ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2022

Prin Sentința penală nr. 47/PI din 25 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a admis contestația la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 248/PI din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara din Dosar nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 08 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus recunoașterea sentinței Tribunalului Linz din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x, rămasă definitivă la 25 ianuarie 2021 privind persoana condamnată A., prin care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1827 zile închisoare (5 ani) pentru săvârșirea unor infracțiuni de "trafic de stupefiante, conform art. 28a alin. (1) cazul 2, 3, 4 și 5, alin. (4) cif 3 din Legea privind stupefiantele (SMG) și art. 12 cazul 2 din C. pen. austriac, fapte incriminate de legea penală română prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei.

S-a constatat că prin hotărârea Curții de Apel Linz în Dosarul nr. x persoanei condamnate A. i-a fost redusă pedeapsa aplicată cu 6 luni, astfel că pedeapsa finală de executat pentru care urmează să fie transferat într-un penitenciar din România este de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 09 decembrie 2021 emis în baza Sentinței penale nr. 248/PI/04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara dată în Dosar nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 296/A/08 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 141 alin. (9) lit. ii) din Legea nr. 302/2004 modificată raportat la art. 73 C. pen., s-a constatat că persoana condamnată A. a executat până la data de 02 iunie 2020 din pedeapsă o perioadă de 784 zile închisoare și deduce în continuare perioada executată din data de 02 iunie 2020 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 313 RON către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin contestația la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara s-a solicitat analizarea oportunității aplicării art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, referitoare la Dosarul nr. x/2021 privind persoana condamnată A.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 248/PI din 04 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 08 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, pe cale de consecință, în baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus recunoașterea sentinței Tribunalului Linz din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x, rămasă definitivă la 25 ianuarie 2021 privind persoana condamnată A., prin care aceasta a fost condamnată definitiv la pedeapsa de 1827 zile închisoare (5 ani) pentru săvârșirea unor infracțiuni de "trafic de stupefiante", conform articolelor 28a alin. (1) cazul 2, 3, 4 și 5, alin. (4) cif 3 din Legea privind stupefiantele (SMG) și art. 12 cazul 2 din C. pen. austriac, fapte incriminate de legea penală română prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 141 alin. (9) lit. ii) din Legea nr. 302/2004 modificată raportat la art. 73 C. pen., s-a constatat că persoana condamnată A. a executat până la 02 iunie 2020 din pedeapsă o perioadă de 784 zile închisoare și s-a dedus în continuare perioada executată din 02 iunie 2020 la zi.

S-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, iar la data rămânerii definitive a sentinței a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 09 decembrie 2021.

Prin adresa din 5 ianuarie 2022, Ministerul Federal al Justiției din Austria a comunicat că, prin decizia pronunțată la 29 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x Curtea de Apel Linz a redus pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată numitului A. prin sentința penală a Tribunalului Regional Linz din Dosarul nr. x, cu 6 luni închisoare, astfel încât pedeapsa ce urmează a fi executată urmare a transferării petentului într-un penitenciar din România va fi de 4 ani și 6 luni închisoare.

Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală:" dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. În acest caz, instanța de executare este Curtea de apel care a pronunțat sentința prevăzută la alin. (6)." Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a apreciat întemeiată contestația la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Timișoara.

Împotriva Sentinței penale nr. 47/PI din 25 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, condamnatul A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 martie 2022, fiind repartizat aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 19 aprilie 2022.

În dezbateri, contestatorul A., beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, arătând că nu este de acord cu punerea în executare a noii pedepse aplicate. Apărarea a precizat că pe rolul instanțelor judecătorești austriece au existat două cereri referitoare la liberarea condiționată și expulzarea aplicată persoanelor străine care au executat jumătate din pedeapsă.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte amintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, se constată că prin Sentința penală nr. 248/PI din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara din Dosar nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/A fin 08 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost recunoscute hotărârile penale străine privind persoana condamnată A. și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 1827 zile închisoare (5 ani) pentru săvârșirea unor infracțiuni de "trafic de stupefiante", conform articolelor 28a alin. (1) cazul 2, 3, 4 și 5, alin. (4) cif 3 din Legea privind stupefiantele (SMG) și art. 12 cazul 2 din C. pen. austriac, fapte incriminate de legea penală română prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că persoana condamnată A. a executat din pedeapsă până la 02 iunie 2020 o perioadă de 784 zile închisoare și s-a dedus în continuare perioada executată din 02 iunie 2020 la zi.

Înalta Curte constată că autoritățile judiciare din Austria au comunicat că, prin decizia pronunțată la 29 noiembrie 2021 în Dosarul nr. x Curtea de Apel Linz a redus pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată numitului A. prin sentința penală a Tribunalului Regional Linz din Dosarul nr. x, cu 6 luni închisoare, astfel încât pedeapsa ce urmează a fi executată urmare a transferării petentului într-un penitenciar din România va fi de 4 ani și 6 luni închisoare.

În cererea pendinte, condamnatul critică Sentința penală nr. 47/PI din 25 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, făcând referire, de fapt, la Sentința penală nr. 248/PI din 04 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2021 (definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 08 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) prin care a fost recunoscută hotărârea penală străină definitivă, susținând că nu au fost avute în vedere dovezile din care reieșea că hotărârea de expulzare din Austria nu era definitivă, iar Judecătoria Linz i-a redus pedeapsa cu 3 luni, ulterior, în urma formulării unei contestații, pedeapsa fiind redusă de Tribunalul Linz cu încă 3 luni.

Înalta Curte constată că aceste critici puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei, neputând face obiectul contestației la executare, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, aceasta poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fără a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei. Drept urmare, aspectele invocate de contestatorul condamnat reprezintă chestiuni de fond, care au intrat în puterea lucrului judecat, prin rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 248/PI din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara din Dosar nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 08 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În speță nu se invocă motive care să vizeze hotărârea atacată, contestatorul făcând referire exclusiv la hotărârea pronunțată pe fondul cauzei prin care s-a dispus recunoașterea sentinței Tribunalului Linz din 17 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x, rămasă definitivă la 25 ianuarie 2021. Prin urmare, la momentul recunoașterii hotărârii penale străine, aceasta avea caracter definitiv, iar contestatorul, în realitate, pune în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 47/PI din 25 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 47/PI din 25 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2022.

GGC - ED