ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 574/RC din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1053/A din 14 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la executare contestatorul A..

În susținerea cererii de contestație la executare, contestatorul a arătat doar că invocă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și că va motiva contestația până la următorul termen de judecată, însă acesta nu a mai depus înscrisuri la dosar.

La termenul din data de 22.11.2023, contestatorul a arătat că nelămurirea cu privire la hotărârea atacată constă în faptul că nu a fost înștiințat cu privire la termenul stabilit pentru soluționarea admisibilității în principiu a recursului în casație, pentru a putea formula apărări.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității cererii formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond și s-a pronunțat o soluție de condamnare.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că motivul invocat de acesta nu poate fi subsumat unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție legalitatea unei hotărâri ce are ca obiect soluționarea admisibilității în principiu a recursului în casație, hotărâre care nu este susceptibilă de a fi pusă în executare.

Astfel, contestatorul critică hotărârea atacată, sub aspectul lipsei citării în procedura de soluționare a recursului în casație, etapa admisibilității în principiu.

Or, motivul invocat pe calea contestației la executare nu poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești atacate, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

Notând că o contestație făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă, Înalta Curte reține că motivul concret invocat de către condamnat vizând lipsa citării la soluționarea admisibilității în principiu a recursului în casație nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

De altfel, dispozițiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen. nici nu instituie obligația citării la soluționarea recursului în casație în etapa admiterii în principiu.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 574/RC din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 574/RC din data de 05 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.