ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 216 din 4 martie 2025, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în baza art. 47 alin. (2), (3) C. proc. pen., art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "contestație la executare", formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului București, în favoarea Curții de Apel București, dosarul cauzei urmând a fi trimis, de îndată, instanței de judecată competente.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sesizarea adresată instanței la data de 13.02.2025, înregistrată sub nr. x/2025, Biroul executări penale din cadrul Tribunalului București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 554 alin. (2), raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. cu privire la verificarea și comunicarea deducerii corecte, având în vedere că persoana condamnată A. a fost liberată condiționat la data de 18.08.2024.

În motivare, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 972/26.07.2018 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/A/28.01.2025 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

"În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41, alin. (1) Din C. pen., art. 43, alin. (5) Din C. pen. și art. 5 Din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. (zis "B."), la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc (fapta din data de 10.02.2022). În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. art. 66 alin. (1) C. pen., i-au fost interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că fapta dedusă judecății în prezenta cauză și infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată pentru care s-a pronunțat pedeapsa de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare prin sentința penală nr. 61/03.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1467/16.10.2023 a Curții de Apel București, sunt concurente.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61/03.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1467/16.10.2023 a Curții de Apel București și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 7 luni închisoare (reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse), în final inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani și 1 (o) lună închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsă complementară, respectiv pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani și pedeapsă accesorie .

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) din C. pen. și art. 72 C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă a închisorii măsurile preventive privative de libertate și perioada executată de la data de 09.02.2021 la data de 05.01.2022 și de la 16.10.2023 la zi (dar nu mai târziu de data liberării din executarea M.E.P.Î nr. 181/16.10.2023 emis de Judecătoria Sectorului 6 București).

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei M.E.P.Î nr. 181/16.10.2023 emis de Judecătoria Sectorului 6 București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, după rămânerea sa definitivă."

Prin decizia penală nr. 111/A/28.01.2025, Curtea de Apel București, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2023 .

A desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

A descontopit pedepsele rezultante și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel că a redus durata pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61/03.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1467/16.10.2023 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 7 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare .

La data de 13.02.2025, pe rolul Tribunalul București, secția I Penală, a fost înregistrată sub nr. x/2025 contestația, având în vedere sesizarea instanței de către Biroul executări penale din cadrul Tribunalului București, prin care s-a solicitat instanței verificarea și comunicarea deducerii corecte, având în vedere că persoana condamnată A. a fost liberată condiționat la data de 18.08.2024.

Instanța a constatat că obiectul cererii formulată de persoana privată de libertate este contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., în sensul că nelămurirea este dată de perioada efectiv executată de condamnatul A. și care trebuie dedusă din pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 111/A din data de 28.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2023.

S-a susținut că, potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Prin urmare, în baza art. 47 alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen., art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de instanță, din oficiu si s-a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția I penală.

Ca urmare a declinării cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 10 martie 2025, sub nr. x/2025, cu prim termen de judecată la data de 2 aprilie 2025.

Prin decizia penală nr. 496/A din 2 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare privind pe persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului București, iar în baza art. 51 din C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență și s-a sesizat instanța ierarhic superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., competența de soluționare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Având în vedere solicitarea invocată, ce vizează perioada efectiv executată de condamnatul A. și care trebuie dedusă din pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare, ce a fost aplicată prin sentința penală nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/A din data de 28.01.2025, a Curții de Apel București, secția I Penală, față de prevederile art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului București, este instanța care a pronunțat hotărârea contestată, respectiv Tribunalul București, numai aceasta fiind în măsură să explice nelămurirea condamnatului cu privire la perioada ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată condamnatului A..

Prin urmare, competența de soluționare a cererii având ca obiect contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., aparține Tribunalului București, în favoarea căreia a dispus declinarea competenței conform art. 50 alin. (1), raportat la art. 47 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalului București și Curtea de Apel București cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, în virtutea următoarelor considerente:

Înalta Curte reține că la data de 13 februarie 2025 Biroul executări penale din cadrul Tribunalului a formulat contestație la executare, înregistrată sub nr. x/2025, la Tribunalul București în conformitate cu dispozițiile art. 554 alin. (2), raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care prevede:

"Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;" Potrivit alin. (2) al art. 598 din C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."

Sub aspectul instanței competente, legiuitorul a înțeles să reglementeze în cuprinsul dispozițiilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., o competență exclusivă în cazul acestei contestații, aceasta aparținând instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În ceea ce privește contestația la executare, Înalta Curte reține că aceasta a fost reglementată ca un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea însă modifica soluția pronunțată, soluție care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii definitive în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuție aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Cazurile în care se poate formula contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestației la executare se numără și cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv atunci "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înțelegându-se existența unei neclarități a acesteia.

În cauză, hotărârea ce se execută este sentința penală nr. 972 din data de 26.07.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2023, și nu hotărârea instanței de apel prin care s-a menținut prin decizia pronunțată dispoziția sentinței penale atacate. Astfel, instanța competentă să soluționeze cauza privind pe condamnatul A. este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2025.