ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2022

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 181/PI din data de 03 august 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea sa, petentul condamnat A. a formulat o contestație la executare cu privire la Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 160/PI/2021 din 13.07.2021 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza Sentinței penale nr. 151/PI/2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din motivele contestației rezultând că a fost arestat 2 ani 4 luni și 9 zile de autoritățile italiene, din care a fost eliberat, fiind ulterior reîncarcerat de autoritățile române, pentru aceeași pedeapsă pe care a executat-o în Italia.

Curtea a arătat că prin Sentința penală nr. 1644/07.06.2022, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei cu privire la soluționarea contestației la executare, invocată din oficiu și, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Analizând contestația la executare formulată, curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 151/PI/2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 172 alin. (3) rap. la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia, de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și executare a pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.

Au fost recunoscute următoarele hotărâri penale de condamnare:

- Sentința penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunțată la data de 27.11.2012, rămasă definitivă la data de 19.12.2012, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la infracțiune de furt calificat în coautorat, incriminată în legislația penală din România de dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen.

- Sentința penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curții de Apel cu Juri din Roma, pronunțată la data de 06.12.2017, rămasă definitivă la data de 07.11.2018, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminată în legislația penală din România de dispozițiile art. 213 alin. (1), (2), (31), lit. a) din C. pen.

Prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat de executat de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare.

În continuare, s-a reținut că, din certificat, rezultă că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni și 9 zile) de arestare preventivă de la data de 29.07.2015 până la 06.12.2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare, astfel că la data de 06.12.2017 persoana condamnată a fost pusă în libertate de autoritățile italiene de sub efectul mandatului de arestare preventivă, iar nu din executarea unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare, de către persoana condamnată într-un penitenciar din România.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare, durata reținerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22.04.2020.

În privința motivelor contestației la executare invocate de către contestator, care susține că n-ar mai avea niciun rest de pedeapsă de executat, Curtea de Apel Timișoara a observat că petentului i-au fost aplicate două pedepse: una de 4 luni, iar cealaltă de 5 ani, de autoritățile italiene ce au fost contopite în pedeapsa de 5 ani și 4 luni. De asemenea curtea a reținut că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni și 9 zile) de arestare preventivă de la data de 29.07.2015 până la 06.12.2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare. Totodată, se reține că cele 1081 zile rămase de executat care au fost stabilite prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 151/PI/2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2021 rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând cererea formulată de petent, Curtea de Apel Timișoara a constatat că obiectul acesteia și motivele invocate în scris de către persoana condamnată, respectiv cele referitoare la cuantumul pedepsei pe care o are de executat, sunt identice cu cele care au făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2021 al Judecătoriei Timișoara, iar după ce a fost declinat la curtea de apel, a fost soluționat prin Sentința penală nr. 11 din 19.01.2022 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 181/22.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins contestația la executare.

În aceste condiții, curtea a constatat că devin incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora:

"Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări", iar pronunțarea unei alte hotărâri cu privire la același obiect ar lipsi de efecte hotărârile menționate mai sus, hotărâri care au intrat în autoritate de lucru judecat.

Totodată, curtea a observat că persoana condamnată nu a invocat nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută și nici vreo altă împiedicare la executare.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că petentul a mai formulat o contestație la executare, pe același temei și indicând același motive ce a fost soluționată prin Sentința penală nr. 11 din 19.01.2022 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 181/22.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de de procedură penală, curtea a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.

Împotriva Sentinței penale nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat contestație contestatorul A.

Analizând calea de atac exercitată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată din următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, contestată de petent, a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. contestația la executarea Sentinței penale nr. 151/PI/2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză, Înalta Curte constată că petentul a mai formulat anterior o cerere de contestație la executare cu privire la aceeași sentință și pentru aceleași motive, Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală nr. 11 din 19.01.2022, respingând solicitarea contestatorului A. referitoare la cuantumul pedepsei pe care o are de executat.

Constatând așadar, legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. rap.la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.

GGC - NN