ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Reșița, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1/A din 08.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 452, art. 453 C. proc. pen.., a fost recalificată calea de atac exercitată de persoana condamnată A., ce formează obiectul prezentei cauze, în calea extraordinară de atac a "Revizuirii" și, în baza art. 47 C. proc. pen.., a fost admisă excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu.

În baza art. 50 combinat cu art. 458 C. proc. pen.., a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, iar în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen.., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Reșița.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 22.11.2023 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Reșița, invocată de instanță din oficiu și, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. și la art. 429 alin. (1) C. proc. pen.., a fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație în anulare - cerere formulată de petenta condamnată A., în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Reșița a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței, la 14.06.2023, sub nr. x/2023, revizuenta A. a formulat o cerere de revizuire. La termenul din 18.10.2023, instanța a dispus recalificarea cererii de revizuire în contestație în anulare, având în vedere motivele invocate de petentă, respectiv prescripția răspunderii penale, fapte sau împrejurări noi, precum și trimiterea făcută la decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, care nu a fost analizată de instanță la data pronunțării hotărârii. La termenul din 15.11.2023, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale, având în vedere că sentința penală nr. 85 din 15.02.2022 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2017, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara.

Analizând actele dosarului prin prisma excepției invocate, Judecătoria Reșița a constatat următoarele:

În fapt, prin sentința penală nr. 85 din 15.02.2022 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara, petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de delapidare, în formă continuată. S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. din 1969.

La termenul din 18.10.2023, Judecătoria Reșița a dispus recalificarea cererii de revizuire în contestație în anulare, având în vedere motivele invocate de petentă, respectiv prescripția răspunderii penale, fapte sau împrejurări noi și trimiterea făcută la decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, care nu a fost analizată de instanță la data pronunțării hotărârii. Petenta a invocat faptul că a fost condamnată pentru fapte în legătură cu care a intervenit prescripția răspunderii penale, solicitând prin cererea de revizuire să se dispună încetarea procesului penal, având în vedere împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale. Cererea de revizuire a fost întemeiată de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Având în vedere și rolul activ al judecătorului, Judecătoria Reșița a apreciat că se impune recalificarea cererii de revizuire, având în vedere motivele invocate de petentă în susținerea acesteia. Respingerea, ca inadmisibilă, a cererii întrucât aceasta nu s-ar încadra în motivele prevăzute de lege în ceea ce privește revizuirea ar fi fost contrară Convenției.

Potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen.. "Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere", iar potrivit art. 426 C. proc. pen.. "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă". Din textele enunțate rezultă că dacă hotărârea penală a devenit definitivă prin formularea apelului, instanța competentă să soluționeze contestația în anulare este instanța de apel.

S-a reținut că, întrucât sentința penală nr. 85 din 15.02.2022 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara, rezultă că instanța competentă funcțional și material să soluționeze contestația în anulare este Curtea de Apel Timișoara.

Prin urmare, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale, iar, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen.. raportat la art. 429 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație în anulare, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin înscrisul depus la dosar la data de 27.12.2023, petenta a precizat că a înaintat o cerere de revizuire cu privire la decizia penală nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, iar Judecătoria Reșița, prin încheiere, în ședința camerei de consiliu din data de 18.10.2023, a dispus recalificarea acesteia în contestație în anulare. În continuare, petenta a arătat că a formulat cererea de revizuire a deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara din considerentul că i-au fost respinse contestațiile în anulare întocmite anterior (dosarele nr. x/2022 și nr. y/2023), deoarece în apel, prin decizia penală menționată, Curtea de Apei Timișoara s-a pronunțat asupra prescripției răspunderii penale. Petenta a făcut trimitere la cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 67/25.10.2022, în sensul că "instanța care soluționează contestația în anulare întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului penal anterior acestei din urma decizii" și a solicitat să nu se procedeze la o recalificare a cererii în contestație în anulare, deoarece, având în vedere cele arătate, apreciază că se regăsește exact în tiparul deciziei instanței supreme nr. 67/2022.

În concluzie, petenta a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.05.2023, pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2023, condamnata A. a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 14/R din 30.05.2023 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47 C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. cu aplicarea art. 458 C. proc. pen.., a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, în favoarea Judecătoriei Reșița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 14.06.2023, sub nr. x/2023, iar la termenul din 18.10.2023, Judecătoria Reșița a dispus, din oficiu, recalificarea cererii de revizuire, în contestație în anulare. Ulterior, la termenul din 15.11.2023, Judecătoria Reșița a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere că sentința penală nr. 85/15.02.2022 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A/26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara, dispunând, prin sentința penală nr. 6/22.11.2023, admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Reșița, invocată de instanță din oficiu și, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 50 C. proc. pen.. rap. la art. 429 alin. (1) C. proc. pen.., declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație în anulare, formulată de petenta condamnată A., în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Reșița, petenta a comunicat instanței că nu dorește recalificarea cererii sale în contestație în anulare și solicită să-i fie admisă cererea de revizure. În motivare a arătat, în mod expres, că a depus cerere de revizuire deoarece anterior i-au fost respinse contestațiile în anulare în dosarele nr. x/2022 și nr. y/2023 ale Curții de Apel Timișoara.

S-a reținut că, din actele dosarului, rezultă că petentei condamnate A., prin încheierea penală nr. 105/CA din 11.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen.., Curtea de Apel Timișoara i-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2017. Totodată, prin decizia penală nr. 72 din 10.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 C. proc. pen.. cu trimitere la art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Curtea de Apel Timișoara i-a respins petentei contestația în anulare formulată împotriva aceleiași decizii penale.

Deopotrivă, s-a reținut că, în dosarul nr. x/2023, în fața Curții de Apel Timișoara în prezenta cauză, petenta A. a solicitat, în mod expres, a nu-i fi recalificată cererea în contestație în anulare și a-i fi admisă cererea de revizuire.

Potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță. Revizuirea reglementată de art. 452 și următoarele C. proc. pen.. reprezintă o cale de atac extraordinară, care potrivit art. 455 C. proc. pen.. poate fi exercitată și de către condamnat. Din economia prevederilor art. 455 C. proc. pen.., rezultă că cererea de revizuire formulată de condamnat este guvernată de principiul disponibilității sub aspectul introducerii/dispunerii/retragerii sale, ce reprezintă o expresie a libertății pe care legea procesual penală o recunoaște titularilor căilor de atac, de a le exercita potrivit propriei lor aprecieri, precum și de a le decide soarta juridică (inclusiv prin retragerea căii de atac), situație în care având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, precum și manifestarea de voință a petentei, Judecătoria Reșița nu putea dispune împotriva voinței exprese a petentei și să-i recalifice natura cererii sale.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că, în această situație, prima instanță trebuia să judece cererea condamnatei așa cum a fost calificată de aceasta în raport cu temeiul de drept invocat (art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..), respectiv ca pe o cerere de revizuire și nu să o recalifice ca și contestație în anulare și să decline soluționarea cauzei înapoi la Curtea de Apel Timișoara.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Airey c. Irlandei, a reiterat principiul potrivit căruia Convenția nu garantează drepturi teoretice și iluzorii, ci drepturi practice și efective, și aceasta întrucât dreptul de acces la instanțe trebuie privit prin raportare la locul prioritar pe care îl deține într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil. Curtea de la Strasbourg a subliniat că o interpretare strictă a regulilor procedurale îl poate priva pe reclamant de dreptul de acces la justiție. Acest drept poate fi afectat atunci când regulile încetează să mai servească principiului securității juridice și unei bune administrări a justiției, formând un fel de barieră ce îl împiedică pe justițiabil să supună cazul său pe fond examinării de către o curte competentă (Hotărârea din 5 decembrie 2013, pronunțată în Cauza Omerovic împotriva Croației, nr. 2, paragraful 39).

În jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. În explicitarea acestui drept, în jurisprudența Curții, dreptul de acces la un tribunal este înțeles ca un drept de acces concret și efectiv, care presupune ca justițiabilul "să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale".

Efectivitatea dreptului de acces la o instanță impune ca exercitarea dreptului în cauză să nu fie împiedicată de existența vreunui obstacol de drept sau de fapt ce ar putea afecta însăși esența dreptului. Chestiunea de față nu privește interpretarea unor norme de drept material, ci a unor reguli procedurale, a căror aplicare ar împiedica analiza în fond a cererii condamnatei, implicând riscul încălcării protecției efective a drepturilor sale.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că pentru a se evita încălcarea art. 6 din Convenție și privarea condamnatei de dreptul de acces la instanță, din cauza recalificării căii de atac exercitate de condamnată se impune judecarea cererii în acord cu calificarea juridică dată de parte.

Urmare a celor de mai sus, s-a reținut că Judecătoria Reșița are, potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., competența materială de a judeca cererea de revizuire a petentei, indiferent de soluția ce se poate pronunța asupra acestei cereri, fiindcă a judeca cererea condamnatei ca și contestație în anulare, după ce anterior Curtea de Apel Timișoara a respins două astfel de cereri, nu-i creează petentei o situație juridică mai favorabilă.

Ca urmare, reținând că, în cazul de față, atât Judecătoria Reșița, cât și Curtea de Apel Timișoara au obligația de a soluționa cererea petentei potrivit celor solicitate expres de aceasta, neputându-se recalifica natura cererii din oficiu, în contextul unei opoziții exprese a petentei în acest sens, cererea sa fiind guvernată de principiul disponibilității, potrivit celor anterioare, aspect peste care instanțele nu pot trece în acestă situație concretă, Curtea de Apel Timișoara, recalificând cererea condamnatei potrivit voinței expres exprimate de aceasta și văzând că aparține Judecătoriei Reșița competența soluționării cererii/căii extraordinare de atac, care la rândul său și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, în baza art. 452, art. 453 C. proc. pen.., a recalificat calea de atac exercitată de persoana condamnată A. în calea extraordinară de atac a "Revizuirii", a fost admisă excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Reșița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 ianuarie 2024.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Reșița, Înalta Curte constată următoarele:

Petenta A. a învestit Curtea de Apel Timișoara, la data de 04 mai 2023, cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., formulată împotriva "deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2017".

Prin sentința penală nr. 14/R din 30.05.2023 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017, în favoarea Judecătoriei Reșița, reținându-se că, prin raportare la prevederile art. 458 C. proc. pen.., în condițiile în care instanța care a soluționat cauza în primă instanță este Judecătoria Reșița, aceasta este competentă material să soluționeze cererea de revizuire.

La rândul său, Judecătoria Reșița, la termenul din 18.10.2023, din oficiu, a dispus recalificarea cererii de revizuire, în contestație în anulare și, ulterior, prin sentința penală nr. 6/22.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație în anulare, formulată de petenta condamnată A., în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând că, întrucât sentința penală nr. 85/15.02.2022 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A/26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara, instanța competentă funcțional și material să soluționeze contestația în anulare este Curtea de Apel Timișoara.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2023*, prin decizia penală nr. 1/A din 08.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost recalificată calea de atac exercitată de persoana condamnată A. în "Revizuire", a fost admisă excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu, a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Judecătoria Reșița. Instanța a reținut că trebuie avută în vedere atât calificarea dată cererii, de către petentă, în mod expres, ca fiind o revizuire, precum și faptul că prin încheierea penală nr. 105/CA din 11.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 și prin decizia penală nr. 72 din 10.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 (ambele hotărâri fiind pronunțate de Curtea de Apel Timișoara) au fost respinse două cereri de contestații în anulare formulate de petentă împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constată că, în cauză, petenta A. a depus o precizare la dosar, atât în fața Judecătoriei Reșița, cât și în fața Curții de Apel Timișoara, în sensul că cererea sa este una de revizuire, formulată împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2017. Sub acest aspect, petenta a menționat că i-au fost respinse contestațiile în anulare formulate anterior împotriva aceleiași decizii împotriva căreia a formulat, la acest moment, revizuire (în dosarele nr. x/2022 și nr. y/2023, cu motivarea că instanța s-a pronunțat asupra prescripției răspunderii penale). Petenta a făcut trimitere la cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 67/25.10.2022 și a solicitat, în mod expres, să nu se procedeze la recalificarea cererii în contestație în anulare.

Prin raportare la precizarea formulată, în mod expres, de petenta A., atât în fața Judecătoriei Reșița, cât și în fața Curții de Apel Timișoara, în sensul că cererea formulată este o revizuire și nu este de acord cu recalificarea acesteia ca fiind o contestație în anulare, Înalta Curte constată că prezintă relevanță atât prevederile art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., conform cărora "(1) Cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță", cât și dispozițiile art. 458 C. proc. pen.., potrivit cărora "Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.".

Drept urmare, având în vedere că instanța care a judecat cauza în prima instanță (dosarul nr. x/2017) este Judecătoria Reșița, Înalta Curte constată că aceasta este competentă să judece prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Judecătoriei Reșița, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Judecătoriei Reșița, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2024.