ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2022

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 26 mai 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A., (…), în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 57 din 16.09.2020 a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la data de 2.10.2020 (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 02.10.2020).

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că, la data de 28.04.2022, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 57/FCJI/16.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea nr. 302/2004).

În motivarea contestației a arătat că prin sentința penală, Curtea de Apel Iași a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel Torino, la data de 14.06.2017, emițând totodată și mandatul de executare a pedepsei nr. x din data de 02.10.2020, pentru o pedeapsă totală în cuantum de 19 ani și o lună închisoare.

De asemenea, prin aceeași sentință penală s-a recunoscut și scăzut din pedeapsa totală un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente pedepsei principale.

Această reducere s-a acordat datorită participării la cursurile educative și de reinserție socială, după cum este prevăzut în legislația italiană.

Întrucât la momentul respectiv se afla încă în Penitenciarul din Italia, nu a putut solicita pe calea procedurii respective și recunoașterea ordonanțelor emise de judecătorul de supraveghere din Penitenciarul Pavia, situat în Pavia Italia, prin care i s-au acordat un număr total de 495 zile câștig, cu titlu de eliberare anticipată.

Ținând cont de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea de a formula o contestație la executare atunci când se invocă orice cauză de micșorare a pedepsei, a susținut că în ceea ce-l privește, contestația este fondată, motivat de emiterea ordonanțelor sus-menționate, potrivit cărora, se impune a fi scăzute din pedeapsa totală și cele 495 zile câștig, ajungând la o pedeapsă de sub 18 ani închisoare.

A mai arătat că, în acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2021, dispunând prin sentința penală nr. 94 din 24.06.2021, recunoașterea ordonanțelor emise de un judecător delegat cu supravegherea executării pedepselor și deducând din pedeapsa totală, zilele câștig acordate contestatorului cu titlu de liberare anticipată.

Condamnatul A. a solicitat admiterea contestației, retragerea mandatului de executare nr. x/2020 și emiterea unui nou mandat, ca urmare a recunoașterii Ordonanțelor de liberare anticipată nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019, emise de Judecătorul de Supraveghere din cadrul Penitenciarului Pavia, Italia și, implicit, diminuării cuantumului total al pedepsei, cu scăderea celor 495 zile câștig acordate de magistratul de pe teritoriul Italiei.

În drept, a invocat art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

În vederea soluționării cererii, a fost atașat dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Iași, Curtea constatând că prin sentința penală nr. 57 din 16.09.2020 a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la data de 2.10.2020, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a la data de 14.06.2017, rămasă definitivă la data de 14.06.2018 prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare a cetățeanului român A., pentru săvârșirea unui număr de 12 infracțiuni, după cum urmează:

1) asociere într-o grupare înarmată de tip mafiot, prev. de art. 416 bis alin. (2), (3), (4), (5), (6) și 8 din C. pen. italian;

2) tentativă de omor în participație cu alte persoane, prev. de art. 56, art. 110 și art. 575 din C. pen. italian;

3) furt în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110 și art. 81 alin. (2) din C. pen. italian, art. 3 nr. 7 și 8, art. 4 alin. (7) din Legea nr. 75/1958;

4) furt în circumstanțe agravante, în formă continuată și în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 624, art. 625 nr. 2 și 5 din C. pen. italian,;

5) deținere de substanță stupefiantă în scopul de a fi vândută, în formă continuată și în participație cu alte persoane, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110 și art. 72 alin. (5) din Decretul Președintelui Republicii nr. 309/1990;

6) deținere în formă continuată de arme obișnuite, prev. de art. 110, art. 81 paragraf 2 și art. 7 din Legea nr. 895/1967;

7) deținere ilicită de arme obișnuite în participație cu alte persoane, prev. de art. 110 și art. 697 din C. pen. italian;

8) deținere ilicită de arme clandestine, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 110/1975;

9) instalarea de aparatură capabilă să intercepteze, împiedice și întrerupe informații de tip informatic sau telematic, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110 și art. 617 quinquies din C. pen. italian;

10) violență privată, în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 610 și art. 7 din D.L. nr. 152/1991;

11) violență privată, în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 610 și art. 7 din D.L. nr. 152/1991;

12) violență privată, în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81, art. 610 și art. 7 din D.L. nr. 152/1991, având corespondent în legislația românească, atât în C. pen. aflat în vigoare, cât și în C. pen. din 1969, după cum urmează:

1) constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 5 ani)/art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 20 de ani),

2) tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) rap. la alin. (2) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 10 ani)/art. 178 alin. (1) rap. la alin. (2) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de Ia 5 la 10 ani),

3) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 329 alin. (1) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani),

4) furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani+spor de maxim 3 ani)/art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 15 ani + spor de maxim 5 ani),

5) trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 12 ani),

6), 7) și 8) nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la unu la 5 ani)/art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 8 ani);

9) accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 42 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 161/2003 penal (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 12 ani),

10), 11) și 12) șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani).

Totodată s-a dispus continuarea executării pedepsei de 19 ani și 1 lună închisoare aplicate persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în prezent deținut într-un penitenciar din Italia, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 19 ani și 1 lună închisoare.

În baza art. 73 C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, a scăzut din pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare, recunoscută prin prezenta, perioada deja executată începând de la data de 11.08.2015 la zi, precum și un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente pedepsei de 19 ani și o lună închisoare recunoscute prin prezenta.

În baza acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 57/2020 din 02 octombrie 2020.

Conform adresei nr. x din data de 03.12.2020 a Penitenciarului Drobeta - Turnu Severin, numitul A. a fost arestat de Interpol București la data de 03.12.2020, astfel pedeapsa începe de la data de 03.12.2020 și expiră la data de 27.04.2034 din care se scad 2076 zile.

Curtea de Apel Iași a apreciat că cererea condamnatului A. este nefondată, reținând că elementele ce fac obiectul prezentei contestații la executare nu au caracter de noutate, nefiind chestiuni ce au intervenit pe parcursul executării pedepsei de 19 ani și o lună închisoare, după recunoașterea hotărârii de condamnare de către instanța română; dimpotrivă, la momentul la care s-a instrumentat cauza în care s-a dispus recunoașterea (dosar nr. x/2020, sentința penală nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020, a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.10.2020), judecătorul învestit a solicitat în mod expres precizări autorităților italiene cu privire la durata pedepsei efectiv executată de persoana condamnată, precum și în ceea ce privește perioada care poate fi considerată ca executată, potrivit legislației italiene, din pedeapsa de 19 ani și o (1) lună închisoare, în temeiul ordonanțelor de eliberare anticipată emise de autoritățile italiene, fiind astfel transmis răspunsul aflat la dosar nr. x/2020.

S-a concluzionat că această din urmă perioadă este de 135 de zile (acordată prin ordonanțele nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019, emise de către judecătorul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere din Pavia), ce a fost dedusă din durata pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020, a Curții de Apel Iași.

În ceea ce privește perioada de 360 de zile de eliberare anticipată, acordate prin ordonanța de liberare anticipată având nr. 17/1873 din 14.11.2017, autoritățile italiene au precizat în mod expres faptul că acestea nu vizează pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare în legătură cu care s-a solicitat și, ulterior, dispus transferul persoanei condamnate A. în România.

Mai mult decât atât, prin cererea ce a făcut obiectul cauzei înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2022, ce a fost soluționată prin sentința penală nr. 22/FCJI/2022, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 157 din 15.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul A. a solicitat, în esență, același lucru, respectiv să procedeze la deducerea unei perioade suplimentare, pe lângă cea dedusă prin sentința penală nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020, a Curții de Apel Iași, ca efect al recunoașterii ordonanțelor de liberare anticipată având nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019, emise de către judecătorul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere din Pavia (Italia).

S-a menționat că în calea de atac a contestației formulate de către condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție a recalificat calea de atac promovată ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., având în vedere că la fond au fost avute în vedere dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care face referire, la rândul ei, la dispozițiile C. proc. pen. ce reglementează contestația la executare.

Rezultă astfel că solicitarea ce a făcut obiectul cauzei penale nr. 90/45/2022, reprezintă, ca natură juridică, tot o contestație la executare.

Or, Înalta Curte, la fel ca judecătorul fondului, a reținut că aspectele invocate de contestator au fost tranșate cu ocazia soluționării cauzei având ca obiect recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 4801/17, pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a și, de asemenea, nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile limitative prevăzute de lege pentru a putea fi examinate în cadrul contestației la executare reglementate de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Iași a apreciat că nu se poate discuta propriu-zis de o inadmisibilitate a noii contestații la executare promovate de condamnatul A., în acord cu dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., având în vedere că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neexistând identitate de temei juridic.

Cu toate acestea, puterea de lucru judecat a sentinței penale nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020, a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.10.2020, dar și a sentinței penale nr. 22/FCJI/2022, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 157 din 15.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se opune unei noi aprecieri pe fond a situației expuse de către condamnat.

Astfel, cazul de contestație la executare reglementat de prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. vizează existența unei cauze de micșorare a pedepsei ce nu a fost cunoscut la momentul pronunțării hotărârii în raport de care se formulează contestația la executare, devenind incident pe parcursul executării pedepsei aplicate.

Or, aspectele invocate de condamnat, ce s-ar subsuma cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. existau la momentul soluționării cauzei penale înregistrate sub nr. x/2020 și au fost tranșate de judecătorul care a pronunțat sentința penală nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020, a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.10.2020, intrând astfel în puterea de lucru judecat.

Acest aspect a fost de altfel subliniat și întărit prin considerentele pronunțate de Înalta Curte în decizia penală nr. 157 din 15.03.2022, care a precizat că pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a dobândit autoritate de lucru judecat, astfel cum solicită în realitate contestatorul.

Faptul că se poate solicita de către contestator recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțate de autoritățile italiene, hotărâre în raport de care au fost acordate 360 de zile de eliberare anticipată, prin ordonanța de liberare anticipată având nr. 17/1873 din 14.11.2017, nu poate conduce la o altă soluție, în raport de obiectul propriu-zis al cererii de față, mai ales în condițiile în care competența de soluționare a unei astfel de cereri, ce trebuie în mod expres și neechivoc, este diferită de prezenta.

Împotriva sentinței penale nr. 48 din 26 mai 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație, motivele acesteia fiind susținute de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport cu criticile invocate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, la momentul recunoașterii sentinței cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a la data de 14.06.2017, rămasă definitivă la data de 14.06.2018 prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare a cetățeanului român A., instanța română competentă să aplice în cauză dispozițiile Legii nr. 302/2004 a avut în vedere aspectele invocate de contestator și le-a soluționat, perioada de 135 de zile (acordată prin ordonanțele nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019, emise de către judecătorul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere din Pavia), fiind dedusă din durata pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Iași.

Prin aceeași hotărâre de recunoaștere a pedepsei cu închisoare aplicată de autoritățile italiene, s-a reținut că perioada de 360 de zile de eliberare anticipată, acordate prin ordonanța de liberare anticipată având nr. 17/1873 din 14.11.2017, nu vizează pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare în legătură cu care s-a solicitat și, ulterior, dispus transferul persoanei condamnate A. în România, astfel cum autoritățile italiene au precizat în mod expres.

Ca atare, prin solicitările ce fac obiectul prezentei contestații la executare, contestatorul A. nu aduce în discuție elemente noi, care să fi intervenit pe parcursul executării pedepsei de 19 ani și o lună închisoare, după recunoașterea hotărârii de condamnare de către instanța română, prin sentința penală nr. 57/FCJI din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Iași, definitivă prin neapelare la data de 02.10.2020.

De altfel, aceste aspecte au fost constatate și prin sentința penală nr. 22/FCJI/2022 din 25.02.2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - hotărâre prin care a fost respinsă cererea condamnatului A. privind recunoașterea pe teritoriul României a Ordonanțelor de liberare anticipată nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019 emise de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere din Pavia (Italia).

Sentința penală nr. 22/FCJI/2022 din 25.02.2022 a Curții de Apel Iași a rămas definitivă prin decizia penală nr. 157 din 15.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța supremă reținând că aspectele invocate de contestator cu privire la sentința penală atacată au fost tranșate cu prilejul soluționării cauzei având ca obiect recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a și de asemenea, că nu pot fi încadrate în cazul de contestație la executare referitor la ivirea unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cu toate că în prezenta contestație la executare, tinzând la micșorarea pedepsei, contestatorul încearcă justificarea cererii pe un alt temei de drept, respectiv art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în fapt, motivele invocate sunt similare celor analizate anterior de instanța supremă în dosarul nr. x/2022.

În contextul evidențiat, Înalta Curte învederează că hotărârea definitivă de recunoaștere pronunțată de instanța română competentă se bucură de autoritate de lucru judecat, iar soluția pronunțată nu se poate modifica pe calea contestației la executare, în condițiile în care se invocă aspecte de fond avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

În consecință, constatând că hotărârea contestată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 48 din 26 mai 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 48 din 26 mai 2022 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.

GGC - MM