ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16/P din data de 02.02.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) și alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată, și Decizia R.I.L. nr. 34/2009, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat competența de soluționare a prezentei cereri de modificare a pedepsei formulată de contestatorul-condamnat A. în favoarea Tribunalului Ialomița, secția penală.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin cererea din data de 20.10.2022, condamnatul A. a formulat contestație la executarea pedepsei solicitând deducerea unui număr de 455 zile de liberare anticipată la care avea dreptul înainte de a fi transferat de pe teritoriul Italiei în vederea continuării executării pedepsei închisorii în România.

S-a mai reținut că, la data de 14.11.2022, condamnatul a precizat contestația la executare și a solicitat deducerea arestului executat pe teritoriul Italiei de la data de 14.07.2017 la 10.08.2022 și acordarea a 450 zile de liberare anticipată, deoarece potrivit evidenței administrației locului de deținere din Italia ar fi trebuit să finalizeze executarea pedepsei închisorii la data de 13.08.2027, iar penitenciarul din România i-a comunicat o altă dată, respectiv 13.11.2028.

S-a atașat dosarul nr. x/2022 al acestei instanțe.

La termenul din data de 29.11.2022, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea prezentei contestații la executare.

Soluționând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu la data de 29.11.2022, curtea de apel a reținut că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei închisorii de 11 ani și 4 luni dispuse prin sentința penală nr. 40/P/05.04.2022 a Curții de Apel Constanța, hotărâre prin care autoritățile judiciare române, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au recunoscut și pus în executare pe teritoriul României sentința penală nr. 3565/18 pronunțată de Tribunalul Verona - Italia, în dosarul nr. x/2017.

Notând dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, prin încheierea de ședință din 13.12.2022, curtea de apel a respins excepția necompetenței materiale invocate din oficiu la termenul din 29.11.2022 și a dispus continuarea judecății.

Ulterior, prin cererile din datele de 27.12.2022 și 19.01.2023, petentul condamnat a modificat obiectul prezentei contestații și a solicitat contopirea pedepselor recunoscute prin sentința penală nr. 40/P/05.04.2022 a Curții de Apel Constanța, potrivit art. 38 din C. pen., invocând în drept art. 585 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 6 din C. pen.

Cererile modificatoare anterior menționate au fost puse în discuția părților la termenul din 02.02.2023, când curtea de apel a luat act de modificarea obiectului contestației la executare și a recalificat cererea condamnatului A. ca fiind cerere de modificare a pedepselor, conform art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., și a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în judecarea prezentei cereri de modificare a pedepselor.

Soluționând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu la data de 02.02.2023, curtea de apel a notat dispozițiile prevăzute de art. 166 alin. (12) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, Decizia RIL nr. 34/2009, Decizia RIL nr. 1/2018, art. 585 alin. (2) din Codul de procedură și, reținând că la momentul introducerii prezentei cereri petentul condamnat se afla în executarea pedepsei închisorii în Penitenciarul Slobozia, a apreciat că Tribunalul Ialomița, secția penală este competent să soluționeze cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnat potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., aceasta fiind instanța competentă material să judece infracțiunile prev. de art. 367 din C. pen. și art. 236 din C. pen. și în a cărei rază teritorială se află locul de deținere anterior amintit.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția penală, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2022.

Prin sentința penală nr. 39/F din data de 01.03.2023, Tribunalul Ialomița, secția penală, a admis excepția necompetenței materiale invocată de către reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 50 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a declinat competența teritorială de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Slobozia, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a hotărî astfel, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată de procuror, tribunalul a notat dispozițiile prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., art. 47 din C. proc. pen. și art. 50 din același cod, și a reținut în fapt că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei închisorii de 11 ani și 4 luni dispuse prin sentința penală nr. 40/P/05.04.2022 a Curții de Apel Constanța, hotărâre prin care autoritățile judiciare române, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, au recunoscut și pus în executare pe teritoriul României sentința penală nr. 3565/18 pronunțată de Tribunalul Verona - Italia în dosarul nr. x/2017.

Totodată, instanța a reținut că în ședința de judecată din data de 01.03.2023, petentul - condamnat și-a precizat cererea arătând că vrea doar deducerea perioadei executate în Italia, astfel cum a solicitat inițial și nu recontopirea doar a pedepselor aplicate în Italia.

Prin urmare, dat fiind elementele de fapt și de drept expuse, tribunalul a apreciat că excepția necompetenței invocată este întemeiată și că se impune declinarea cauzei către instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Constanța și trimiterea cauzei către această instanță.

Urmare a declinării, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la data de 13.03.2023, sub nr. x/2022*.

Prin încheierea penală nr. 39/P din data de 19.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 51 din C. proc. pen., a sesizat conflictul negativ de competență ca urmare a declinărilor reciproce anterior menționate și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în vederea stabilirii instanței competente să soluționeze cererea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24.04.2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 04.05.2023.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Ialomița, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, condamnatul A. a solicitat recunoașterea și deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a 455 de zile de eliberare anticipată acordate de autoritățile judiciare italiene pe parcursul detenției în penitenciarele Vicenza și Padova, ambele din Italia, respectiv anterior transferului său în România.

Din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A. se află încarcerat în baza mandatului de executare nr. 17/2022 emis de Curtea de Apel Constanța în baza sentinței penale nr. 40/P din data de 05.04.2022 a Curții de Apel Constanța, executorie în baza art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Prin sentința penală nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 166 alin. (1) - (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a recunoscut sentința penală nr. 3565/18 Reg. Sent. pronunțată la data de 26.09.2018 în dosarul nr. x/2017 - R.G.N.R. de Tribunalul din Verona, Italia, definitivă la data de 15.07.2021, prin care condamnatului A. - cetățean român, i-a fost aplicată pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de tâlhărie cu reținerea circumstanțelor agravante, comisă în concurs cu alte persoane, și omor calificat săvârșită în concurs cu alte persoane, prevăzute de art. 110, art. 116, art. 56, art. 628 alin. (3) și nr. 3 bis, art. 628 alin. (3) nr. 3 quinquies și art. 575 din C. pen. italian și incriminate de legea penală română de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen., art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din C. pen. și art. 236 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei de 11 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin hotărârea penală recunoscută într-un penitenciar din România.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a computat din pedeapsa de 11 ani 4 luni închisoare perioada executată începând cu data de 14.07.2017 la zi.

În baza art. 166 alin. (12) teza I din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Prin decizia nr. 87/A din data de 27.04.2022 pronunțată în același dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 40/P din data de 05 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Italia.

Dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului și care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanța națională, această din urmă instanță este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare. Situația este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunțate de instanța română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cum în speță, condamnatul A. invocă, pe calea contestației la executare, existența unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, decurgând din acte pretins emise de autoritățile judiciare italiene, cererea acestuia intră sub incidența dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speță, Curtea de Apel Constanța.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2023.