ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent aflat în Penitenciarul Timișoara cu privire la sentința penală nr. 151/PI din 01 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul x/2021, ca nefondată.

S-a dispus virarea sumei de 313 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la 100 RON cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la 20 decembrie 2021, condamnatul A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 151/PI pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei.

În motivele contestației consemnate în scris, s-a arătat de către petent că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani, 6 luni și 3 săptămâni de Curtea de Apel din Roma, iar, în final, a fost achitat. Acesta a arătat că la 01 iulie 2021 a fost arestat pe aeroportul din Cluj-Napoca timp de 24 de ore, pentru verificarea mandatului european și i s-a adus la cunoștință că a fost scos de sub urmărirea penală. După scurt timp petentul a fost arestat în baza aceluiași mandat european de arestare, însă, pedeapsa este de 2 ani, 11 luni și 21 de zile, dar pentru acest mandat a fost achitat. S-a constatat că cererea nu a fost motivată în drept.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 151/PI pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, în baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia, de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și executare a pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.

Curtea de apel a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunțată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la infracțiune de furt calificat în coautorat, incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen. și a sentinței penale nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curții de Apel cu Juri din Roma, pronunțată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 213 alin. (1), (2), (31) lit. a) din C. pen.

A dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare, de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România, astfel cum a fost stabilită prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a scăzut din pedeapsa de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare, durata reținerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22 aprilie 2020.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 223 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 01 iulie 2021 și până la 30 iulie 2021 față de persoana condamnată A., față de care autoritățile judiciare din Republica Italia au formulat cererea recunoaște a hotărârilor penale de condamnare și executarea în România a unei pedepse rezultante de 1081 de zile (2 ani 11 luni și 21 de zile) închisoare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 313 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, către Baroul Timiș.

Prin încheierea penală pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, la 02 iulie 2021 în cameră de consiliu, s-a dispus, în baza art. 279 C. proc. pen., înlăturarea omisiunii vădite din minuta sentinței penale nr. 151/PI din 01 iulie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, în sensul că s-a completat în dispozitivul acesteia "În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, scade din pedeapsa de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare, durata reținerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22 aprilie 2020."

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la 28 iunie 2021 sub număr de dosar x/2021, s-a solicitat recunoașterea sentințelor penale străine și executarea în România a pedepsei rezultante de 1081 de zile (2 ani 11 luni și 21 de zile) aplicată față de persoana condamnată A.

În cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Italia s-a arătat că din totalul pedepsei 5 ani și 4 luni închisoare, persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni și 9 zile) de închisoare, conform calculului efectuat la 08 noiembrie 2018, precum și faptul că, persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesele în urma căruia au fost pronunțate sentințele de condamnare. Totodată, autoritățile judiciare italiene, au solicitat statului de executare să dispună arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunțarea unei hotărâri privind recunoașterea și executarea pedepsei. De asemenea, autoritățile judiciare italiene au precizat că împotriva sus-numitului a fost emis un mandat european de arestare, în urma căruia acesta a fost arestat în România.

În urma verificărilor efectuate cu privire la emiterea unui mandat european de arestare, s-a arătat că la 24 februarie 2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost înregistrată lucrarea nr. x/2020, având ca obiect emiterea de către autoritățile judiciare din Italia a unui mandat european de arestare, privind pe persoana condamnată, în vederea executării de către acesta a unui rest de pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 21 zile de închisoare. Ulterior, prin ordonanța nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, din 10 martie 2020, s-a dispus clasarea lucrării, întrucât mandatul european de arestare emis pe numele sus-numitului a fost revocat, deoarece a fost inițiată procedura de recunoaștere și executare în România a hotărârii judecătorești pronunțată în străinătate. La 22 aprilie 2020, prin adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să transmită copia lucrării nr. x/2020, întrucât la 21 aprilie 2020, persoana solicitată a fost depistată pe Aeroportul Internațional Avram Iancu din Cluj-Napoca, fiind reținută pe o durată de 24 de ore, până la 22 aprilie 2020, orele 21:05. La 22 aprilie 2020, prin ordonanța nr. 296/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus revocarea măsurii reținerii persoanei solicitate.

Cu privire la sentințele penale și la pedeapsa aplicată persoanei condamnate, din cuprinsul certificatului s-a reținut prin sentința penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunțată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la infracțiune de furt calificat în coautorat, conform C. pen. italian.

Prin sentința penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curții de Apel cu Juri din Roma, pronunțată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian. S-a arătat că, potrivit cazierului judiciar, persoana condamnată are antecedente penale.

La 25 iunie 2021, au fost efectuate verificări în baza de date B., cu privire la condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, constatându-se că nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că nu există niciun motiv aplicabil persoanei condamnate.

Analizând temeinicia solicitării de recunoaștere în vederea executării pedepselor, Curtea de apel a constatat că, în raport cu faptele reținute în hotărârea definitivă și executorie de condamnare, s-a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, faptele condamnatului au corespondent și în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 32 alin. (1) raportat la art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

Prin sentința penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curții de Apel cu Juri din Roma, pronunțată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, s-a dispus condamnarea persoanei condamnate la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian. Astfel, faptele condamnatului au corespondent și în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1), (2), (3), (31) lit. a) din C. pen.

Prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat de executat de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare.

Din certificat a rezultat că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni și 9 zile) de arestare preventivă de la 29 iulie 2015 până la 06 decembrie 2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare. De asemenea, din certificat a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesele în urma căruia au fost pronunțate sentințele de condamnare.

Curtea de apel a constatat că persoana condamnată este cetățean român, așa cum reiese din actele dosarului, astfel, este îndeplinită și condiția prevăzută în art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În cauză, Curtea de apel a constatat nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinită și condiția prevăzută în art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a constatat că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru fiecare infracțiune. De asemenea, durata pedepsei rezultante aplicate pentru concurs de infracțiuni nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente, nici limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, astfel, în baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia, de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și executare a pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A. și a s-a dispus recunoașterea hotărârilor penale de condamnare, astfel cum s-a arătat mai sus.

S-a constatat că sentința penală 151/PI din 02 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă la 13 iulie 2021 prin decizia nr. 191/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea de față, condamnatul A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 151 din 02 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea contestației la executare, arătând că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani, 6 luni și 3 săptămâni închisoare de Curtea de Apel din Roma, în final a fost achitat. La 01 iulie 2021 a fost arestat pe Aeroportul Cluj-Napoca 24 de ore pentru verificarea mandatului european, fiindu-i adus la cunoștință că a fost scos de sub urmărire penală, iar după scurt timp a fost arestat în baza aceluiași mandat european dar că pedeapsa nu mai era de 2 ani, 6 luni și 3 săptămâni închisoare, ci de 2 ani, 9 luni și 21 zile închisoare, mandat în care a fost achitat.

Analizând actele dosarului, prima instanță a constatat că motivele invocate de petent nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen. Astfel, hotărârea ce a fost pusă în executare, respectiv sentința penală 151/PI din 02 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă la 13 iulie 2021; persoana condamnată prevăzută în sentință este petentul A.; nu există nicio nelămurire cu privire la dispozitivul sentinței ce se execută, prin sentința penală nr. 151/PI din 02 iulie 2021, Curtea de Apel Timișoara Curtea a dispus recunoașterea hotărârilor penale de condamnare pronunțate în străinătate față de petent, și anume, sentința penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunțată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la infracțiune de furt calificat în coautorat, incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen. și sentința penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curții de Apel cu Juri din Roma, pronunțată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 213 alin. (1), (2), (31), lit. a) din C. pen.

De asemenea, a dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile adică 2 ani, 11 luni și 21 zile închisoare (și nu 2 ani, 6 luni și 3 săptămâni închisoare cât susține petentul) de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România, astfel cum a fost stabilită prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma; totodată s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22 aprilie 2020, dispusă de Parchetul de lângă Curtea de Apel Cluj.

Cu privire la măsura reținerii de 24 de ore și emiterea unui mandat european de arestare pe numele petentului, s-a reținut că, potrivit înscrisurilor existente în dosarul nr. x/2021, la 24 februarie 2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost înregistrată lucrarea nr. x/2020, având ca obiect emiterea de către autoritățile judiciare din Italia a unui mandat european de arestare, privind pe persoana condamnată A., în vederea executării de către acesta a unui rest de pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 21 zile de închisoare. Ulterior, prin ordonanța nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, din 10 martie 2020, s-a dispus clasarea lucrării, întrucât mandatul european de arestare emis pe numele sus-numitului a fost revocat, deoarece a fost inițiată procedura de recunoaștere și executare în România a hotărârii judecătorești pronunțată în străinătate. La 22 aprilie 2020, prin adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să transmită copia lucrării nr. x/2020, întrucât la 21 aprilie 2020, persoana solicitată A. a fost depistată pe Aeroportul Internațional Avram Iancu din Cluj-Napoca, fiind reținută pe o durată de 24 de ore, până la 22 aprilie 2020, orele 21:05. La 22 aprilie 2020, prin ordonanța nr. 296/II/5/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus revocarea măsurii reținerii persoanei solicitate.

S-a constatat că revocarea măsurii reținerii, dispusă prin ordonanța nr. 296/II/5/2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a luat ca urmare a revocării mandatului european de arestare emis pe numele petentului. Însă, acel mandat european de arestare a fost revocat de autoritățile judiciare din Italia deoarece a fost inițiată procedura de recunoaștere și executare în România a hotărârilor judecătorești de condamnare pronunțate în străinătate pe numele petentului A. și nu că acesta ar fi fost achitat, așa cum eronat a susținut prin cererea de contestație la executare. Prin urmare, prima instanță a apreciat că nu este incident niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzut de art. 598 C. proc. pen. și a respins contestația la executare formulată de condamnatul A.

Împotriva sentinței penale nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală condamnatul A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 februarie 2022, stabilindu-se termen de judecată la 22 martie 2022.

În dezbateri, contestatorul A., beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, întrucât pedeapsa a fost executată în întregime în statul italian, motiv pentru care nu mai are niciun rest de pedeapsă de executat. Mai mult, contestatorul a susținut că nu a săvârșit fapta de exploatare sexuală a copiilor, faptă pentru care a fost condamnat de către statul italian la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. a solicitat reducerea pedepsei, susținând că a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani, 6 luni și 3 săptămâni de Curtea de Apel din Roma, iar, în final, a fost achitat. Acesta a arătat că la 01 iulie 2021 a fost arestat pe aeroportul din Cluj-Napoca timp de 24 de ore, pentru verificarea mandatului european și i s-a adus la cunoștință că a fost scos de sub urmărirea penală. După scurt timp petentul a fost arestat în baza aceluiași mandat european de arestare, însă, pedeapsa este de 2 ani, 11 luni și 21 de zile. Condamnatul A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 151 din 02 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2021.

Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare italiene au solicitat recunoașterea hotărârilor judecătorești străine și executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.

Această solicitare a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, care prin sentința penală nr. 151 din 02 iulie 2021 (rămasă definitivă la 13 iulie 2021 prin decizia nr. 191/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) a recunoscut sentința penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunțată la 27 noiembrie 2012, rămasă definitivă la 19 decembrie 2012, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la infracțiune de furt calificat în coautorat, incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen. și sentința penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curții de Apel cu Juri din Roma, pronunțată la 06 decembrie 2017, rămasă definitivă la 07 noiembrie 2018, prin care s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 213 alin. (1), (2), (31), lit. a) din C. pen. S-a constatat că din certificat a rezultat că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni și 9 zile) de arestare preventivă de la 29 iulie 2015 până la 06 decembrie 2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile) închisoare. Prin urmare, prin această sentință s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile (2 ani, 11 luni și 21 zile închisoare) într-un penitenciar din România și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore, din perioada 21- 22 aprilie 2020, dispusă de Parchetul de lângă Curtea de Apel Cluj.

Se constată că verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere, drept de care condamnatul a uzat în cauză. Prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.

În speță, Înalta Curte este învestită cu soluționarea căii de atac formulate împotriva contestației la executare prin care verifică dacă solicitările inițiale ale condamnatului A. au fost legal soluționate de către instanța de fond. Se constată că în absența unor informații concrete care să permită instanței să acționeze în conformitate cu dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect Curtea de apel a respins, prin sentința penală nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022, contestația la executare, întrucât nu s-au adus relații noi cu privire la alte perioade executate în statul de condamnare care să impună reducerea pedepsei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 20/PI din 25 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2022.

Procesat de GGC - LM