ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Curtea de Apel București, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din data de 30.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Ploiești, în baza art. 429 alin. (1) C. proc. pen., art. 47 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu cu privire la contestația în anulare formulată de condamnata A., aflată în executarea pedepsei de 4 ani, 7 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 962 din data de 24.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din data de 25.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 50 C. proc. pen., a trimis cauza Curții de Apel București, secția a II-a penală, spre competentă soluționare.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a reținut în esență că, cererea înregistrată la data de 28.11.2024, petenta A. aflată în executarea pedepsei de 4 ani, 7 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 962 din data de 24.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din data de 25.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație la executare.

În motivare, a invocat prescripția răspunderii penale raportat la infracțiunile pentru comiterea cărora a fost condamnată prin sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la 05.04.2018, infracțiuni care au fost contopite prin sentința penală nr. 962 din data de 24.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din data de 25.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în temeiul căreia a fost emis MEPI nr. 1818/24.11.2020.

Având în vedere temeiul de fapt al cererii, la termenul din 30.01.2025, judecătoria a dispus recalificarea cererii în contestație în anulare, în baza art. 429 alin. (1) C. proc. pen., art. 47 alin. (1) C. proc. pen.

Din înscrisurile aflate la dosar, judecătoria a constatat că petenta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate prin sentința penală nr. 962 din data de 24.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 65/A din data de 25.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În lumina argumentelor de fapt și de drept anterior expuse, judecătoria a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală, la data de 20.02.2025, sub nr. x/2024, iar la termenul de judecată din data de 17.04.2025, având în vedere faptul că, față de precizările petentei, prezenta cerere a fost recalificată în contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea, din oficiu, a pus în discuție și a admis excepția necompetenței materiale a aceste instanței astfel încât a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești și a constatat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care a trimis cauza instanței ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 mai 2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 21 mai 2024

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Ploiești, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte reține că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de contestatoarea-condamnată A., aspect confirmat de aceasta și la acest termen de judecată, prin care a solicitat să se constate intervenirea prescripției răspunderii penale raportat la faptele pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 476 din 08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la 05.04.2018, pedeapsă care a fost contopită prin sentința penală nr. 262 din 24.11.2020 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 65 din 25.01.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Pe cale de consecință, analizând cauza prin raportare la motivele contestației la executare formulate, Înalta Curte apreciază că, în fapt, aspectele invocate de contestatoare, se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. (fiind invocată prescripția răspunderii penale a răspunderii penale, raportat la infracțiunile pentru comiterea cărora a fost condamnată.), astfel încât, sub acest aspect, prezintă relevanță dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora, în cazurile de contestație la executare, prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Deopotrivă, este avută în vedere și decizia nr. 15 din 17.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 885 din 22.10.2018), prin care s-a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este cea în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În acest context, Înalta Curte constată că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că, la data formulării contestației la executare, respectiv 25 noiembrie 2024, condamnata A. era încarcerată în cadrul Penitenciarului Târgșoru-Nou, jud. Prahova, astfel încât, prin raportare la prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., instanța competentă să judece prezenta cauză este Judecătoria Ploiești.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Ploiești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Ploiești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2025.