ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2023

Ședința publică din data de 05 septembrie 2023

Deliberând asupra cererii formulate de contestatorul A., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 174/PI din data de 05.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2023 s-a admis excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. s-a declinat competenței de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde se va trimite dosarul.

Curtea a reținut că pe rolul Judecătoriei Timișoara a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul A., prin care s-a solicitat deducerea duratei arestului preventiv și la domiciliu din perioada 19.01.2015-02.04.2015, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 26.04.2023 judecătoria a recalificat, în drept, cererea, drept contestație la executare conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. și în temeiul art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Judecătoriei Timișoara în soluționarea dosarului cu nr. x/2023, având ca obiect contestație la executare-nelămurire, cu privire la sentința penală nr. 61/PI/16.03.2021 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de contestatorul A., iar în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Curtea a constatat că contestatorul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 61/PI din 16.03.2021 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2018 modificată prin decizia penală nr. 106/A din 13.03.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2021, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 61/PI/2021 din 13.03.2021 emis în dosar nr. x/2018 și că acesta solicită ca instanța de executare să constate ca executată perioada în care s-a aflat sub măsura privativă de libertate și să deducă această perioadă din perioada pe care o are de executat, arătând că, astfel cum rezultă din rechizitoriu, în perioada 19.01.2015 - 02.04.2015 a fost arestat preventiv, respectiv s-a aflat sub arest la domiciliu, însă conform deciziei penale nr. 106/A, nu i-a fost dedusă această perioadă din pedeapsa aplicată.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că în dosarul penal nr. x/2018 s-a procedat la o disjungere, formându-se trei dosare distincte, numitul A. având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018, existând măsuri preventive dispuse separat pentru faptele deduse judecății în fiecare dosar disjuns.

A mai reținut că inițial în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în regim privativ de libertate, iar în temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, respectiv din data de 01.02.2016 - 16.08.2016, ulterior însă prin decizia penală nr. 270/A din 22.12.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție inculpatul a fost achitat în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., constatându-se că, a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu.

De asemenea, a reținut că la data pronunțării acestei decizii penale de către Înalta Curți de Casație și Justiție, dosarul nr. x/2018, în care inculpatul A. a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 6 ani închisoare, iar în calea de atac al apelului s-a redus pedeapsa la 4 ani și 8 luni închisoare prin decizia penală nr. 106/A/13.03.2023 în dosarul nr. x/2021, fiind dedusă din pedeapsă perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 - 16.08.2016, era în calea de atac al apelului, fiind soluționat la data de 13.03. 2023.

Astfel, Curtea a constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care prevede că, soluționarea contestației în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, în speță completului investit cu soluționarea dosarului nr. x/2021 din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023 reprezentantul parchetului a solicitat să se constate că temeiul de drept al contestației la executare formulate este art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul invocând o cauză de micșorare a pedepsei și nu o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, prin urmare competența de a soluționa cererea formulată de contestator aparține Curții de Apel Timișoara, ca instanță de executare.

Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestații la executare îl constituie nelămurirea ivită cu privire la hotărârea care se execută, respectiv decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, astfel că, văzând dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. coroborate cu cele ale art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., reține că pentru situația reglementată de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competența de a soluționa contestația la executare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar în cazul în care nelămurirea vizează o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel, competența revine instanței de apel.

Prin urmare, în speță, dat fiind faptul că nelămurirea vizează o hotărâre pronunțată în apel, competența în soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul A. aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând contestația la executare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege, legiuitorul urmărind să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Se observă că prin rechizitoriul nr. x/2015 emis la data de 28.02.2018 al Direcției Naționale Anticorupție, contestatorul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, constituirea unui grup infracțional organizat, luare de mită, instigare la dare de mită, favorizarea infractorului, dosar înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2018.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în dosarul penal nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara s-a procedat la o disjungere, formându-se trei dosare distincte, contestatorul A. având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018, în fiecare din aceste dosare formate existând măsuri preventive dispuse separat pentru faptele deduse judecății.

Înalta Curte constată că situația dosarului nr. x/2018 este următoarea:

Prin sentința penală nr. 166/PI din data de 05 august 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în regim privativ de libertate și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, respectiv din data de 01.02.2016 - 16.08.2016.

Prin decizia penală nr. 270/A din data de 22 decembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constatându-se că inculpatul A. a fost reținut, arestat preventiv și în arest la domiciliu din data de 19.01.2015 până la data de 02.04.2015.

În ceea ce privește situația dosarului nr. x/2018, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/PI din data de 16 martie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 (șase) ani închisoare, în regim de deținere, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, instigare la dare de mită, favorizarea făptuitorului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 până la data de 16.08.2016, inclusiv.

Prin decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, în regim de deținere, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, instigare la dare de mită, favorizarea făptuitorului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 01.02.2016 până la data de 16.08.2016, inclusiv.

Așadar, se constată că ne aflăm în situația prevăzută de art. 72 alin. (1) teza a II-a din C. pen., respectiv în situația în care condamnatul a fost judecat în același timp pentru mai multe infracțiuni concurente, fiind condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurilor preventive.

Prin urmare, perioada în care contestatorul A. a fost reținut, arestat preventiv și în arest la domiciliu din data de 19.01.2015 până la data de 02.04.2015, în dosarul nr. x/2018 trebuie dedusă din pedeapsa rezultantă stabilită prin decizia penală nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021, alături de perioada deja dedusă prin decizia penală contestată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021 și, în consecință:

În baza art. 72 din C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. și perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, alături de perioada dedusă prin decizia penală contestată.

Va dispune anularea formelor de executare emise în cauză și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentințe.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 13 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2021 și, în consecință:

În baza art. 72 din C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. și perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu din data de 19.01.2015 - 02.04.2015, alături de perioada dedusă prin decizia penală contestată.

Dispune anularea formelor de executare emise în cauză și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentințe.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 septembrie 2023.