ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 martie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 20.09.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat contopirea pedepselor pe care le are de executat, iar, la termenul din 13.10.2023, și-a modificat cererea solicitând și deducerea unei perioade ulterioare intervalului dedus de către Curtea de Apel București în hotărârea de recunoaștere a sentinței penale străine.

Prin sentința penală nr. 2409 din 13.10.2023 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a dispus admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București invocată de instanță din oficiu si, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de petentul A., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut, în esență, că, în cauză, petentul a solicitat deducerea unei perioade de arest anterioară pronunțării hotărârii prin care a fost recunoscută sentința penală străină, aspect care se circumscrie cazului de contestație la executare, prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că motivul invocat nu poate face obiectul unei contestații la executare prin care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei, având în vedere că perioada pentru care s-a solicitat deducerea pedepsei este anterioară rămânerii definitive a sentinței penale nr. 51 din 20.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, care, prin sentința penală nr. 12/F din 26.01.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestația la executare formulată de petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată instanța ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunțat în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că, în condițiile în care petentul a solicitat și deducerea unei perioade de detenție, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci cele ale art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Raportându-se la dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., ce reglementează competența de soluționare a contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut că aceasta revine fie instanței de executare, fie instanței corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze contestația la executare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Analizând, în acest context, solicitarea petentului de a-i fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 51/F din 20 martie 2023 a Curții de Apel București, definitivă prin neapelare, la data de 26.04.2023, până la realizarea transferului efectiv al persoanei condamnate într-un penitenciar din România, se constată că aceasta reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei, ce se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., iar nu o nelămurire la executarea sentinței penale nr. 51/F din 20 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023.

Drept urmare, din examinarea dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 598 alin. (2), cu referire la art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., Înalta Curte reține că, în ceea ce privește competența materială în judecarea contestației la executare întemeiată, în cazul de față, pe o cauză de micșorare a pedepsei, (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), aceasta revine instanței în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al condamnatului la data formulării cererii.

În speță, dat fiind faptul că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, relevantă fiind în acest sens Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

Așadar, se constată că, la data formulării cererii, respectiv 20.09.2023, petentul A. se afla în Penitenciarul Rahova, situat în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 5 București, împrejurare ce atrage competența teritorială a acestei instanțe, motiv pentru care, în baza art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2024.