ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 231/A/3.03.2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosar nr. x/2020.

S-a constatat încetarea suspendării executării Deciziei penale nr. 231/A/3.03.2022 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosar nr. x/2020, dispusă prin încheierea penală nr. 23/CA din 10.08.2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

S-a dispus continuarea executării pedepsei de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare de către persoana condamnată A. în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573/2021 din 3.03.2022, emis de Tribunalul Arad.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/2022 din data de 08.07.2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 421/16.12.2021, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2022 și a Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2020.

În motivarea contestației, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, atât în principiu, cât și în fond, desființarea hotărârii, și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, anularea formelor de executare emise și punerea imediată în libertate.

De asemenea, condamnatul a solicitat, în temeiul art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2020, până la soluționarea pe fond a contestației în anulare.

Prin raportare la prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 și Deciziei nr. 358/2022 a CCR, a solicitat a se reține că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penală a inculpatului A. la data de 20.12.2021.

Contestatorul a apreciat ca în cauza de față, sub incidența art. 15 alin. (2) Constituția României și art. 5 C. pen., inculpatului urmează a i se aplica, ca lege penală mai favorabilă, legea penală din intervalul 2018 - 2022, lege care, urmare a primei decizii CCR (297/2018) a abrogat aliniatul 1 al articolului 155 C. pen., cu rezultatul eliminării tuturor cauzelor întrerupătoare de prescripție, al curgerii neîntrerupte a prescripției generale sub tot intervalul cuprins între data epuizării infracțiunii continuate (2013) și data condamnării sale definitive (abia în 2022). A apreciat că efectul este ca inculpatul a fost condamnat la 03.03.2022 pentru o infracțiune în legătura cu care procesul penal trebuie să înceteze încă din luna decembrie a anului 2021.

Prin încheierea 23/CA din data de 10.08.2022, pronunțată în acest dosar, în temeiul art. 431 C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 231/03.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 430 C. proc. pen., a fost suspendată executarea Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020 până la soluționarea pe fond a contestației în anulare.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate A. din executarea pedepsei care face obiectul Mandatului de executarea a pedepsei închisorii nr. 573 din 03.03.2022, emis de Tribunalul Arad în baza deciziei de mai sus, dacă nu este reținut, deținut sau arestat în altă cauză.

Analizând contestația în anulare formulată din prisma motivelor prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În dispozitivul și considerentele Deciziei penale nr. 231/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2020, nu a fost examinat cazul de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului general al răspunderii penale, însă în baza art. 5 C. pen. cu aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 s-a reținut în favoarea inculpatului A., ca lege penală mai favorabilă C. pen. din 1969, prevederi la care deciziile Curții Constituționale arătate mai-sus nu se referă.

În cauză, legea penală determinată ca fiind mai favorabilă, respectiv C. pen. din 1969, se aplică în ansamblu, inclusiv prin raportare la dispozițiile din materia prescripției răspunderii penale, ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, chiar dacă acestea din urmă au survenit după data de 1 februarie 2014.

Prin urmare, în condițiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanței cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, aceste aspecte nu mai pot fi reiterate sub nicio formă pe calea unei căi extraordinare de atac pentru a se obține schimbarea soluției pronunțate.

Așadar, odată ce persoana condamnată a invocat în fața instanței incidența dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă, iar instanța de apel a examinat această chestiune, invocarea aceleiași împrejurări pe calea contestației în anulare cu trimitere la dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. echivalează cu o critică a raționamentului judiciar al instanței cu prilejul soluționării apelului și ar determina o reevaluare a fondului cauzei.

În această situație, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestației în anulare din una de anulare și retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinței legiuitorului.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care a intrat în autoritatea de lucru judecat evaluarea instanței cu privire la legea penală mai favorabilă și la efectele produse de trecerea timpului, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și incidența prescripției generale sau speciale se poate realiza numai în condițiile art. 121 - art. 124 C. pen. din 1969, însă, prin prezenta contestație în anulare, contestatorul a invocat incidența prescripției răspunderii penale în condițiile noului C. pen., invocând efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în M. Of. nr. 518/25.06.2018) și nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în M. Of. nr. 565/9.06.2022).

În aceste condiții, alegațiile apărătorului contestatorului cu privire la faptul că s-ar impune admiterea contestației în anulare, deoarece în speța de față s-a produs o eroare de procedură nu au niciun fundament juridic, întrucât prin decizia pronunțată în apel s-a stabilit în mod definitiv ca fiind lege penală mai favorabilă inculpatului la acea data, vechiul C. pen., cu toate instituțiile acestuia, inclusiv termenele de prescripție, întreruperea acestora și prescripția specială, nefiind aplicabile în speță Deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. și nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/2022, a formulat apel condamnatul A., acesta susținând, în esență, că hotărârea atacată nu este definitivă.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea contestației în anulare, după procedura de examinare a admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Se reține că, în cauză, condamnatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, pronunțată în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, hotărâre care este definitivă, fiind pronunțată de o instanță de apel, în soluționarea unei contestații în anulare declarate împotriva unei decizii pronunțate în apel.

Așadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 43/CA din data de 02 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2023.

GGC - NN