ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2891 din data de 12 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Timișoara, secția penală, în baza art. 47 alin. (3), rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara cu privire la soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Timișoara, și, în baza art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Gherla.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul avocatului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoasa a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 27.09.2023 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/2023, petentul-condamnat A. a arătat, în esență, că pedepsele pentru care a fost condamnat sunt concurente și a solicitat a i se aplica disp. art. 320, deoarece și-a recunoscut faptele, precum și anularea mandatului de 9 ani și 10 luni pe care îl execută în momentul de față.

S-a mai reținut că, la termenul de judecată din 12.10.2023, petentul condamnat a arătat că nu este lămurit cu privire la sentința nr. 627/2023, pronunțată de Judecătoria Gherla.

Instanța a recalificat cererea, în sensul că aceasta este o contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., cu argumentarea că petentul a arătat că există o nelămurire cu privire la sentința nr. 627/06.06.2023 a Judecătoriei Gherla, pe care a depus-o în copie în sala de judecată, în sensul că în mod neîntemeiat nu s-a reținut prin hotărârea judecătorească indicată expres, faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea prevederilor art. 320.

Analizând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara invocată din oficiu, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât motivul invocat de petent în susținerea contestației la executare se încadrează în art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., deoarece privește o eventuală omisiune a judecătorului care a pronunțat hotărârea de a reține că petentul a recunoscut săvârșirea faptei, chiar dacă obiectul sentinței penale nr. 627/06.06.2023 a Judecătoriei Gherla a fost soluționarea căii de atac a contestației în anulare.

Astfel, notând dispozițiile prevăzute de art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. coroborat cu art. 110 alin. (6) din Hotărârea nr. 3243/2022 din 22 decembrie 2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța a constatat că legiuitorul a stabilit o competență specială exclusivă în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea care se execută.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, la data de 29.11.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința penală nr. 38 din data de 12 ianuarie 2024, Judecătoria Gherla, în temeiul articolului 598 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Gherla, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara, în vederea soluționării contestației la executare formulată de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Timișoara, a constatat conflictul negativ de competență cu Judecătoria Timișoara și, în vederea soluționării conflictului de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gherla a reținut că persoana privată de libertate A. a trimis instanței o cerere amplă intitulată "contestație la mandatul de executare’’, prin care a solicitat deducerea pedepsei conform art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1581/2016 a Judecătoriei Gherla (contopire) și sentința penală nr. 358/2016 a Judecătoriei Turda au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni.

Astfel, petentul a arătat că pedepsele contopite prin sentința penală nr. 1581/2016 a Judecătoriei Gherla (contopire) au fost repuse în individualitatea lor și a fost înlăturat sporul de 2 ani 5 luni 10 zile închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1581/2016 a Judecătoriei Gherla (contopire).

Deopotrivă, au fost repuse în individualitatea lor și pedepsele contopite prin sentința penală nr. 358/2018 a Judecătoriei Turda și a fost înlăturat sporul de 2 ani 2 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare (sentința penală nr. 69/2016), 4 ani închisoare, 4 luni închisoare (sentința penală nr. 30/2015), 2 ani închisoare (sentința penală nr. 320/2014), 1 ani închisoare (sentința penală nr. 236/2016), 2 ani închisoare (sentința penală nr. 358/2016), 6 luni închisoare (sentința penală nr. 358/2016), i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte (3 ani 3 luni 10 zile închisoare), rezultând o pedeapsă de 7 ani 9 luni 10 zile închisoare, "i se scade din pedeapsa finală", și au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1621/2016 emis de Judecătoria Gherla și nr. 478/2016 emis de Judecătoria Turda.

Contestatorul a solicitat, în esență, să i se aplice legea cea mai blândă, adică art. 320, deoarece și-a recunoscut toate faptele, să i se contopească faptele și să fie lăsat să execute pedeapsa de 7 ani 9 luni 10 zile închisoare, menționată și de către Judecătoria Gherla în dosarul nr. x/2022, deoarece "așa ar fi corect conform legii în vigoare" și, pe cale de consecință, să i se anuleze mandatul de 10 ani 9 luni care îl execută în momentul de față.

Judecătoria Gherla a apreciat că Judecătoria Timișoara a făcut un mix între cererea introductivă formulată de contestator și împrejurarea că acesta a depus la dosar sentința nr. x/2023, cu argumentarea că, din actele și lucrările dosarului, reiese fără echivoc faptul că petiționarul a formulat două cereri distincte.

Astfel, a reținut că în actul de învestire a instanței, petentul a solicitat, în esență, să i se reducă pedeapsa pe care o execută la 7 ani 9 luni 10 zile închisoare, iar în fața Judecătoriei Timișoara a arătat că nu este lămurit cu privire la ce s-a dispus prin sentința nr. 627/2023 a Judecătoriei Gherla.

Judecătoria Gherla a apreciat că un prim aspect ce trebuie avut în vedere constă în faptul că petiționarul nu putea, în fața Judecătoriei Timișoara, să ceară altceva decât a cerut în actul de învestire a instanței, ci putea doar să lămurească, să precizeze cererea sa. A mai arătat instanța că, în cazul în care petiționarul s-a răzgândit, nu mai susține cererea inițială și dorește să formuleze altă cerere, el are posibilitatea de a-și retrage cererea inițială și de a formula o cerere nouă, într-un dosar nou.

Instanța a apreciat că un al doilea aspect constă în aceea că petiționarul și instanța nu au menționat ce anume nelămuriri (în concret) are petiționarul pentru a putea verifica dacă acestea se încadrează în noțiunea de "nelămuriri’’, așa cum a fost clarificată în literatura de specialitate.

Așadar, Judecătoria Gherla a apreciat că trebuie luată în considerare doar cererea inițială a condamnatului, nu cea de-a doua formulată în fața Judecătoriei Timișoara.

În aceste coordonate de principiu, analizând probele aflate la dosar, precum și normele juridice în vigoare, instanța a reținut dispozițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și a apreciat că cererea condamnatului este (în mod provizoriu și formal) o contestație la executare, prevăzută de articolul 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece acesta solicită (în esență) să fie micșorată pedeapsa pe care o execută.

Astfel, în temeiul articolului 597 alin. (5) raportat la articolul 351 alin. (2) și în temeiul articolului 47 din C. proc. pen., instanța a pus în discuție din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Gherla și a propus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Timișoara, reținând următoarele: petiționarul A. se află în Penitenciarul Timișoara, unde execută pedeapsa de 10 ani 9 luni 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1971/2018 a Judecătoriei Bistrița; la data formulării cererii (09.09.2023), petiționarul se afla în Penitenciarul Timișoara, așa cum reiese din cererea condamnatului, ștampila poștei de pe plicul cu care s-a trimis cererea din dosarul Judecătoriei Timișoara și actul de la dosarul Judecătoriei Gherla; conform articolului 598 alin. (2) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra contestației la executare în acest caz, este instanța de executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

S-a arătat că, deși conform articolului 553 alin. (1) din C. proc. pen., în cazul particular de față, instanța de executare este Judecătoria Bistrița, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Timișoara, având în vedere că la data formulării cererii, contestatorul executa pedeapsa în Penitenciarul Timișoara, iar prin Decizia numărul 15/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit cu caracter obligatoriu că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanței căreia îi revine competența materială de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este esențială calificarea juridică a căii de atac în raport de motivul invocat și scopul urmărit.

Analizând conținutul cererii introductive, se observă că petentul condamnat este nemulțumit de modalitatea în care Judecătoria Bistrița, secția penală, a soluționat cererea sa de contopire a pedepselor la care a fost condamnat, stabilind o pedeapsă finală de executat de 10 ani, 9 luni și 10 zile închisoare.

Motivele au fost reiterate la interpelarea instanței de la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2024, când condamnatul a pretins în esență, că, deși ar fi trebuit emis un nou mandat pentru executarea pedepsei de 7 ani, 9 luni și 10 zile închisoare, mai are de executat o pedeapsă de 8 ani și 9 luni închisoare.

Obiectul cererii formulate de condamnatul A. îl reprezintă, așa cum a reținut Judecătoria Gherla, contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., condamnatul solicitând, în esență, să fie micșorată pedeapsa în executarea căreia se află.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau alin. (6) (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. (...).

Prin Decizia nr. 15 din 17.09.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat, referitor la sintagma "loc de deținere", că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Înalta Curte apreciază că, în ce privește determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de petentul condamnat A., criteriul unic este acela al locului încarcerării condamnatului la momentul învestirii instanței.

Se constată că la data formulării cererii, 09.09.2023, contestatorul se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara, aflat în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Drept urmare, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, precum și la Decizia nr. 15/2018 pronunțată în recurs în interesul legii, competența de a soluționa cererea formulată de condamnatul A. aparține Judecătoriei Timișoara, întrucât aceasta este instanța în a cărei circumscripție se afla locul de deținere a contestatorului la momentul formulării cererii introductive.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.