ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 5 București, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 30.04.2024 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2024, petentul A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 68/F/12.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost recunoscută parțial hotărârea judecătorească nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunțată de Instanța Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez, solicitând redozarea pedepsei aplicate de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, ca urmare a instituirii Legii nr. 38/A/2023, anularea mandatului de executare și a tuturor formelor și emiterea unui nou mandat.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în statul portughez s-a emis Legea nr. 38/A/2023, din 02.08.2023, intrată în vigoare la 01.09.2023, lege prin care s-a instituit grațierea și amnistia pedepselor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 160 alin. (1) din C. pen. rap. la Legea nr. 302/2004 și art. 6 din C. pen.

La termenul de judecată din 06.02.2025, Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței de a soluționa această cauză.

Analizând excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Curtea de Apel București a reținut că cererea formulată de contestatorul A. constituie o contestație la executare care își găsește temeiul în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și care, potrivit art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., intră în competența de soluționare a instanței de executare ori a celei corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al contestatorului.

Raportat la datele concrete ale speței, contestatorul a invocat o cauză de micșorare a pedepsei survenită în timpul executării acesteia, care intră sub incidența exclusivă a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și atrage competența instanței prevăzute de art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

S-a mai reținut că, prin admiterea unei cereri de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, Curtea de Apel București nu a devenit instanță de executare a hotărârii în sensul art. 553 și art. 597 din C. proc. pen., deoarece, existând norme speciale, în această materie nu au aplicabilitate normele generale referitoare la competența soluționării contestației la executare sau a cauzelor având ca obiect schimbări în executarea unor hotărâri.

Curtea de Apel București, instanță special desemnată ca autoritate judiciară competentă în această procedură, emite mandatul de executare a pedepsei conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004, ca instanță ce a pronunțat sentința prin care s-a dispus recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine. Or, odată recunoscută hotărârea străină de condamnare, executarea acesteia are loc potrivit dispozițiilor din legislația română.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Per a contrario, dacă statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă ulterior transferării sale în România, competența de recunoaștere a respectivei hotărâri nu mai aparține curții de apel, ci instanței de executare, corespunzătoare infracțiunii ce a atras condamnarea.

Pentru motivele expuse anterior, s-a constatat că instanța competentă să judece contestație la executare nu este curtea de apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție de află locul de deținere.

Întrucât prin sentința penală nr. 68/12.04.2022, Curtea de Apel București a dispus recunoașterea parțială (cu acordul statului emitent - Portugalia) a hotărârii judecătorești nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunțată de Instanța Penală Centrală din Lisabona-Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021, reținând că infracțiunile pentru care a fost condamnat au corespondent în legea penală română în furt și furt calificat, prevăzute de art. 228, alin. (1), art. 229 alin. (1) din C. pen. și că petentul era încarcerat, la data formulării cererii, în Penitenciarul București Rahova, s-a apreciat că competența revine Judecătoriei Sectorului 5 București de soluționare a contestației la executare, ca instanță corespunzătoare în grad celei de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Drept urmare, prin sentința penală nr. 25/F/07.02.2025 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la 29 aprilie 2025, sub nr. x/2024.

În ședința publică din 05.06.2025, instanța a invocat din oficiu excepția necompentenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 68/12.04.2022 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă la 19.04.2022, prin necontestare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 11.11.2021 de către un judecător al Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa față de persoana solicitată A. și s-a refuzat executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, pe cale incidentală, s-a dispus recunoașterea parțială, cu acordul statului emitent (Portugalia), a hotărârii judecătorești nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunțată de Instanța Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din 11.11.2021), privind pe persoana solicitată A., numai cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea în calitate de autor a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 203 și art. 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez (faptă cu corespondent în legea penală română, art. 228, alin. (1), art. 229 alin. (1) din C. pen.).

S-a dispus executarea de către condamnat, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală anterior menționată și nesupusă adaptării ca efect al recunoașterii parțiale.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate persoanei solicitate perioada arestării preventive, de la 09.09.2012-10.09.2012 și perioada în care persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 02.02.2022 la zi.

În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 82/12.04.2022, de către Curtea de Apel București, secția I penală.

Prin sentința penală nr. 219/26.01.2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă definitivă la 13.02.2024, prin necontestare, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea de recunoaștere hotărâre străină și contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat A..

În baza art. 140

1

din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută pedeapsa de 7 zile închisoare aplicată petentului prin sentința din 03.07.2015 dosar x Tribunalul Griffie Ressort Arnhem Leeuwarden Olanda, definitivă 12.04.2016 pentru infracțiunea de furt (fapta 16.12.2014) și pedeapsa de 7 zile închisoare aplicată petentului prin sentința din 25.11.2015 dosar nr. x Tribunalul Rechtbank Zeeland West Brabant Olanda definitivă la 10.12.2015 pentru infracțiunea de furt (fapta 07.08.2015).

În baza art. 40, art. 38, art. 39 din C. pen., au fost contopite pedepsele recunoscute mai sus cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 68/12.04.2022 a Curții de Apel București, secția I penală, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte, respectiv cu 1/3 din 14 zile=4 zile, în final 4 ani 4 zile închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus perioadele executate de la 09.09.2012 la 10.09.2012, de la 02.02.2022 la zi, de la 10.09.2016 la 24.09.2016.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 82/2022 emis în baza sentinței penale nr. 68/12.04.2022 a Curții de Apel București, secția I penală și emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza sentinței penale nr. 219/26.01.2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă definitivă la 13.02.2024, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/13.02.2024, de către Judecătoria Sectorului 5 București.

În privința excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Potrivit art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., excepția de necompetență materială instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.

În concret, contestația la executare formulată de petentul A. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2024, cauză penală în care au fost acordate patru termene de judecată, la termenul din 20.06.2024 fiind începută cercetarea judecătorească prin administrarea probei cu înscrisuri, constând în: cazierul judiciar al petentului, sentința penală nr. 68/12.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/13.02.2024, emis Judecătoria Sectorului 5 București. De asemenea, la termenul din 12.12.2024 a fost administrată proba cu înscrisuri constând în documentele comunicate de către autoritățile portugheze privind situația juridică a petentului A..

În continuare, în cauza penală nr. x/2024, Curtea de Apel București a stabilit pronunțarea la 16.12.2024, dată la care a amânat succesiv pronunțarea la 18.12.2024, 19.12.2024 și 08.01.2025, iar la 08.01.2025 a dispus repunerea cauzei pe rol și a acordat termen la 06.02.2025, dată la care a stabilit pronunțarea la 07.02.2025, când a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Or, dispozițiile art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. stabilesc termenul legal de decădere în care excepția de necompetență materială a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.

Așadar, Judecătoria Sectorului 5 București a constatat că, întrucât în cauza penală x/2024 cercetarea judecătorească a fost începută la 20.06.2024, excepția de necompetență materială a instanței superioare a fost invocată ulterior acestui moment, astfel încât Curtea de Apel Bucrești a devenit instanța competentă să soluționeze cererea.

În aceste condiții, prin sentința penală nr. 1328 din 05.06.2025 pronunțată de Judecătoria Sectorul 5 București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 47 alin. (2) și a art. 50 rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de petentul A. în favoarea Curții de Apel București, în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 iunie 2025.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 5 București pentru următoarele considerente:

În cauză, petentul A. a formulat o contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 68/F/12.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022 [prin care a fost recunoscută parțial hotărârea judecătorească nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunțată de Instanța Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021, privind condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez], solicitând redozarea pedepsei aplicate de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 38/A/2023 la 01.09.2023 (prin care s-a instituit grațierea și amnistia pedepselor), anularea mandatului de executare și a tuturor formelor și emiterea unui nou mandat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 160 alin. (1) din C. pen. rap. la Legea nr. 302/2004 și art. 6 din C. pen.

Înalta Curte constată că, în funcție de cazul de contestație la executare invocat, este determinată competența materială și teritorială de soluționare a unei astfel de cereri, dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. stabilind că, în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau alin. (6) (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În speță, instanța competentă să judece contestația la executare formulată cu privire la sentința penală nr. 68/F/12.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022 (prin care a fost recunoscută parțial hotărârea judecătorească nr. 12316/15.7T8LSB din 31.03.2020, pronunțată de Instanța Penală Centrală din Lisabona - Judecător 17, rămasă definitivă la 13.05.2021), întemeiată de cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., este cea competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

În acest context, Înalta Curte constată că, dacă faptele ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, judecătoria ar fi fost competentă material să judece cauza în primă instanță, raportat la infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat de autoritățile judiciare din Portugalia, respectiv cea de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez.

Relativ la cele ce precedă, în raport cu cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Sectorului 5 București competența soluționării contestației la executare formulate de petentul A., având în vedere natura infracțiunii și faptul că aceasta este instanța în a cărei circumscripție de află locul de deținere (Penitenciarul Rahova).

Referitor la cele reținute de Judecătoria Sectorului 5 București, în sensul că excepția necompetenței materiale a instanței superioare a fost invocată cu depășirea termenului prevăzut de art. 47 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv după începerea cercetării judecătorești, se observă că, astfel cum s-a reținut deja, prin raportare la natura infracțiunii, competența soluționării contestației la executare formulate de contestatorul A., întemeiată pe cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., revine judecătoriei. Mai mult, competența soluționării unei eventuale contestații formulate împotriva unei astfel de hotărâri ar reveni tribunalului. Așadar, în speță, Curtea de Apel București nu este nici instanța de executare, nici cea căreia i-ar reveni competența să judece o eventuală contestație formulată într-o astfel de cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2025.