ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 581 din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 322 din 13 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 15.01.2024 sub nr. x/2024, petentul-condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 581/24.10.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023.

Prin sentința penală nr. 167/12.02.2024, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a admis excepția necompetenței materiale invocată de contestator și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În esență, s-a reținut că petentul a invocat o nelămurire privind executarea Sp. 581 din 24 octombrie 2023, care a fost pronunțată de Înalta Curte.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casației și Justiție, secția penală la data de 14.02.2024, sub numărul x/2024.

*

Înalta Curte reține că petentul A. a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. contestație la executarea cu privire la cheltuielile judiciare în cuantum de 50 RON, la care a fost obligat prin sentința penală nr. 581/24.10.2023 pronunțată de Înalta Curte, în dosarul nr. x/2013, susținând, în esență, că există o nelămurire cu privire la acestă hotărâre, cauzată de nedovedirea cuantumului creanței (cuantumul cheltuielilor de judecată) prin criterii obiective: bonuri, chitanțe, facturi, etc, existente în dosarele cauzelor penale. Deopotrivă, a susținut că s-a ivit o împiedicare a executării silite, datorat atribuirii acestor creanțe a denumirii "cheltuieli judiciare", care ar trebui să fie solicitate în proces de un organ al statului. În absența stabilirii unor criterii și dovedirii prin mijloace obiective a acestor cheltuieli judiciare, petentul a opinat că acestea au fost stabilite în mod subiectiv și punitiv în sarcina sa, reprezentând, în fapt, o amendă.

În aceeași ordine de idei, petentul a invocat dispozițiile art. 452 din C. proc. civ., conform cărora "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

A considerat că pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, Statul Român, prin procurorul care participă la ședință sau prin ANAF trebuie să dovedească întinderea cheltuielilor ocazionate de soluționarea unui proces penal, conform art. 452 C. proc. civ.

În acest context, petentul a solicitat, în temeiul art. 519 C. proc. civ. și sesizarea Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea aplicării dispozițiilor art. 452 C. proc. civ. și în procesele penale.

Examinând, cu prioritate, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de petentul A., se constată că aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele argumente:

Petentul și-a întemeiat solicitarea pe dispozițiile art. 519 din C. proc. civ., însă, se notează că sesizarea Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este reglementată distinct de art. 475 C. proc. pen.., care prevede că dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În contextul cererii formulate de petent, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 C. proc. pen.., întrucât aplicarea de către instanțele penale a dispozițiilor art. 452 C. proc. civ. privind întinderea și dovedirea cheltuielilor judiciare, nu reprezintă, pe de-o parte, o veritabilă chestiune de drept, iar pe de altă parte, lămurirea acesteia nu ar produce nicio consecință juridică asupra modului de rezolvare a fondului prezentei cauze.

Examinând contestația la executare formulată de petentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Argumentele contestatorului care stau la baza contestației la executare se referă la faptul că a fost obligat la cheltuieli de judecată care nu au fost dovedite prin mijloace de probă.

Pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. nu se poate modifica ori desființa hotărârea judecătorească definitivă, acest caz referindu-se doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Or, petentul a făcut o trimitere pur formală la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., deoarece nu există nicio nelămurire cu privire la punerea în executare a hotărârii, suma fiind stabilită în mod clar și neechivoc în sarcina sa, criticile acestuia vizând, astfel cum s-a arătat, aspecte referitoare la lipsa de suport probator a cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat și nu imposibilitatea punerii lor în executare.

Expresia "cheltuieli judiciare avansate de stat" semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 și 273 C. proc. pen.

Cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, paragrafele 15-20, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența în materie referitoare la dispozițiile din C. proc. pen. din 1968, a statuat că nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție. Așadar, accesul la justiție este liber, însă nu este gratuit.

Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea în sarcina căreia se reține o culpă procesuală (care a provocat aceste cheltuieli).

În cazul declarării căilor de atac (e.g. apel, contestație, recurs) sau în ipoteza introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras calea de atac sau cererea, în aceste ipoteze culpa procesuală fiind evaluată de legiuitor, fără ca prin aceasta să fie împiedicat liberul acces la justiției, reglementat art. 21 din Constituție.

Stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare, în cazurile prevăzute la art. 275 din C. proc. pen., se realizează conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a organului judiciar care le aplică. Astfel, la calculul cheltuielilor judiciare, instanța de judecată determină cheltuielile avansate de stat, pe baza naturii actelor utile finalizării procedurii și pe baza aceluiași algoritm (aplicat în orice altă cauză), de regulă influențat de numărul termenelor de judecată acordate și/sau de amploarea demersurilor ori naturii probatoriilor administrate).

Din categoria cheltuielilor avansate de stat fac parte cheltuieli precum cele necesare efectuării actelor de procedură sau de probațiune dispuse de organele judiciare și cheltuielile pentru conservarea obiectelor ridicate sau sechestrate în cursul procesului. În acest context, cheltuielile judiciare avansate de stat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 și 273 din C. proc. pen.. În acest sens art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor art. 273 alin. (1) din C. proc. pen., sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor în fața organelor judiciare.

În concluzie, oricare ar fi subiectul procesual, dacă în sarcina sa se reține o culpă procesuală (e.g. provoacă o activitate procesuală în care nu are câștig de cauză), va suporta cheltuielile procesuale, rezolvarea aparținând legiuitorului, determinarea cuantumului aparținând organului judiciar. Dispozițiile din C. proc. pen. privind rămânerea cheltuielilor judiciare avansate de stat în sarcina acestuia devin incidente numai atunci când actul părții sau al altui subiect procesual (martor, expert, interpret) prin care s-au provocat cheltuieli judiciare s-a dovedit justificat.

Așadar, suma datorată cu titlu de cheltuieli judiciare către stat reprezintă cheltuieli de procedură și rezultă din culpa procesuală a părții a cărei cerere a fost respinsă, iar legea procesual penală nu permite reevaluarea cuantumului sau chiar exonerarea de plată, în faza ulterioară, a executării hotărârii.

Ca urmare, împrejurările invocate de petent nu se încadrează în motivul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de lege, motiv pentru care Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 581 din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., petentul va fi obligat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de petentul A..

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de același petent împotriva sentinței penale nr. 581 din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2024.