01.04.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara, Italia, nr. de referință 344/2021 SIEP, cu privire la executarea unei pedepse de 5 ani și 2 luni închisoare, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale nr. N 276/2019-Reg Gen n 464/2019 JAP RGNR n 888/2019 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Ferrara, confirmată de Curtea de Apel din Bologna în data de 05.06.2021, definitivă în data de 12.10.2021, inclusă în ordinul de executare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, privind persoana condamnată A., prin care acesta a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 110, art. 628 alin. (1), (2) și 3 n 1, art. 582, 585, 576 n. 1, art. 61 n. 2, art. 62 n. 6 și art. 69 alin. (3) C. pen. Italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 233 din C. pen. român, infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 99 alin. (3) teza a II a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut pe cale incidentală sentința penală nr. N 199/2019-Reg Gen nr. 3357/2018 JAP-RGNR n 1519/2018 pronunțată de Tribunalul din Ferrara, rămasă definitivă la data de 28.10.2019, inclusă în ordinul de executare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, privind persoana condamnată A., prin care acesta a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată inițial, apoi revocată suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută art. 110 din C. pen. Italian și art. 3 n. 8, art. 4 n. 1 L, art. 4 n. 7 L din Legea nr. 75/1958, faptă incriminată de legea penală română prin art. 213 alin. (1) din C. pen. român, infracțiunea de proxenetism.

În baza art. 99 alin. (3) teza a II a din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a Ordinului de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021 prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare, din care persoana solicitată a executat în Italia 3 luni și 18 zile, restul de pedeapsă care a rămas de executat fiind de 4 ani 10 luni și 12 zile și s-a dispus executarea în România de către condamnatul A. a pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare.

Instanța a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., "(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

S-a menționat că prin intermediul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat, cu alte cuvinte, pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege în termenul prevăzut de aceasta și nu se pot folosi alte mijloace procesuale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Astfel, în cauză, a reținut prima instanță că petentul A. a solicitat să se constate că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv de instanțele italiene sunt concurente și să se dispună contopirea potrivit dispozițiilor art. 39 C. pen., în sensul de a se aplica pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Instanța de fond a reținut că în cazul de față nemulțumirea condamnatului privind cuantumul pedepsei rezultante stabilite prin Ordinul de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 emis de Parchetul din Ferrara în data de 09.11.2021, urmare a contopirii a două pedepse aplicate în Italia prin cumul aritmetic și recunoscute spre executare în România ca atare, nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, așa cum este aceasta definită prin prisma celor reglementate de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

A constatat prima instanță că nu sunt aplicabile în cauză considerentele Deciziei nr. 1/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 19 martie 2018, invocate de către contestator, menționând că prin această decizie "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 140

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-au stabilit următoarele: Cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire."

S-a menționat că în dosarul nr. x/2022, în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 302/2004, Titlul III privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, ca urmare a constatării incidenței art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) teza II, Curtea de apel a refuzat executarea mandatului european de arestare emis la data de 01.04.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ferrara, Italia, nr. de referință 344/2021 SIEP, cu privire la executarea unei pedepse de 5 ani și 2 luni închisoare, și a procedat la recunoaște pe cale incidentală a două sentințe penale pronunțate de instanțele italiene, ambele cuprinse în ordinul de executare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021, și s-a recunoscut pe cale incidentală inclusiv acel Ordin de executare pentru încarcerare prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.

A reținut prima instanță că această sentință penală, nr. 188/PI/10.08.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022 nu a fost contestată de condamnat, intrând în sfera autorității de lucru judecat atât sub aspectul dispozitivului cât și considerentelor acesteia, apreciind astfel că motivele invocate prin prezenta contestație la executare de către contestator vizând mecanismul de contopire a celor două pedepse recunoscute, puteau fi analizate doar cu ocazia judecării fondului cauzei (de recunoaștere pe cale incidentală, în baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 a hotărârilor penale străine, subsecvent refuzului de executare a mandatului european de arestare) în primă instanță și în contestație.

În concluzie, s-a constatat că deși se invocă o nelămurire privind hotărârea ce se execută, argumentele contestatorului - condamnat tind la modificarea substanțială a hotărârii care se execută, critici care nu puteau fi valorificate decât prin exercitarea căii de atac a contestației, drept de care nu a uzat.

În consecință, reținându-se că prin contestația la executare prevăzută în art. 598 C. proc. pen. nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat ce ține de incriminare, respectiv nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, în baza art. 599 C. proc. pen.. raportat la art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 188/PI/10.08.2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală în dosar nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022, de recunoaștere a s.p. nr. N 199/2019-Reg. nr. 3357/2018 JAP-RGNR/n 1519/2018 pronunțată de Tribunalul din Ferrara.

*****

Împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 28.06.2024 a Curții de Apel Timișoara a formulat prezenta contestație condamnatul A., prin apărător ales.

Prin motivele de contestație depuse la dosar, apărarea contestatorului A. a invocat nelegalitatea sentinței penale nr. 181/PI/28.06.2024, motivat de faptul că prima instanță nu a calificat cererea contestatorului ca fiind o cerere de modificare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Astfel, a arătat că, într-adevăr, cererea formulată de condamnatul A. poartă denumirea de contestație la executare și este adevărat că temeiul de drept invocat în cerere este art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., însă față de capetele de cerere, conținutul și motivele invocate de către condamnat în susținerea cererii, se poate observa că este vorba de o veritabilă cerere de modificare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

A arătat apărarea că solicitarea având ca obiect constatarea existenței concursului între infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunțate de către instanțe din România și hotărâri pronunțate de către autorități judiciare străine și contopirea pedepselor, pentru ca, în final, să se deducă din pedeapsa rezultantă inclusiv perioada de timp executată în străinătate, se încadrează, în drept, în dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse.

În opinia apărării, cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătorești române și hotărâri judecătorești străine, cu consecința recunoașterii efectelor acestei situații juridice în planul tratamentului sancționator, în principal, în privința deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracțiunile ce compun concursul de infracțiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate, respectiv evitarea executării unor pedepse prin aplicarea unui cumul aritmetic.

În final, prin motivele de contestație, apărarea contestatorului a susținut că instanța de fond trebuia să califice cererea intitulată "contestație la executare" ca fiind o cerere de modificare a pedepsei și aplicând prevederile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. să decline cererea instanței competente.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.07.2024, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 08.10.2024, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin sentința penală contestată în prezenta cauză, nr. 181/PI din data de 28.06.2024 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată, în esență, reținându-se că, în speță, cererea contestatorului petent prin care acesta a solicitat să se constate că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv de instanțele italiene sunt concurente și să se dispună contopirea potrivit dispozițiilor art. 39 C. pen., în sensul de a se aplica pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, precum și deducerea perioadelor executate, reprezintă în realitate o modificarea substanțială a hotărârii care se execută, aducându-se atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de recunoaștere, reținându-se astfel că au fost formulate critici care nu puteau fi valorificate decât cu prilejul soluționării, în fond și calea de atac, a cauzei ce a avut ca obiect recunoașterea pe cale incidentală a pedepselor aplicate de autoritatea străină în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 (dosar nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara).

Fără a relua argumentele judicios prezentate de prima instanță în cuprinsul hotărârii penale atacate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că este neîntemeiată contestația la executare formulată în cauză, întrucât pe această cale nu se poate proceda la modificarea unei hotărâri definitive și nici nu se poate dispune contopirea pedepselor a căror executare s-a dispus prin hotărârea de recunoaștere și punere în executare a pedepselor astfel recunoscute prin hotărâre definitivă - sentința penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022.

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește critica de nelegalitate a sentinței contestate invocată de apărarea contestatorului A. relativ la greșita calificare a cererii deduse judecății în raport de temeiul de drept aplicabil, în sensul de a se aprecia că în realitate cererea formulată de contestatorul condamnat reprezintă o cerere de modificare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și nu o contestație la executare întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, contrar celor invocate în calea de atac de față, contestatorul A. a învestit prima instanță cu o cerere de contestație la executare întemeiată de apărătorul ales al contestatorului pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se ivește o nelămurire la hotărârea care se execută) raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., (aspect confirmat și de apărarea contestatorului).

Conform cererii deduse judecății, dosar fond, intitulată contestație la executare de către contestatorul A., prin apărător, în baza dispozițiilor anterior menționate, s-a solicitat:

- să se constate, prin punerea în executare a hotărârilor penale definitive emise de instanțele din Italia, recunoscute de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală 188/PI/10.08.2022 în dosarul nr. x/2022, existența concursului de infracțiuni, în baza art. 38 din C. pen. cu aplicare art. 5 din C. pen.

- să se dispună de către instanța de executare, anularea mandatului de executare emis nr. 197/10.08.2022 și emiterea unui nou mandat de executare;

- să se dispună în baza art. 40 alin. (2) și (5) din C. pen. raportat la art. 39 din C. pen. contopirea pedepselor și deducerea perioadei executate de 3 luni și 18 zile precum și durata reținerii din data de 02.05.2022 dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și durata arestării executată în baza mandatelor de arestare nr. x/MEA/03.05.2022, nr. 41/MEA/16.05.2022 emise de Curtea de Apel Timișoara, respectiv din data de 03.05.2022 la zi.

Prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, în concret, a constatat că solicitarea petentului A. constă în cazul de față în nemulțumirea acestuia privind cuantumul pedepsei rezultante stabilite prin Ordinul de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 emis de Parchetul din Ferrara în data de 09.11.2021, urmare a contopirii a două pedepse aplicate în Italia prin cumul aritmetic și recunoscute spre executare în România și ca atare s-a apreciat că nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, așa cum este aceasta definită prin prisma celor reglementate de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., acesta fiind temeiul indicat în cererea dedusă judecății și aflată la dosarul cauzei, apărarea menționând teza enumerată în conținutul dispozițiilor legale evocate (când se ivește o nelămurire la hotărârea care se execută), cu referire la hotărârea pe care în prezent o execută persoana în cauză și în baza cărei a fost emis M.E.P.Î. nr. 197/2022 din 10.08.200 contestat în cauză.

Ca atare, față de cele reținute, nu poate fi primită solicitarea apărării formulată în calea de atac a contestației de față privind schimbarea temeiului de drept al cererii deduse judecății, neexistând motive de nelegalitate a sentinței atacate sub acest aspect, în mod corect reținându-se în cauză că solicitarea petentului condamnat A. vizează o cerere de contopire a pedepselor ce au format obiectul dosarului de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare pronunțate de instanțele din Italia față de acesta, instanța reținând că se critică pe calea contestației la executare pedeapsa aplicată de instanța străină prin ordinul de executare, respectiv prin cumul aritmetic.

De altfel, indiferent de calificarea temeiului de drept al unei astfel de solicitări, prezintă relevanță împrejurarea reținută în mod judicios și de către prima instanță, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reținând că demersul judiciar al contestatorului nu se încadrează în dispozițiile legale în condițiile în care motivele invocate de acesta prin care se solicită contopirea conform regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzut de dispozițiile legale române a celor două pedepse stabilite cu autoritate de lucru judecat prin cele două hotărâri din Italia recunoscute pe cale incidentală prin sentința penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022, repun de fapt în discuție fondul cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de recunoaștere și executare în România a pedepsei rezultante, aducându-se atingere autorității de lucru judecat, în cauza menționată dispunându-se recunoașterea pe cale incidentală inclusiv a Ordinului de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021 prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.

Pe de altă parte, se constată că persoana condamnată a mai formulat o cerere de modificare a pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Timiș în care s-a pronunțat decizia nr. 1209 din 15.12.2022, aflată la dosarul cauzei, avută în vedere de instanță în analizarea situației juridice a contestatorului, astfel că și din această perspectivă este neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de apărarea acestuia prin calea de atac de față.

În continuare, analizând sentința penală contestată în cauză, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată în cauză de contestatorul A. este legală și temeinică, neexistând motive pentru reformarea acesteia, instanța de control judiciar reținând la rândul său că prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, astfel că în această procedură nu pot fi examinate solicitările condamnatului de contopire, potrivit legii române, a pedepselor aplicate de autoritatea străină ori de a se aplica regimul sancționator al concursului de infracțiuni în ceea ce privește faptele pentru care a fost condamnat acesta în Italia, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 188/PI/10.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022.

În fapt, în speță, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată în realitate recunoașterea, prin sentința penală nr. 188/PI din data de 10.08.2022 a Curții de Apel Timișoara, a pedepselor aplicate contestatorului de către autoritățile din Italia, respectiv prin ordinul prin care s-a stabilit ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare (Ordinul de executare pentru încarcerare nr. 344/2021 SIEP emis de Parchetul din Ferrara în data de 9.11.2021 prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare), ordin care, de asemenea, a fost recunoscut în cauză în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.

Verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, se realizează, însă, în procedura reglementată de dispozițiile art. 99 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac împotriva hotărârii de recunoaștere anterior menționată, drept pe care condamnatul contestator din prezenta cauză nu l-a exercitat, sentința penală nr. 188/PI/10.08.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, fiind definitivă prin necontestare la data de 17.08.2022.

În concret, Înalta Curte conchide că solicitarea contestatorului de contopire a pedepselor aplicate de autoritățile judiciare italiene și de aplicare a regimului concursului de infracțiuni potrivit legii române pentru infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în Italia, nu pot forma obiectul examinării în această procedură, pe această cale neputându-se dispune contopirea pedepselor conform dispozițiilor din C. pen. român, așa cum s-a solicitat de către contestator prin prezenta cerere.

Împrejurarea că autoritățile judiciare străine au stabilit o anumită modalitate de contopire, în speță - cumulul aritmetic, nu poate face obiectul unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. sau pe dispozițiile art. 585 din C. proc. pen.

Deopotrivă, în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt aplicabile în cauză cele statuate prin Decizia nr. 1/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocată de contestator, această decizie reglementând o situație diferită de cea din cauza de față, având în vedere că, pe calea contestației la executare de față se contestă în concret modalitatea de stabilire a pedepsei de către instanța de condamnare, respectiv cea a cumulului aritmetic, aspect care nu poate face obiectul unei astfel de cereri.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În concluzie, în raport cu cele reținute în cauză și motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată că nu poate fi primită în procedura de față întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen., solicitarea contestatorului A. de a se constata că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv de instanțele italiene sunt concurente și să se dispună contopirea potrivit dispozițiilor art. 39 din C. pen., (în sensul de a se aplica pedeapsa cea mai grea, la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), precum și deducerea din pedeapsa astfel stabilită a perioadelor executate, întrucât pe această cale nu se poate modifica o hotărâre definitivă, respectiv nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, aducându-se atingere autorității de lucru judecat, pe această cale putându-se invoca doar incidente intervenite în cursul executării.

Prin urmare, contestația de față formulată de contestatorul A. este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru aceste considerente, constatând că soluția contestată în prezenta cauză este legală și temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 181/PI din data de 28 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 181/PI din data de 28 iunie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2024.