ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din data de 31 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca fiind nefondată, contestația la executare împotriva Sentinței penale nr. 60/FCJI/2018 din data de 27.08.2018 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 27/A din 30.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de contestatorul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut că se invocă o aparentă neconcordanță între dispozitivul hotărârii de recunoaștere și mențiunile existente în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 60 din 19.10.2018, emis de Curtea de Apel Iași, cu privire la cuantumul în zile a pedepsei ce i-a fost aplicată de către autoritățile din Italia și ceea ce pretinde că i s-a comunicat de către comisia din cadrul penitenciarului, cum că ar avea, de fapt, de executat un număr de 5601 zile de închisoare, în loc de 5595.

Curtea a arătat că pedeapsa principală recunoscută prin Sentința penală nr. 60/FCJI din data de 27.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2018, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 27/A din 30.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este de 15 ani și 4 luni închisoare, fiind menționate și numărul de zile corespondente acestei pedepse, de 5595 zile închisoare.

Din datele cauzei și din înscrisurile depuse la dosar de către contestator s-a constatat că nu rezultă nicio eroare în calculul exact al duratei pedepsei aplicate acestuia, care este de 15 ani și 4 luni închisoare, neexistând nicio nelămurire sau neconcordanță cu privire la acest aspect.

Susținerile petentului referitoare la ceea ce comisia din cadrul penitenciarului i-ar fi comunicat nu au fost dovedite și, în plus, excedează competenței acesteia să stabilească care este perioada concretă de executat, în contextul în care există o hotărâre definitivă și un mandat de executare a pedepsei închisorii care atestă cu claritate durata pedepsei închisorii pe care petentul trebuie să o execute.

În consecință, față de aceste motive, Curtea a stabilit că nu există nicio nelămurire cu privire la Sentința penală nr. 60/FCJI/2018 din 27.08.2018 a Curții de Apel Iași.

Împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 31 mai 2023 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestație.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației, arătând că, în urma comisiei de individualizare de la penitenciar, a rezultat că are de executat un număr de 5601 zile de închisoare, și nu 5595 de zile. De asemenea, a subliniat faptul că este condamnat la o pedeapsă de 15 ani și 4 luni, corespondentul fiind 5595 de zile.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Preliminar, contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că cererea contestatorului este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Referitor la nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., acesta trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.

Aplicând aceste considerații în speța de față, Înalta Curte constată că contestatorul A. nu se află în situația expusă. Astfel, se reține că, în speță, contestatorul execută pedeapsa de 15 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 4/2016 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Cagliari, secția Întâia, Republica Italiană, definitivă la data de 23 mai 2016, care modifică, în parte, Sentința penală nr. 331/12 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Tempio Pausania, secția Judecători pentru cercetări preliminare, privind pe persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omucidere, prevăzută de art. 575 din C. pen. italian, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 588 alin. (1) și (2) din C. pen. italian, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de leziune personală agravată, prevăzută de art. 582 și 585 din C. pen. italian și 4 luni arest pentru săvârșirea infracțiunii de port de arme agravat, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 110/75 și art. 61 n. 2 din C. pen. italian, cumulate în pedeapsa unică de 5595 zile închisoare, recunoscută prin Sentința penală nr. 60/FCJI din data de 27.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 27/A din 30.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 154 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 a fost adaptată pedeapsa de 4 luni arest, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 110/75 și art. 61 n.2 din C. pen. italian, în pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 372 alin. (1) și (2) din C. pen. român.

S-a dispus executarea pedepsei totale privative de libertate de 15 ani și 4 luni închisoare (5595 zile închisoare), într-un penitenciar din România și transferarea persoanei condamnate, A., deținut în Penitenciarul Porto Azzurro-Livorno, Italia într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5595 zile închisoare.

Totodată s-a dedus, din perioada pedepsei, durata arestării preventive și a executării pedepsei de la data de 25 aprilie 2011 la zi, precum și durata de 180 de zile liberare anticipată, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 25 februarie 2026.

Prin motivele de contestație, contestorul solicită a se lămuri neconcordanța cu privire la hotărârea ce se execută, în sensul că autoritățile judiciare române ar fi stabilit o pedeapsă de 5601 zile închisoare în loc de 5595 zile închisoare.

Raportat la acest aspect, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în speță nu se identifică nicio neconcordanță sau nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultând cu evidență că prin Sentința penală nr. 60/FCJI/2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 27/A din 30.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost recunoscută pedeapsa de 15 ani și 4 luni închisoare, fiind menționat în același timp și numărul de zile de închisoare corespunzător acestei pedepse, respectiv 5595 zile, iar urmare a recunoașterii hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Italia a fost emis de Curtea de Apel Iași Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 60 din data de 19.10.2018 în cuprinsul căruia este menționată pedeapsa ce o are de executat contestatorul, respectiv 15 ani și 4 luni închisoare, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar primă instanță.

Afirmația petentului, în sensul că i-ar fi fost comunicat de comisia din penitenciar că numărul de zile de închisoare ce îl are de executat ar fi de 5601 zile, este contrazisă de actele și înscrisurile dosarului, hotărârea definitivă de recunoaștere a sentinței emisă de autoritățile italiene și mandatul de executare a pedepsei închisorii fiind clare și nu dau loc la interpretări.

Așadar, se constată că, deși se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestația formulată de contestatorul A. nu se încadrează în situația prevăzută de acest texte de lege și prin urmare este nefondată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 31.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 31.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2023.

GGC - NN