ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale d

e față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată, la data de 16.08.2024 și trimisă la Judecătoria Galați, persoana condamnată A, aflată în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2608/18.01.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 304/A/16.02.2023 a Curții de Apel București, a solicitat să i se deducă pedeapsa pe care o execută.

Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Galați, la data de 21 august 2024, sub nr. de dosar x/233/2024.

Prin sentința penală nr. 1737 din 26 noiembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul penal nr. x/233/2024, a fost admisă excepția necompetenței Judecătoriei Galați, invocată de apărătorul petentului și, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei, privind pe petentul-condamnat A în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În acest sens, Judecătoria Galați a reținut că petentul condamnat A execută o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul B, care a început să fie executată la data de 23.02.2022, urmând să expire la data de 21.02.2030, în baza mandatului de executare nr. 3007/2022 emis conform sentinței penale nr. 2608 din data de 18.01.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 304/A/16.02.2023 a Curții de Apel București.

Raportându-se la dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Galați a apreciat că instanța competentă material să soluționeze cererea petentului prin care a solicitat deducerea unei perioadei executate din pedeapsa la care a fost condamnat de către Judecătoria Sectorului 5 București și care intră sub incidența prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., este Judecătoria Sectorului 5 București, care este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Judecătoria Sectorului 5 București, care, prin sentința penală nr. 190 din 04 februarie 2025, în baza art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d și alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu și, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d și alin. (2) C. proc. pen. și în lumina Deciziei nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul A în favoarea Judecătoriei Galați, conform art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut precizările făcute de petent în ședința publică când a invocat un caz de micșorare a pedepsei, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d din C. proc. pen., în contextul în care dorește de fapt refacerea modalității de individualizare, întrucât sunt prea mari pedepsele care i-au fost aplicate, nefiind, astfel, vorba despre vreo eroare sau nelămurire a sentinței pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la litera a), b) și d) din C. proc. pen., contestația se face, după caz, la instanța de executare sau la instanța corespunzătoare în grad și în a cărei rază teritorială se află locul de deținere la data sesizării instanței, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c la instanța care a pronunțat hotărârea.

Ca atare, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării contestației la executare, respectiv 18.08.2024, când petentul condamnat se afla încarcerat la B, motiv pentru care Judecătoriei Galați îi revine competența să judece cauza.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și 2 C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Galați este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la condamnatul A, motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d).

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a, b) și d) al aceluiași art. cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Verificând actele și lucrările dosarului, se observă că, prin cererea formulată, persoana condamnată A, aflată în executarea unei pedepse privative de libertate de 8 ani aplicată prin sentința penală nr. 2608/18.01.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 304/A/16.02.2023 a Curții de Apel București, a solicitat să i se deducă pedeapsa pe care o execută.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate și de precizările făcute de petent în sensul că se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, pe care o solicită a fi micșorată, Înalta Curte constată că cererea vizează o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen.

Astfel, în cauză, devin incidente prevederile art. 585 C. proc. pen., care, în alin. (2), stipulează că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

De asemenea, se reține că, prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, s-a stabilit că „instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate”.

În atare situație, având în vedere că, la data formulării cererii, condamnatul A se afla în executarea pedepsei la Penitenciarul B, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., soluționarea contestației la executare privindu-l pe acesta revine în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Judecătoriei Galați, care a și fost sesizată inițial.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind petentul A este Judecătoria Galați, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va fi trimis dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind petentul A în favoarea Judecătoriei Galați, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2025.