ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2025

Ședința publică din data de 30 aprilie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, privind lămurirea sentinței penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunțată în dosar nr. x/2024.

A dispus lămurirea sentinței penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunțată în dosar nr. x/2024, în sensul că:

Din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin sentința penală sus menționată, s-a scăzut perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 și durata executată ca detenție pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul București-Rahova (20.01.2025-data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024).

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel iași, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, prin sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, înregistrată la data de 17.02.2025 sub numărul de dosar x/2025, s-a solicitat lămurirea sentinței penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunțată în dosar nr. x/2024.

În motivarea sesizării s-a arătat în esență că în baza sentinței susmenționate, la data de 30.07.2024 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJ/2024.

Penitenciarul București-Rahova a comunicat prin adresa nr. x că în data de 20.01.2025 a înmatriculat pe numitul A. în baza mandatului de executare sus- menționat, perioada de executat fiind 09.01.2017-08.01.2036.

La data de 14.02.2025, s-a înregistrat la Curtea de Apel Iași adresa Penitenciarului București-Rahova, prin care, cu referire la mandatul de executare nr. 37/30.07.2024, privind pe condamnatul A., s-a solicitat a se comunica dacă, din pedeapsa aplicată acestuia, se impune deducerea perioadei de la 18.06.2019 la 04.03.2024 sau de la 18.06.2019 la zi.

Având în vedere conținutul adresei nr. x/03.02.2025 a Penitenciarului București-Rahova, urmează a se aprecia asupra solicitării acestuia de clarificare a perioadei deduse în baza sentinței penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași.

S-a dispus atașarea dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Iași, dosar în care a fost pronunțată sentința penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, sentință prin care s-a dispus recunoașterea și punere în executare în România a sentinței cu nr. de referință 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunțată la data de 19.02.2019 și a sentinței cu nr. de referință 7 To 43/2019 pronunțată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. , la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de « omor» prevăvută de art. 140 alin. (1), alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de "omor" prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., și transferarea condamnatului A. , în vederea continuării executării acestei pedepse într-un penitenciar din România.

Analizând sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În temeiul art. 166 alin. (4) și (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus admiterea cererii autorităților judiciare din Republica Cehă privind recunoașterea și punere în executare în România a sentinței cu nr. de referință 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunțată la data de 19.02.2019 și a sentinței cu nr. de referință 7 To 43/2019 pronunțată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. , la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de « omor» prevăzută de art. 140 alin. (1), alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de "omor" prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., și transferarea condamnatului A. , în vederea continuării executării acestei pedepse într-un penitenciar din România.

S-a dispus continuarea executării acestei pedepse într-un penitenciar din România și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării acestei pedepse.

S-a constatat că persoana condamnată A. a fost de acord să fie transferată în România.

În baza art. 73 din C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, s-a scăzut din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin prezenta, perioada deja executată ca arest preventiv (09.01.2017-18.06.2019) și durata executată ca detenție (18.06.2019 la zi-04.03.2024), pe teritoriul Republicii Cehe.

Copia dispozitivului prezentei sentințe s-a comunicat persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se va emite mandat de executare a pedepsei și se vor face comunicări autorităților prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a arătat că sentința penală sus menționată a rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024. În baza sentinței sus menționate, la data de 30.07.2024 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJ/2024.

Penitenciarul București-Rahova a comunicat prin adresa nr. x că în data de 20.01.2025 a înmatriculat pe numitul A. în baza mandatului de executare sus- menționat, perioada de executat fiind 09.01.2017-08.01.2036.

La data de 14.02.2025, s-a înregistrat la Curtea de Apel Iași adresa Penitenciarului București-Rahova, prin care, cu referire la mandatul de executare nr. 37/30.07.2024, privind pe condamnatul A., s-a solicitat a se comunica dacă, din pedeapsa aplicată acestuia, se impune deducerea perioadei de la 18.06.2019 la 04.03.2024 sau de la 18.06.2019 la zi.

În raport cu situația semnalată, Curtea a reținut că acest aspect presupune soluționarea pe calea contestației la executare, cazul incident fiind cel reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., aplicabil atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor Titlului V - Executarea hotărârilor penale, pertinente în ceea ce privește punerea în executare a pedepsei închisorii fiind disp. art. 555 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare.

Deși în opinia instanței, la momentul pronunțării hotărârii (nedefinitive), în mod rezonabil nu se putea deduce decât ceea ce se executase până în acel moment, urmând ca la momentul încarcerării în România a persoanei condamnate și înmatriculării acesteia într-o unitate de deținere din România, biroul evidență al unității de dețienere să aibă în vedere și perioada executată de această persoană în statul solicitant ulterior dispunerii transferării sale (dacă aceasta s-a aflat în stare de detenție în statul solicitant pe toată această durată), totuși, pentru o mai clară lămurire a punerii în executare a hotărârii, pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la ce anume se execută și deduce, acest aspect a fost complinit prin prezenta hotărâre.

Împotriva sentinței penale nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, pronunțate de către Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A..

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reamintește că procedura contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează faza executării unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, în sensul că nu se desfășoară o rejudecare efectivă și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, respectiv la modificarea rezolvărilor de legalitate ori temeinicie ce au intrat în puterea lucrului judecat, verificând doar incidentele ivite în cursul executării.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârilor definitive și exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Contestatorul A. a solicitat deducerea perioadei deja executate ca arest preventiv, de la 20.12.2016 până la 09.01.2017 din pedeapsa pe care o mai are de executat, criticând sentința 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, care ar fi omis a deduce această perioadă.

Înalta Curte constată că, atât prin sentința penală nr. 36 din data de 04 martie 2024, cât și prin sentința penală nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin sentințele nr. 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunțată la data de 19.02.2019 și a sentinței nr. 7 To 43/2019 pronunțată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A., a fost scăzută perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 și durata executată ca detenție pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul București-Rahova (20.01.2025-data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024).

Această perioadă, executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 rezultă din certificatul menționat de art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI, emis la data de 18.10.2023 de Tribunalul regional din Usti nad Labem, care, la lit. 1) - stadiul hotărârii de condamnare, pct. 2 - detalii privind durata pedepsei, este menționată durata totală a pedepsei de 19 ani închisoare, iar din această perioadă totală de privare de libertate deja executată a fost inclusă durata de detenție cuprinsă între 09.01.2017 și 18.06.2019.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 17/FCJI din 20 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 17/FCJI din 20 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 aprilie 2025.