ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2022

Ședința publică din data de 20 aprilie 2022

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. cu aplicarea art. 156 alin. (1) și art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Arad:

S-a scăzut suplimentar din durata pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție față de cele dispuse prin sentința penală nr. 145/PI din 18.06.2021 definitivă la data de 20.07.2021 prin neapelare, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021 (prin care a fost recunoscută sentința penală nr. 48/2018 a Curții de Juri din Departamentul Val D'oise pronunțată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018) un număr de 90 de zile (acordate pentru bună conduită și activitățile condamnatului în detenție în perioada 21.06.2020-21.06.2021- reducere a pedepsei dispusă prin Ordonanța judecătorului de aplicare a pedepselor din cadrul Tribunalului Judiciar din Meaux- Franța din data de 16.07.2021)

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 154/PI/2021 din 20.07.2021 emis în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, care în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., rămâne în sarcina statului.

În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004 și art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-au reținut următoarele:

Prin contestația la executare formulată, persoana condamnată A. a arătat că a fost condamnat de către statul francez, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor din culpă. Din această pedeapsă a executat un număr de 2.924 zile din data de 21.04.2016 până în data de 21.02.2021, deducerea fiind făcută de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală nr. 145/PI din 18.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Persoana condamnată a susținut că la data de 16.07.2021 a mai primit din partea Judecătoriei Meaux din Franța un număr de 90 de zile câștigate datorită comportamentului foarte bun avut în detenție, în perioada 21.06.2020 până la data de 21.06.2021.

A arătat că solicită prin contestația la executare formulată deducerea, din durata pedepsei de 15 ani închisoare, a celor 90 de zile câștigate pe lângă cele 2.924.

Analizând cererile condamnatului, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 145/PI din 18.06.2021 definitivă la data de 20.07.2021 prin neapelare, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respectiv s-a admis cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Franța.

În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 48/2018 a Curții de Juri din Departamentul Val D'oise pronunțată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018, prin care persoanei condamnate A., în prezent deținut în Centrul Penitenciar din Poitiers -Vivone, i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de omucidere din culpă prevăzută de 221-1 din C. pen. francez (având corespondent în legislația română în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen.).

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție, aplicată prin sentința penală nr. 48/2018 a Curții de Juri din Departamentul Val D'oise pronunțată în data de 01.06.2018 și rămasă definitivă la data de 21.06.2018.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a constatat că persoana condamnată A. are recunoscute ca executate în Franța din pedeapsa de 15 ani închisoare un număr de 2.924 zile, de la data 21.04.2016 până la data 21.02.2021 (din care 760 zile detenție provizorie; 980 zile detenție; 900 zile credit de reducere a pedepsei; 284 zile reducere suplimentară a pedepsei).

S-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A., 2.924 zile executate din 21.04.2016 până în 21.02.2021 și perioada executată de la data de 21.02.2021 până la zi.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Din înscrisul tradus, comunicat de autoritățile judiciare din Franța a rezultat că persoanei condamnate A. i-a fost redus suplimentar din durata pedepsei de 15 ani închisoare un număr de 90 de zile acordate pentru bună conduită și activitățile condamnatului în detenție în perioada 21.06.2020-21.06.2021- reducere a pedepsei dispusă prin Ordonanța judecătorului de aplicare a pedepselor din cadrul Tribunalului Judiciar din Meaux-Franța din data de 16.07.2021.

Ordonanța Tribunalului Judiciar din Meaux-Franța a fost emisă la data de 16.07.2021, respectiv ulterior pronunțării sentinței penale nr. 145/PI din 18.06.2021 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021 (prin care a fost recunoscută sentința penală nr. 48/2018 a Curții de Juri din Departamentul Val D'oise pronunțată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018) și ca urmare cele 90 de zile scăzute suplimentar prin Ordonanța Tribunalului Judiciar din Meaux- Franța din 16.07.2021 nu au fost avute în vedere când s-a recunoscut pedeapsa de 15 ani și s-au scăzut perioadele executate/recunoscute ca executate în Franța.

S-a reținut că Legea 302/2004 cuprinde în Titlul VI, dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Art. 156 alin. (1) din Titlul VI al Legii 302/2004 cu denumirea marginală "Legea care guvernează executarea" prevede:

"(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Art. 166 alin. (16) din Titlul VI al Legii 302/2004 cu denumirea marginală "Durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești" prevede:

"16) În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Curtea de apel a reținut că în cauză, în condițiile art. 477 C. proc. pen., nu mai sunt valabile raționamentele Deciziei nr. 15/2015 din 22 mai 2015 pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din care reiese că, "după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată."; deoarece după pronunțarea acestei decizii, legiuitorul a modificat conținutul art. 144 alin. (1) (actualmente art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, introducând suplimentar obligația de a scădea din pedeapsa ce urmează a fi executată în România de către condamnat și "numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

S-a reținut că reducerea suplimentară a pedepsei pentru bună conduită și activitățile condamnatului în detenție acordată de autoritățile judiciare din Franța produce aceleași consecințe juridice asupra restului de pedeapsă neexecutat ca și prevederile art. 55

1

alin. (1) din Legea 254/2013, prin care în legislația națională au fost acordate reduceri de pedeapsă ca măsură compensatorie pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare.

De altfel, s-a observat că și prin sentința penală nr. 145/PI din 18.06.2021 definitivă la data de 20.07.2021 prin neapelare, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, prin care a fost recunoscută pedeapsa de 15 ani pronunțată de autoritățile judiciare din Franța s-au recunoscut și s-au avut în vedere zilele de reducere suplimentară a pedepsei acordate de autoritățile din Franța, până la pronunțarea sentinței de recunoaștere.

În continuare, Curtea de apel a constatat că nu are competența materială de a se pronunța pe cererea de liberare condiționată, formulată verbal de condamnat, această cerere urmând a fi formulată în condițiile art. 587 C. proc. pen. la judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.

Pe cale de consecință, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. cu aplicarea art. 156 alin. (1) și art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004 a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul A..

II. Împotriva sentinței penale nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021 formulat contestație persoana condamnată A..

Prin contestația formulată de persoana condamnată, a susținut că a mai executat 1 an de închisoare din pedeapsa aplicată, care este de 12 ani, iar nu de 15 ani închisoare.

În drept, a fost invocat motivul de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

III. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că nu este fondată contestația formulată de persoana condamnată A., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul persoana condamnată A. se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind invocată în esență o solicitare de micșorare a cuantumului pedepsei în a cărei executare se află.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza conținutului cererii formulate de condamnatul contestator A. și a lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, ulterior pronunțării sentinței penale nr. 145/PI din 18.06.2021 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021 (prin care a fost recunoscută sentința penală nr. 48/2018 a Curții de Juri din Departamentul Val D'oise pronunțată în data de 01.06.2018 rămasă definitivă la data de 21.06.2018) și transferării persoanei condamnate, a fost emisă Ordonanța judecătorului de aplicare a pedepselor din cadrul Tribunalului Judiciar din Meaux-Franța la data de 16.07.2021, prin care persoanei condamnate A. i-a fost redus suplimentar din durata pedepsei de 15 ani închisoare un număr de 90 de zile acordate pentru bună conduită și activitățile condamnatului în detenție în perioada 21.06.2020-21.06.2021 (conform înscrisului de la dos. fond).

Înalta Curte constată că la dosar nu există un act judiciar ulterior transferării persoanei condamnate, care să ateste o altă reducere de pedeapsă de către statul francez, astfel cum impune textul de lege sus-menționat, iar, pe de altă parte, din conținutul informațiilor înaintate de autoritatea străină rezultă că durata acordată pentru bună conduită și activitățile condamnatului în detenție în perioada 21.06.2020-21.06.2021 este cea de 90 de zile de închisoare, care a fost scăzută prin sentința contestată în prezenta cauză.

De altfel, susținerile persoanei condamnate se referă în fapt la cuantumul pedepsei de 15 ani închisoare, recunoscută de instanța română, care ar fi în realitate de 12 ani închisoare, aspect ce excedează prezentului cadru procesual, al căii de atac împotriva unei contestații la executare.

Prin raportare la informațiile transmise de autoritatea judiciară franceză și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, Curtea de apel a reținut că nu sunt incidente prevederile legii referitoare la reducerea de pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul după transferarea sa într-un penitenciar din România.

În raport de cele arătate, constatând că în cauză nu există temeiuri care să justifice scăderea din pedeapsă a unei alte perioade decât cea deja dedusă prin hotărârea primei instanțe, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 42/PI din data de 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2022.